5,034 matches
-
ai continuat să-mi scrii cîte un poem pe zi. Din poeme n-am șters nimic, în ele n-am intervenit cu nimic. 72. Doamna Bordaz se apropie cu oarecare timiditate de parcela mea înconjurată de trandafiri. Din ezitarea ei emana un imens respect, probabil în fața rezultatul muncii mele, întrucît era evident că trandafirii mei aveau ceva în plus față de toți ceilalți plantați de alți locatari pe alte parcele din spatele imobilului nostru. Pexy dădea din coadă cu oarecare nervozitate, probabil că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
adevărat numai dacă degajă o aromă a lui. Parfumul este adevărata semnătură a unui trandafir, nu forma. Doamna Bordaz mă privi îndelung, și pentru prima dată de cînd locuiam în acel imobil mi-am dat seama că din ființa ei emana și ceva uman, nu doar statutul de proprietară al mai multor apartamente, inclusiv al celui în care locuiam și eu. Ciudat, vîrsta ei rămăsese pînă acum un mister pentru mine și probabil și pentru ceilalți locatari, dar acolo, printre trandafirii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este o victorie în timp. Vocea domnului Courtois părea lipită de timpanul meu, îi auzeam cuvintele fără să-l văd, dar nu eram nici intrigat și nici iritat, mă interesau acele considerații, singura mea uimire ținea de faptul că nu emanaseră din propriul meu creier. — Vă datoram această frază, mai spune domnul Courtois înainte de se repezi spre o nouă serie de cîrnați care tocmai se făcuseră exact cum trebuie, după sfaturile lui Victor. am simțit cum în mîna mea dreaptă fusese
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
academicieni și simpli enoriași l-au admirat și prețuit pentru opera sa teologică, pentru profundul său umanism. A rămas În conștiința celor care l-au cunoscut prin viața sa creștină cât și prin opera cărturărească cultivând și propovăduind valorile morale emanate din conștiința sa teologică. Biografia ne impresionează prin dăruire În toate etapele vieții sale, prin fascinația trăirii morale creștine cât și prin consecvența preocupărilor cărturărești. Opera sa teologică a Îmbogățit petrimoniul ortodoxiei, a ridicat prestigiul aportului basarabenilor În arealul culturii
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
primar al discursului religios (și al întregii creații) este dat de Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea impulsului primit de dispozitivul amintit. În virtutea omniprezenței Sale, Cuvântul întrupat, Dumnezeu, este Cel care susține mișcarea permanentă a Cuvântului Său pentru ca din aceasta să poată emana puterea de a penetra istoria, timpul, vremurile, indiferent prin ce mijloace. "Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24,35). Dacă cerul și pământul vor trece, iar cuvintele vor rămâne, cuvântul fiind unitatea de bază
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
nevoie vor triumfa în continuare și fără Duce, pentru că noi nu ne facem zei din nimeni." Leonard Bîlbîie urmărea cu atenție nu atît discursul lui Balbo, cît reacția tinerilor ofițeri, care deveniseră mai toți palizi, cu privirea halucinată, cu admirația emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la a te strivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
te aresteze și pe tine, dacă te prinde că încalci legea.“ Acest ardelean apa rent firav, născut în Luduș și crescut într-o familie simplă din județul Mureș, afișa o mină mereu serioasă. Nu trecuse atunci de patruzeci de ani. Emana o forță stranie, avea un fel mai abrupt de a rosti cuvintele. Te sfredelea cu privirea, vorbea scurt și la obiect, fără un cuvânt în plus. Ambasadorul Statelor Unite la București, Mark Gitenstein, avea să-și exprime în mod public și
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
dintre cei care citesc textul de față, un telespectator fidel al Realității TV. E, probabil, inutil să precizez că principalul motiv care m-a legat de „glia“ RTV a fost, întotdeauna, aerul respirabil pe care postul de știri l-a emanat, într-o piață de televiziuni pestriță și, de multe ori, isterică. De-o vreme încoace însă, Realitatea TV a început să facă exact lucrurile care îl determină pe orice individ care vrea știri în loc de spectacol să apese alt buton al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
când trăiau doar din pensia tatălui ei. Spre bucuria sa, îi deschise chiar el. — Franny! Ce surpriză! Fran simți afecțiunea de pe chipul lui încălzind-o, asemenea soarelui într-o zi de iarnă. Întotdeauna se înveselea imediat ce îl vedea. Tatăl ei emana o energie și un entuziasm pe care nu le mai văzuse la nimeni altcineva. Deși încărunțise, la șaizeci și cinci de ani avea încă un aer sportiv și ștrengăresc, de parcă ar fi fost gata oricând să se îmbrace în pantaloni scurți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trandafirie și apetisantă, iar Henrietta devie discuția spre ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana un fel de seninătate aproape monahală. O intriga pe Fran, care era obișnuită cu compania ziariștilor cu tupeu. Fără să vrea, se trezi comparând calmul reținut al lui Laurence cu farmecul plin de îngâmfare al lui Jack Allen. La Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fost rău, îi răspunse cu sinceritate, abia aștept să văd cum va fi binele. El izbucni în râs. — Și când te gândești că te crezusem o ființă nevinovată. Urmări cu degetul conturul pieptului lui. Era mai solid decât Laurence, însă emana o forță compactă, masculină, care i se părea neașteptat de atrăgătoare. — Ești mult mai în formă decât mă așteptam. Având în vedere munca ta sedentară și consumul masiv de bere, mă așteptam să ai burtă. Se aplecă spre ea. — Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
însumi, dar dacă în deșert și în. junglă am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și i-a făcut semn șoferului de pe combină să oprească pentru că i-a căzut din cabină pachetul cu mâncare. AcestAșa oprit mașina și s-au dus împreună să vadă despre ce era vorba,întrucât punga nu-i aparținea. Dezlegând-o emana un miros greu, și au rămas uimiți văzând că în interior se afla un craniu uman în stare avansată de putrșefacție. Cum au constatat că ceva nu e în regulă, au anunțat organele de miliție, întrerupând orice activitate.S-a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
celor de pe malurile canalului, legat cu o sfoară de un sac, cu oarecare conținut.. Curiozitatea iar fi îndemnat să dezlege sacul, dar fiecare în șinea lui s-a întrebat: De ce un sac legat de un bolovan în apă? Pe deasupra mai emana și un miros neplăcut. Nu au așteptat răspunsul din altă parte, fiecare dânduși răspunsul în șinea lui. Sacul conținea ceva ce ar fi trebuit să fie ascuns pe vecie. Dar nu a fost să fie așa. Au fost seșizați polițșitii
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce un afternoon tea băut în Anglia îți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trebuie căutat, cred, în prestigiul și autoritatea degajate de cel mai mare maestru de chanoyu din istorie, Sen Rikyu (1522-1591), căruia îi datorăm ingenioasa încifrare a artei ceaiului în formule care țin de wabi. Wabi desemnează simplitatea modestă, armonia umilă emanată de obiecte aparent lipsite de importanță și frumusețea imperfecțiunii. În acord cu aceste deziderate artistice, de pildă, cu cât sunt mai rafinate defectele prezentate de un chawan (adică de un "bol de ceai"), cu atât valoarea acestuia crește în ochii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Honkakubo ibun (consacrat, evident, vieții lui Sen Rikyu), o întreagă listă de nume ale ustensilelor ceremoniale, identificându-le, uneori, și prin tropi ai exclusivității: de exemplu, Todaiji este confecționat din lemn de aloe, vestit prin parfumul unic pe care îl emană. Sen Rikyu s-a dovedit inegalabil nu numai în a prepara ceaiul (scopul oarecum vulgar al întregii ceremonii), ci și în a încorona acest act printr-o atitudine exemplară de meditație moral-estetică. În acest sens, el a propus patru principii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
totuși, iată că o mare firmă producătoare de produse cosmetice și nu numai s-a gândit să dea lovitura, reîntorcându-se la modelul legendar Genji-Kaoru: dacă japonezii sunt reticenți în privința parfumurilor, poate că le va surâde ideea unui parfum natural, emanat prin piele, de propriul corp. Astfel a apărut, în 2005, oricât de incredibil ar părea, dar la aceasta japonezii se pricep cel mai bine, guma de mestecat cu efect olfactiv: la douăzeci de minute după mestecare, pielea începe să exale
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de secundă, un milimetru de rugăciune mai la dreapta... Însă japonezele se regenerează, în acest timp al lor, absolut. Le-am profanat prin neputința mea de le împărtăși odihna, de a mă lăsa în voia apei, a zăpezii, a căldurii emanate din trupurile adunate împreună în bazinul strâmt, ca la spovedanie. Unele vorbesc molcom, de una, de alta, despre copii, despre vreme, despre peștele de aseară de la cină, despre bărbatul care s-a înfuriat ca un copil și ele au dat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
imobil, intuit abia, spre repaus. Mașina se oprește pe o cărare mărginită de nalbe uscate, sub un gutui japonez. Am ajuns în fața casei profesoarei de ceremonia ceaiului. Camera este mică, de patru tatami; deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja căldură. Nu este o adevărată casă de ceai, dar apa fierbe; afară, grădina se deschide privirilor noastre, rece și golașă. Ca de obicei când mă însoțește și Rezvan, sunt un discipol ratat. Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
erodat. Ajungi să crezi tu însuți că s-ar putea să fie adevărat ceea ce se spune despre tine” “Mai concret, tovarășe profesor” “După cum se știe, cineva, de-o vitejie îndoielnică, a afirmat cum că eu aș scrie toate anonimele ce emană din liceul nostru (sau, măcar, cea mai mare parte a lor). Efectul acestei ziceri a fost, la început, pentru mine, similar cu acela al unui glonte doom doom. Am luat poziție față de această afirmație și intenționam, chiar, să chem în fața
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dumneavoastră - așa e bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba o fi sosît așe ghe târzîu?” “Fiindc-o avut întârzîiere” “No, asta șchiu șî sîngur, nu-mi trăbă un înțălept ca chine să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Externelor, pe care de ani buni îl ocupa cu strălucire Nicolae Titulescu, altcuiva. Îl întâlnea deseori pe ministru, seara mai ales, în același Hôtel des Bergues, la care trăgea și el invariabil, suplu, cu figură de chinez, cu vocea subțiratică, emanând energie și înconjurat permanent de emuli și celebrități. N-a vorbit însă niciodată cu el, cum vorbise cu alții, la fel de celebri, în țară. În lungile săptămâni cât au rămas în Geneva, treburile ei erau puține și limitate, a strâns niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul din urmă și chiar să-și fi întrecut propria urmă, producându-i oricui spaimă, chiar și celui ce ar sta nemișcat în centrul ghemului aceluia de linii luminoase ce se strâng și se rotesc ca o bobină, strălucind și emanând căldură, cea mai primejdioasă dintre călduri. Vasăzică așa stau lucrurile, spunând aceeași voce, auzită sau neauzită pentru că altă voce n-a mai lăsat-o să continue. „Trezește-te! N-auzi?“ Andrei Vlădescu deschide ochii asupra chipului Ioanei Sandi, aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
față de ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni și umeri dăltuiți într-o marmură palidă, vag irizată de vinișoarele de dedesubt. Conștientă de farmecele trupului ei, de atracția pe care o emana, convinsă că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți bărbații întorc capul după ea ori îi fac avansuri. Povestindu-i fără șir cât de ocupată este cu școala ei de coafeze, cum se mai duce la câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]