4,758 matches
-
precară, alimentată de desele ciocniri dintre protestanți și catolici, stârnea destulă îngrijorare la Curtea regală. Elisabeta I, regina Angliei, era convinsă că dacă debarcarea ar fi avut loc, populația catolică a regatului s-ar fi alăturat trupelor de ocupație. Practic, englezii nu aveau de ales: sau îi opreau pe spanioli pe mare, sau erau pierduți. Această situație nu a făcut decât să sporească spiritul combativ al marinarilor englezi. "Invincibila Armada" a ridicat ancora la 28 mai 1588, din portul Lisabona. Era
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
de forțe spectaculoasă, dar total lipsită de eficacitate. Din cauza timpului nefavorabil, lordul-amiral Howard avea dificultăți în a-și scoate flota în larg. Dacă ducele de Medina-Sidonia ar fi ascultat sfatul ofițerilor săi de stat-major, acela de a-i ataca pe englezi, probabil ar fi obținut victoria foarte ușor, ținând cont de circumstanțe. El s-a limitat însă să rămână în expectativă, dând dovadă de acea indecizie care a caracterizat acțiunile sale pe toată perioada desfășurării campaniei. De acest lucru a profitat
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
pe spanioli unui ucigător tir de artilerie. Tunurile englezești erau de calibru mai mare, dar superioritatea lor evidentă consta în afetul mobil, care le conferea o cadență și un unghi de tragere net superioare. Surprinși și vădit iritați de tactica englezilor, ofițerii spanioli au navigat strâns, atât cât le permitea timpul nefavorabil, cu navele aproape lipite una de cealaltă. Cu această tactică au reușit să limiteze pierderile suferite în timpul bătăliei la doar două nave: "Nostra Señora del Rosario", nava amiralului Pedro
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
flota engleză sau să ia măsuri pentru a-și proteja navele, i-a scris un mesaj ducelui de Parma, cerându-i ajutorul. În timp ce el aștepta răspuns, flota engleză a schimbat tactica. Howard a făcut joncțiunea cu escadra lui Seymour și englezii au trecut la atac. Urmând sfaturile lui Drake, vechi lup de mare călit în asemenea confruntări, englezii au încărcat cu explozibil opt nave mici, le-au dat foc și le-au îndreptat, ajutați de flux și de vântul favorabil, către
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
de Parma, cerându-i ajutorul. În timp ce el aștepta răspuns, flota engleză a schimbat tactica. Howard a făcut joncțiunea cu escadra lui Seymour și englezii au trecut la atac. Urmând sfaturile lui Drake, vechi lup de mare călit în asemenea confruntări, englezii au încărcat cu explozibil opt nave mici, le-au dat foc și le-au îndreptat, ajutați de flux și de vântul favorabil, către imensa flotă spaniolă, masată în port, într-un spațiu relativ restrâns. Cuprinși de panică, spaniolii au încercat
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
tribord. Aceasta se numește “linie de șir” și avea să devină, în secolul următor, o tactică clasică a bătăliilor navale. Spaniolii doreau să profite de superioritatea numerică și forța infanteriei de la bordul navelor și au încearcat să-i atragă pe englezi într-o luptă clasică, navă contra navă și om contra om. Nu au reușit acest lucru și în fața tirului puternic și rapid al artileriei de bord engleze, au suferit pierderi serioase. Iată cum caracteriza această situație însuși ducele de Medina-Sidonia
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
niciun remediu, deoarece ei sunt mai rapizi, iar noi ne mișcăm încet. Noi am terminat munițiile, iar oamenii mei sunt sfârșiți"”. Factorii care au împiedicat ca dezastrul să fie total pentru flota spaniolă au fost căderea întunericului și faptul că englezii terminaseră muniția. Pierderile Armadei, în această zi, s-au ridicat la peste 10 nave și circa 8000 de oameni. Englezii au avut în jur de 100 de morți și câteva nave avariate. Această confruntare, de la 8 august 1588, a rămas
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
sfârșiți"”. Factorii care au împiedicat ca dezastrul să fie total pentru flota spaniolă au fost căderea întunericului și faptul că englezii terminaseră muniția. Pierderile Armadei, în această zi, s-au ridicat la peste 10 nave și circa 8000 de oameni. Englezii au avut în jur de 100 de morți și câteva nave avariate. Această confruntare, de la 8 august 1588, a rămas în istorie cu numele de bătălia de la Gravelines. Situația, pentru spanioli, se prezenta astfel: flota dezorganizată, împrăștiată, cu moralul scăzut
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
a acceptat părerea majorității ofițerilor săi care cereau să se reîntoarcă acasă. S-a stabilit o rută spre nord, dublând insulele Orkney — totul spre a evita o nouă ciocnire cu flota engleză și pentru a profita de curenții din Marea Nordului. Englezii nu i-au scăpat din ochi pe spanioli, însă au fost nevoiți să înceteze urmărirea din cauza furtunii și a faptului că terminaseră munițiile. "Invincibila Armada" a fost lovită de furtună pe 12 august, în largul insulelor Shetland și a suferit
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
au pricinuit noi pierderi. La reîntoarcerea în Spania, în octombrie 1588, Armada mai dispunea de 50 de corăbii și de oameni obosiți, bolnavi, înfometați. Ducele de Medina-Sidonia pierduse două treimi din efective și din nave, fără să pricinuiască mari pagube englezilor și, mai ales, fără ca vreun soldat spaniol să pună piciorul pe pământul Angliei. El a ajuns acasă îmbătrânit parcă peste noapte, cu părul complet alb. Avea doar 38 de ani. Cauzele care au determinat înfrângerea Armadei au fost timpul nefavorabil
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
au dovedit a fi fatale în economia războiului. Din punct de vedere strict naval, campania din 1588 a demonstrat victoria absolută a navei asupra galerei. Navele erau mai rapide și mult mai ușor de manevrat. „Linia de șir” adoptată de englezi avea să devină tactica de luptă clasică, fapt care a dus la micșorarea numărului de tunuri din prova și din pupa și la mărirea numărului de tunuri din borduri. Spania, după 1588, a continuat să păstreze statutul de mare putere
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
și a întăririi efectivelor armatei britanice conduse de Wellington, care trece la ofensivă în fața armatei inferioare numeric a lui Masséna, pe care nu îl poate însă învinge. Francezii nu își concentrează forțele în fața acestei amenințări și Marmont este învins de englezi la Salamanca (sau Arapiles), în iulie 1812 și, drept urmare, Regele José I este nevoit să își părăsească capitala pe 12 august. Revenit din Andaluzia, Soult îl împinge pe Wellington înapoi spre Ciudad Rodrigo și spre Portugalia, dar nu îl poate
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
din visurile copilăriei sale. După 9 sezoane petrecute în Franța, acesta a părăsit "Hexagonul" pentru a ajunge în Premier League, la Sunderland, pe 24 iulie 2009, pentru aproximativ 5 milioane de lire sterline, semnând un contract pe 4 ani cu englezii. Și aici a fost ales căpitan de către antrenorul Steve Bruce. Pe 15 august și-a făcut debutul în Premier League cu Bolton Wanderers, contribuind la victoria cu 1-0 a echipei sale. A fost primul albanez care a fost prezent în
Lorik Cana () [Corola-website/Science/328938_a_330267]
-
a fost împărțită între fiii săi. În 1666 sultanatul a fost reunit de dinastia Alaouite, care este de atunci casa de guvernământ în Maroc. În perioada urmîtoare se remarcă ca și conducîtor Ismail Ibn Sharif care reușește să tină piept englezilor la Tanger (1684) și spaniolilor la Larache (1689). Dinastia Alaouite sa remarcat în secolul al XIX- lea, prin menținerea independenței Marocului în timp ce alte state din regiune au cedat în fața intereselor europene. În 1912, a fost semnat Tratatul de la Fez care
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
de inginer, iar urmăritorii au fost prea ocupați să-l ajungă din urmă pe Hatherley, nereușind să observe la timp incendiul. În dimineața respectivă, un țăran văzuse o trăsură în care se aflau trei persoane (femeia frumoasă, germanul sinistru și englezul morocănos) și niște cutii voluminoase și care se îndrepta spre Reading. Casa a ars aproape în totalitate, găsindu-se totuși resturi din mașinărie, cantități mari de nichel și tablă, dar nicio monedă. Acestea se aflau probabil în cutiile voluminoase din
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
s-au mutat în Kenya, venind din așezări pe care le avuseseră anterior mai la sud. Pentru o lungă perioadă de timp kikuyu au fost o națiune în expansiune, relativ izolată și ferită de influențe sau dominații străine. Înainte de venirea englezilor Kikuyu au avut contacte sporadice cu arabii, în special, cu vânătorii de sclavi care se aventurau, totuși, foarte rar, în teritoriile din interiorul Africii unde deseori întâmpinau o rezistență nemiloasă din partea triburilor kikuyu. Printre kikuyu nu existau sclavi, iar aceștia
Kikuyu () [Corola-website/Science/325482_a_326811]
-
Insula lui O'Sullivan" (în ) datorită căpitanului "Florence O'Sullivan", care a fost numit la sfârșitul secolului al 17-lea responsabil al menținerii farului situat pe insulă. O'Sullivan fusese unul dintre căpitanii primei flote care au creat bazele colonizării englezilor și irlandezilor în Charleston. În 1671, același Florence O'Sullivan a devenit "Topograf general al coloniei" (în ). O'Sullivan apare într-una din cele mai vechi înregistrări de imigrări ale irlandezilor în cele două Caroline (în ), fiind menționat ca fiind
Sullivan's Island, Carolina de Sud () [Corola-website/Science/325930_a_327259]
-
nu apar ulterior). În plus, personajul Teotokris a fost luat din romanele "Alla conquista di un impero" și "Sandokan alla riscossa". Sătenii din Mompracem sunt speriați și înfometați de ferocele sultan Abdullah, un suveran laș și crud, aflat în slujba englezilor. Tânăra Jamilah se întoarce la Mompracem pentru a-i ridica la luptă pe vechii „tigri” supraviețuitori, dar este vânată de către gărzile sultanului și este pe cale să fie ucisă, fiind salvată de aventurierul grec Teotokris. Acesta din urmă decide să o
Sandokan rebelul () [Corola-website/Science/325971_a_327300]
-
lui Jamilah, și ajutat de către credinciosul Tremal-Naik organizează o campanie de eliberare a fetei din mâinile britanicilor deghizați în Thugs. Între timp, Kammamuri și Teotokris găsiseră o ambarcațiune cu care să coboare pe Gange până la mare. În fuga lor de englezi, aventurierul grec Teotokris îl împușcă pe la spate pe Sandokan, dar nu apucă să-i dea lovitura de grație. „Tigrul” este capturat de Brooke, dar reușește să scape din nou ca urmare a unui truc realizat de credinciosul Yanez de Gomera
Sandokan rebelul () [Corola-website/Science/325971_a_327300]
-
credinciosul Yanez de Gomera, care se deghizase în francez. Împreună cu tovarășii săi, el se pregătește să se întoarcă în Malaezia. Dar Teotokris este mai rapid decât pirații malaezieni și ajunge mai întâi la Abdullah, sultanul din Mompracem și aliat al englezilor, fiind sigur că Sandokan a fost ucis. Apoi, aflând că Sandokan este viu și pregătit să-i atace, îi oferă lui Brooke toate informațiile pe care i le furnizase Jamilah cu naivitate: în special, faptul că mulți „tigri” din Sarawak
Sandokan rebelul () [Corola-website/Science/325971_a_327300]
-
limitări în ceea ce privește folosința curentului electric, telefoane, autovehicule, vestimentație. Majoritatea populației amish nu acceptă asistența guvernamentală și nici nu efectuează stagiul militar. Membrii grupării care acceptă aceste servicii riscă să fie excomunicați. Electricitatea este văzută ca o legătură cu exteriorul, cu "englezii", plus că ar duce la dispariția tradițiilor și renunțarea la stilul de viață simplu, prin adoptarea electrocasnicelor. În unele comunități ea este acceptată, însă fără a se lega la rețelele naționale de energie electrică. Acele comunități își produc singure electricitatea
Amish () [Corola-website/Science/324898_a_326227]
-
și de a rămâne în comunitate, sau de a nu se boteza și de a părăsi comunitatea. Marea parte a descendenților amish aleg să fie botezați. În unele comunități, li se permite tinerilor să ducă o viață modernă în lumea "englezilor" pentru un an de zile, acest fapt făcându-i să-și poată alege în cunoștință de cauză drumul în viață. În unele comunități, se rupe total și irecuperabil contactul cu persoanele care au ales să părăsească comunitatea, iar în altele
Amish () [Corola-website/Science/324898_a_326227]
-
vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. La sfârșitul secolului al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă. La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile
Crăciunul în România () [Corola-website/Science/324897_a_326226]
-
Farmer, P.J. - „"Înapoi la trupurile voastre răzlețe"” - Editură Nemira Grant, C. - „"Duhurile - X-Files Goblins"” - Editură RAO Grant, C. - „"Vârtejul - X-Files"” - Editură RAO Herbert, F. - „"Canonicatul Dune"” - Editură Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Factorul Înălțare"” - Editură Nemira Hobana, I. - „"Un englez neliniștit"” - Editură RAO, culegere de povestiri King, S. - „"Apocalipsul"” - Editură Nemira Klein, G. - „"Povestiri de parcă ar fi"” - Editură RAO Koontz, D.R. - „"Râurile întunecate ale inimii"” - Editură Nemira Le Guin, U.K. - „"Ochiul bâtlanului"” - Editură Infotronic Le Guin, U.K. - „"Pescarul
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
a murit. Înnebunit de durere, Fahrad s-a aruncat de pe faleză. Însă, în realitate, Shirin nu murise, și s-a spânzurat la aflarea veștii sinuciderii iubitului său. În 1598 inscripția este adusă la iveală în Europa de Vest când Robert Shirley, un englez aflat în serviciul Austriei, o descoperă în timpul unei misiuni diplomatice în Persia. Ajunge la concluzia că ar fi vorba despre reprezentarea Înălțării lui Isus Hristos. Falsele interpretări biblice europene se vor răspândi în cele două secole care au urmat: ele îi
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]