4,858 matches
-
Cieszynului). Termenul "Zaolzie" este folosit și de către savanții străini, inclusiv de etnolingvistul american Kevin Hannan. Termenul "Transolza" denumește teritoriul fostelor districte Český Těšín și Fryštát, în care populația poloneză forma majoritatea în conformitate cu recensământul austriac din 1910. Acest teritoriu formează partea estică din porțiunea cehă a Sileziei Cieszynului. Istoricul Józef Szymeczek observă însă că acesta este confundat adesea cu întreaga porțiune cehă a Sileziei Cieszynului. De la reforma administrativă cehoslovacă din 1960, Transolza este formată din districtul Karviná și partea estică din districtul
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
formează partea estică din porțiunea cehă a Sileziei Cieszynului. Istoricul Józef Szymeczek observă însă că acesta este confundat adesea cu întreaga porțiune cehă a Sileziei Cieszynului. De la reforma administrativă cehoslovacă din 1960, Transolza este formată din districtul Karviná și partea estică din districtul Frýdek-Místek. La început, zona a făcut parte din Moravia Mare. Între 950 și 1060, ea a intrat sub dominația Principatului Boemiei, și din 1060 a devenit parte a Poloniei. Din 1327, întreaga zonă a Ducatului Cieszynului a devenit
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
zidului de incintă. În 1967-1968 și în 1977 au fost realizate lucrări de consolidare la biserică, iar în 1995, acoperișul bisericii a fost reparat. La sfârșitul secolului al XVI-lea a fost ridicat zidul de apărare, iar pe colțul nord - estic s-a construit un turn cu o amprentă în formă de pătrat. Turnul are două niveluri și are prevăzute mașiculiuri similare celor de la biserica fortificată din Biertan. Odinioară exista un turn și pe colțul sud - vestic. Odată cu trecerea timpului, localnicii
Biserica fortificată din Copșa Mare () [Corola-website/Science/326646_a_327975]
-
de acces aflată pe latura sudică, acces ce formează un alt arc frânt ce se profilează evident printr-o tencuială de mortar. Caturile de apărare aveau fiecare șapte metereze, câte două aflate în pereții corului și câte unul pe laturile estice ale absidei. Meterezele au formă dreptunghiulară, destinația lor fiind adresată armelor de foc. Corul și sala sunt prevăzute cu boltă semicilindrică cu penetrații. În vest există un balcon pentru orgă, adăugat mai târziu. Orga este din 1812 și a fost
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
de formă patrulateră, fiind prevăzută cu patru bastioane rectangulare în cele patru colțuri. Bastionul de nord-est a fost demolat, iar cel din sud-est a fost reclădit în 1866. Inițial zidurile fortificației aveau înălțimea de 5 sau 6 metri. Zidul sud - estic a fost dublat cu unul exterior în secolul al XVII-lea. De asemenea au fost făcute intrări acoperindu-se totul cu un șopron în care se depozitau cereale.
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
(FRA) (în limba armeană (vestică):Հայ Յեղափոխական Դաշնակցութիւն, "Hai Heghapokhagan Tașnagțutiun", ՀՅԴ, "HYD"; (estică): Հայ Յեղափոխական Դաշնակցություն; "Hai Heghapokhakan Dașnakțutiun" "HYD"), cunoscută și ca Tașnagțoutioun (Դաշնակցութիւն) ori Dașnakțutiun (Դաշնակցություն), este un partid politic naționalist de stânga fondat în Tiflis, Imperiul Rus (acum Tbilisi, Georgia) în 1880 de către Christapor Mikaelian, Stepan Zorian și Simon Zavarian
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
dezmembrat după moartea lui Conrad I în 1268. Frontierele Regatului Württemberg, așa cum au fost ele definite în 1813, se aflau între paralelele de 47°34' și 49°35' latitudine nordică și între meridianele de 8°15' și 10°30' longitudine estică. Cea mai mare distanță nord-sud era de 225 km și cea mai mare distanță est-vest de 160 km. Granița avea o lungime totală de 1800 km. Suprafața țării era de 19.508 km². La est, se învecina cu Bavaria, și
Regatul Württemberg () [Corola-website/Science/326741_a_328070]
-
o mare detașare de constrângerile picturii bisericești și ele sunt un rafinat exemplu al stilului gotic care s-a răspândit prin Boemia și Slovacia până în Transilvania pornind din Italia și Franța. Prin descoperirea făcută de cercetătorul Victor Roth pe peretele estic al corului, a unui graffiti, se poate data drept termen "ante quem" al realizării picturii anul 1405. Biserica are în proprietatea sa un frumos altar poliptic a cărui compoziție este următoarea: central sunt înfățișați Sf. Clara închinându-se cu pruncul
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
iar în 1532 numărul caselor era de 61. Numele așezării în limba germană este de "Bussd", posibil ca o derivație etimologică nu tocmai adevarată din prenumele "Bozo". Biserica fortificată se află astăzi într-o avansată stare de degradare, turnul nord - estic este în ruine iar zidul de incintă este aproape distrus. Slujbele în biserică au fost sistate încă din anul 1990. Biserica, închinată Sfintei fecioare Maria, este mică, asemenea comunității care a clădit-o. Este un edificiu de stil gotic, cu
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
terminate în arcuri semicirculare. Turnulețul cilindric are formă pentagonală începând de la jumătatea sa și adăpostește o scară spiralată. În prima jumătate a secolului al XV-lea a fost construită incinta fortificată. Curtinele aveau o înălțime de 6-7 m (pe partea estică se mai păstrează ziduri înalte de aproximativ 4-5 m) și erau sprijinite de contraforturi, care sunt plasate la interior în sectorul estic din cauza pantei pronunțate a dealului. Întărirea sistemului defensiv s-a făcut prin ridicarea a unui turn la nord
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
secolului al XV-lea a fost construită incinta fortificată. Curtinele aveau o înălțime de 6-7 m (pe partea estică se mai păstrează ziduri înalte de aproximativ 4-5 m) și erau sprijinite de contraforturi, care sunt plasate la interior în sectorul estic din cauza pantei pronunțate a dealului. Întărirea sistemului defensiv s-a făcut prin ridicarea a unui turn la nord și a altuia cu trei caturi, care avea funcția de turn - poartă, la nord - est. În gravura lui Schlichting din 1850 se
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
Company" (numită ulterior "Occidental Petroleum Corporation"). Regiunea devine astfel locul celui mai grav accident chimic cu efecte asupra mediului înconjurător din istoria Statelor Unite. Aceste reziduuri fuseseră deversate într-un canal abandonat care ar fi urmat să facă legătura cu brațul estic al râului Niagara. În 1953, "Hooker Chemical" a acoperit canalul cu un strat de pământ de câțiva metri și apoi a vândut terenul comunității locale la un preț scăzut. De-a lungul timpului, deșeurile au început să iasă la suprafață
Love Canal () [Corola-website/Science/326827_a_328156]
-
sprijinită de cinci perechi de pilaștri ce au cornișe neoclasice. Bolta inițială, a navei, a fost distrusă de cutremurul din 1916, ea fiind înlocuită cu un tavan din scânduri. Ferestrele edificiului se regăsesc numai pe frontonul vestic precum și pe peretele estic al corului. Arhitectura ferestrelor prezintă patru lobi traforați. "Tribuna băieților" construită în la vest a fost ridicată în secolul al XIX-lea și a fost renovată în 1922 când a fost ridicată de-a lungul peretelui nordic o altă tribună
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
de la Valchid, cu excepția celui vestic, au parterul boltit și caturile superioare se sprijină pe platforme făcute din bârne. Odinioară, intrarea la etajul al doilea al turnurilor se făcea numai prin intermediul drumului de strajă. Poarta de intrare este străjutiă de către turnul estic care are un coridor boltit în cruce. Accesul la etajele de apărare este făcut, astăzi, prin intermediul unei scări făcute în grosimea curtinei. Partea din colțul nord - estic al cetății a jucat deseori rol de cimitir (loc de înhumare).
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
făcea numai prin intermediul drumului de strajă. Poarta de intrare este străjutiă de către turnul estic care are un coridor boltit în cruce. Accesul la etajele de apărare este făcut, astăzi, prin intermediul unei scări făcute în grosimea curtinei. Partea din colțul nord - estic al cetății a jucat deseori rol de cimitir (loc de înhumare).
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
console din lemn. Un alt turn aflat pe zidul celei de a doua incinte, se afla pe poziția actualei școli. Acest turn avea asigurat un pod retractabil peste un șanț, care făcea legătura dintre ansamblul fortificat și exterior. În partea estică a ansamblului, între cele două incinte a fost amenajat un "zwinger". În secolul al XVI-lea s-a ridicat Curtea Fântânii, ea fiind considerată a fi un ultim refugiu în caz de asediu. Înălțimea zidurilor este impresionantă, de circa 14
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
a fost cel mai estic stat elenistic, situat în Asia Centrală între 255 î.Hr./246 î.Hr., când satrapia seleucidă Bactria își proclamă independența, până în 125 î.Hr. La maxima sa întindere în 180 î.Hr. teritorii vaste din Afganistan, Iran, Kârgâzstan, Pakistan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan se aflau
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
Pașa, fiul lui Muhammad. În februarie 1825, Ibrahim a condus o forță expediționar de 16.000 de oameni în Peloponez și în scurtă vreme a cucerit întreaga parte vestică a Peninsulei. El nu a reușit însă să ocupe și zona estică, unde își avea sediul guvernul rebel elen, în Nauplion. Forțele lui Ibrahim și-au continuat atacul spre nord, cucerind Citadela Atenei și, în aprilie 1826, orașul Missolonghi, care controla intrarea în Golful Corint. Ca răspuns la atacurile gherilelor grecești împotriva
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
devenit din ce în ce mai slăbit. Acest lucru nu a însemnat însă o veste pozitivă pentru bizantini, dimpotrivă, sultanatul a fost zguduit de fanatici islamiști Ghazi care au format Sultanatul selgiucid de Rum. Unul din liderii lor, Osman I, a început hărțuirea frontierelor estice bizantine. În 1299, s-a autoproclamat ca sultanul Osman I și, ulterior, teritoriile aflate sub conducerea sa au devenit cunoscute sub numele de Imperiul Otoman. Acesta a fost începutul unei serii de războaie dintre turci și greci, care se vor
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Albă. Aria naturală se află în extremitatea nordică a județului Albă (în Munții Trăscăului), pe partea estică a Masivului Bedeleu, în bazinul superior al "pârâului Siloș" (un mic afluent al văii Aiudului), pe teritoriul administrativ al comunei Rimetea (în vestul satului Colțești) Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și peisagistic), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Albă. Aria naturală se află în partea estică a Munților Trăscăului, pe "Valea Ceții", la o altitudine cuprinsă între 750 și 1150 m, pe teritoriul administrativ al comunei Întregalde, la limita teritorială a acesteia cu comună Stremț. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5
Cheile Tecșeștilor () [Corola-website/Science/325600_a_326929]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului județul Albă. Aria naturală se află în partea estică a Munților Trăscăului (la o altitudine cuprinsă între 350 și 700 de m) pe cursul inferior al Văii Galdei, pe teritoriul administrativ al comunei Galda de Jos, între satele Galda de Sus și Poiana Galdei. Rezervatia naturală a fost declarată
Cheile Gălzii () [Corola-website/Science/325611_a_326940]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului județul Albă. Aria naturală se află în partea estică a Munților Trăscăului pe cursul mijlociu al Văii Cetea (un afluent al râului Galda), pe teritoriul administrativ al comunei Galda de Jos, sătul Cetea. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată
Cheile Văii Cetii () [Corola-website/Science/325629_a_326958]
-
roșie, servește ca un simbol dual, reprezentând atât moartea, cât și viața. Acest lucru este subliniat de persoana mascată - nedescrisă în mod explicit ca Moartea Roșie, ci doar costumată în Moartea Roșie - făcându-și apariția inițială în camera din capătul estic, care este de culoare albastră, o culoare cel mai adesea asociată cu nașterea. Deși castelul lui Prospero este menit să țină boala afară, acesta este în cele din urmă o structură opresivă. Arhitectura sa ca un labirint și ferestrele înalte
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Banat, pe teritoriul județului Caraș-Severin. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Caraș-Severin (în partea dreaptă a râului Cerna), aproape de limita de granița cu județul Mehedinți, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Herculane și al comunei Mehadia, în imediata apropiere de drumul național DN6 care leagă municipiul Craiova de Timișoara
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]