5,886 matches
-
ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza, iar Darcey icni de durere simțind hurducătura mașinii. Doar nu ești geloasă că mă distrez puțin cu Malachy, nu-i așa? — Sigur că nu! exclamă Darcey. Știi că te-am încurajat mereu să ieși în lume și să te distrezi de când tata a fost așa un nenorocit. — Te rog, nu vorbi urât despre tatăl tău, zise Minette. —De ce nu? E un nenorocit. Toți bărbații sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar fi preferat să nu se întoarcă deloc, iar gemenele, care o vizitaseră cu o noapte înainte ca să vadă cum se simțea, îi spuseră că era stupid să se urce din nou în tren. —Mai ia-ți niște zile libere! exclamă Tish. N-o să vrea nimeni să te vadă întoarsă la birou arătând ca o figurantă din Mumia. — Odihnește-te, o sfătui Amelie. La naiba, mie mi-ar plăcea să-mi iau câteva săptămâni de vacanță și să n-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prezență a fostei lui iubite? Știa el despre ea mai multe decât Nieve? — Mai e ceva, îi spuse acum lui Lorelei. E vorba despre una dintre invitate. Lorelei se încruntă în timp ce Nieve îi explica situația. — Fir-ar să fie, femeie, exclamă organizatoarea, nu crezi că ziua nunții tale e îndeajuns de stresantă fără să mai fie nevoie să te și temi de foste iubite sărite de pe fix? — Știu, știu, se învoi Nieve cu o senzație crescândă de panică. Uite ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
structură solidă care o făcea să simtă că și compania era solidă - însă cameramanul focaliză imaginea pe ușa imobilului, unde Mike Horgan era scos cu forța în jos pe scările de granit și prin piațetă spre mașina de poliție. —Dumnezeule! exclamă ea. Murphy Lewidge își croi drum prin mulțimea de invitați ca să ajungă lângă ea. Ce naiba se întâmplă? întrebă el. —Ennco, zise Nieve. Avem probleme. Privi în jurul ei la oameni. Are cineva un telefon mobil? —Poftim. Darcey îi înmână Motorola ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
justifice pretinzând că se îndrăgostise și-așa de ea). Însă fraudă? Înșelăciune? Nu putea s-o creadă în stare de așa ceva. —Și la școală încălca regulile, observă Rosa. Nu copia la examene? Darcey se încruntă. — Nu, nu copia. Fii serioasă! exclamă Rosa neîncrezătoare. De câte ori lua note mai bune decât tine? Își făcea copiuțe pe bancă folosind un ac. — Nici vorbă, stărui Darcey. —Toată lumea știa că așa face, zise și Carol. Nu-mi vine să cred că tu nu erai la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
iubito, zise el. Bine, e un regres uriaș. Nu vreau să minimalizez situația. Dar ne putem reveni și din asta. Înălță capul pentru a-l privi, iar el observă că avea ochii roșii și umflați de plâns. —Să ne revenim? exclamă ea cu un glas spart. Să ne revenim? Nimeni nu își poate reveni din pierderile pe care la avem noi. Nimeni. E vorba de viața mea, de cariera mea, de reputația mea. Și de milioane de dolari. Tot viitorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Mult prea greu, chiar și pentru ea. Darcey și Aidan încă stăteau la masa de fier forjat când sosi Lorelei. Purta unul dintre costumele ei în stil Channel, dar de data asta ochelarii enormi de soare îi acopereau ochii. A, exclamă ea zărindu-l pe Aidan. Mirele. Măcar o jumătate din fericitul cuplu e prezentă. Unde e Nieve? Sunt multe de făcut astăzi. —Ăă, nu știm unde e, zise Darcey. În spatele ochelarilor, ochii lui Lorelei se îngustară. —Cealaltă femeie, observă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve e... prietena mea. Mobilul din mâinile dumneavoastră e al meu, l-a luat din greșeală. E acolo? —Așteptați. Se creă o mică agitație și un murmur de glasuri cât timp Darcey privi nerăbdătoare spre oamenii din jurul ei. — Alo. —Nieve! exclamă Darcey ușurată. Unde ești? Ești bine? Aidan e aici. E groaznic de îngrijorat. Sunt în regulă, zise Nieve. Sunt la un motel la vreo cincizeci de kilometri de oraș. Am făcut autostopul azi-dimineață. —Nieve! Haide, nu e mare lucru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și că spațiul rezervat avea să arate cam pustiu. Cu toate acestea, pe la ora opt, barul gemea de lume, iar ea își dădu seama că trei sferturi din cei invitați se prezentaseră să îi ureze noroc. Sigur că au venit, exclamă Anna cu o privire care punea la îndoială sănătatea mintală a prietenei ei. De ce n-ar fi venit? Astă-seară e un meci de fotbal, îi explică Darcey. Și știi cât de înnebuniți sunt după fotbal. Da, dar preferă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
E minunat că ai primit slujba, îi zise John Kennealy mai târziu, stând de vorbă cu ea. Dar cu cine am să te pot oare înlocui în echipa pentru concursul de cultură generală? Ea chicoti: —Neil Lomond? —Mai lasă-mă! exclamă el pe un ton prietenos. Totuși... Cercetă scrutător mulțimea de oameni. Poate că e un înlocuitor bun. Darcey urmări privirea lui John și îl văzu pe Neil croindu-și drum prin mulțime. Bună, zise el. Îmi cer scuze pentru întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
doamna Nieve Clarke“ de parcă aș fi un copil. Nu știam că o să însemne așa de mult pentru mine. Mă bucur că ești fericită, spuse Darcey. Și mă bucur sincer că FBI-ul te-a lăsat în pace. —Uau, și eu, exclamă Nieve cu candoare. A fost multă bătaie de cap. Dar s-a rezolvat totul. Și despre asta voiam să-ți povestesc. Noii proprietari ți-au oferit o slujbă? — Până la urmă nu. Sigur că i-au oferit una Paolei. Știi, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acum, și cu privirea confuză. Vulnerabilă și puternică în același timp. Pentru memoria ta în care rămân întipărite tot felul de treburi aparent inutile care până la urmă se dovedesc folositoare! Pentru felul în care plângi. Sau râzi. Sau... — Oprește-te! exclamă ea trecându-și mâinile prin părul ciufulit. Doamne, Neil, nu mai încerca să mă descrii ca pe un om extraordinar când am fost cel mai mare monstru din câți au făcut vreodată umbră pământului. Ai avut dreptate când ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bijuterii. Când lucram la Friedländer, venea destul de des la magazinul acestuia. Era sărac pe vremea aia - cel puțin, prea sărac ca să cumpere ceva. Dar Îți puteai da seama că ar fi cumpărat mult dacă ar fi putut. — Isuse Hristoase, am exclamat. Îți poți Închipui, nu? Să mă duc moț la Karinhall și să spun: „Scuzați-mă, domnule prim-ministru, dar nu cumva se Întâmplă să știți ceva despre un valoros colier de diamante pe care l-a șterpelit unu’ dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Cred că mi se trage de la mâncare, dar mă simt de parcă măruntaile mele ar fi mașina de făcut valuri de la Luna Park, i-am spus și drept confirmare am tras un vânt sonor cu duhoare de carne. O, Doamne, am exclamat, agitându-mi mâna prin fața nasului, Înțelegi ce vreau să zic? — Taci din gură, animalule, zise tânărul, dar am văzut că ridică țeava armei la nivelul capului meu. Mi-am adus aminte de Parabellum-ul de pe vremea când eram În armată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stupefiantă, pe care n-o pot uita. Oameni care, obosiți de zgomot, ascultau la tonomate tăcerea! Tăcere înregistrată ca o muzică, tăcere pur și simplu, împărțită în rații, contra cost. "Cele două flageluri ale omenirii sunt Inchiziția și Societatea", a exclamat Pascal. Dar ce rămâne în afara lor? A nega în principiu societatea înseamnă a nu lăsa omului altă speranță decât aceea de a fi singur. Chiar aceste locuințe dintre palmieri au simțit nevoia să se grupeze. Bineînțeles, nu e o consolare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
interacție nucleară tare, desemnează câmpul nevăzut de linii care unește subteran anumite puncte tari ale compoziției, linii invizibile ochiului ce se oprește la suprafața tabloului, Dar cu pictura din biserică cum e? întreb eu atunci, Daniel vrea să știe, Oh! exclamă el lung, E cu totul altceva! și mai mult acum nu-mi spune, în lumina dulce a unei ultime priviri în urmă a soarelui, Autoportretul, un câmp de forțe deocamdată în dezechilibru, desenul aproape inexistent, chiar dacă se pot ghici ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu-mi amintesc să mai fi scris cineva în caietul meu, nu l-am mai deschis de mult, de, Citește să vedem despre ce e vorba! 7 august, Tu ești plecat prin sat cu caietul de schițe după tine, Ana! Exclamă Theo ridicându-se în capul oaselor, E Ana! Citește! Te iubesc, Theo! Tocmai am terminat de citit din caietul tău, te rog să mă ierți, dar scoțându-ți lucrurile din rucsac am dat de el și firește curiozitatea mea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în biserică numai până la vecernie, intrăm acum, pronaosul, cele șapte sinoade ecumenice, în aer mâna ta descriind ceea ce ochii mei furați de buzele tale neglijează cu atâta mărinimie, te desprinzi liber de lângă mine, De când mi-am dorit s-o văd! exclamând tu cu ascunsă bucurie, eu uimită așteptând ca ochii tăi să se întoarcă din nou la mine, Acolo în calota semisferică! Dar eu vreau să-mi dezvălui tu, trupul tău arcuindu-se să zboare mai aproape de, Cina din Mavri, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Theo, Theo! Sunt tot murdar de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă el, și eu reîncep lectura de la 20 august, Agapia, De ce m-a pus oare să-i mai citesc o dată?! Sunt tot murdar de vopsele! exclamă el pentru sine și se frământă în patul larg, Du-te acum, Daniel! vreau să rămân dingur! Nu m-a mai pus să-i citesc în seara asta, IV La amiază s-au lăsat iarăși căldurile, e mare zăpușeală, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aceste rânduri ale lui Theo înainte s-o fi văzut, nu te-ai mai fi uitat la ea?! Oare?! Îndrăgostește-te de Ileana! Sunt cuvintele lui Theo, dar el nu știe că eu caut Cartea, Sunt tot murdar de vopsele! exclamă Theo acum, eu mi-amintesc, acestea au fost cuvintele Anei din caiet, dar Theo le spune în această clipă când, din neatenție, și-a întors paleta cu culori pe tricoul alb, albastrul de cer, roșul de sânge, galbenul de, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Michael Jackson se proiectează în fundal pe un fel de cruce ciuntită, fără un braț, dreptul, Michael Jackson pictat în mărime naturală, copiii se uită de jos la el, fascinați, E și el un zeu decăzut al zilelor noastre! exclamă Theo, nici nu mai știu în ce an l-am pictat, Corina întoarce pânza să afle anul picturii, lângă semnătura de jos Theo a omis anul, Nu găsesc! N-are importanță! Mi-ar plăcea, spune cu atâta amărăciune Theo încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aprins pe chipurile lor ne dăm seama dintr-o privire că lucrurile s-au limpezit între ei, Alina încă doarme și Theo cu mâinile căutând-o mereu pe Ana, o urmează în tot locul, E mai rău decât un copil! exclamă Ana, și el îmbrățișând-o, aducând-o permanent lângă sine, și-n pânza de lumină ce se țese în jurul lor nu e chip să ne apropiem, Ne ducem mâine la mare! ne spun amândoi deodată, vestea cade neașteptat între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aș fi crezut că Boris, Andrea rugător, Arată-mi! Îmi pun un scaun sub picioare și mă ridic după pânza ascunsă pe dulap, dau ziarele la o parte și-o cobor o dată cu mine, o sprijin de pieptul meu, E grozavă! exclamă încântat Boris, E prima mea pânză! Merită să sărbătorim! Primul meu copil, prima ta pânză! Andrea rămâne tăcut privindu-se mai bine ca într-o oglindă, Și ridicând către mine ochii lui triști de la o vreme, Grazia! Cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
adevărat. Am un interviu la nouă și jumă..., scânci Ashling la sunetul unui strigăt ascuțit care venea din spatele ei. S-a uitat peste umăr și l-a surprins pe bărbatul cu părul răvășit oblojindu-și degetul mare. —M-ai mușcat! exclamă el. Măi, mi-a dat sângele! — Sper că ești cu antitetanosul la zi, râse asiatica satisfăcută. Trix plescăi din limbă, își dădu ochii peste cap și șopti: —ăștia doi nu se opresc niciodată. Ia un loc, îi spuse ea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
observă că invitații - în special femeile, desigur - se cam bâțâiau pe Fat Boy Slim. —Eh, nu, mulțumesc, se scuză ea. E prea devreme, sunt încă prea inhibată ca să încep să dansez. —Bine, te mai întreb o dată peste o oră. Perfect! exclamă ea mirată, uitându-se la figura lui entuziastă. Nu îi ajungea o oră pentru a se îmbăta destul. De fapt, o viață întreagă nu ar fi fost de ajuns. Peste puțin timp, spre deliciul ei, o văzu pe Joy sărutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]