4,972 matches
-
ceva valoros acum zece-cincisprezece ani, iar de atunci a rămas la același nivel. La prînz, scriitorul va lua masa la cantina combinatului, în sala mică, unde au acces doar cadrele de conducere, se va minuna cîtă carne macră are în farfurie și, dacă e cazul, va fi dus și pînă la munte, la Poiana Brîndușelor, cabana combinatului, să vadă că muncitorii au un loc plăcut unde-și pot petrece sfîrșitul săptămînii. Asta în teorie, că, în fapt, cabana e mereu ocupată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doi ajutori de bucătari plecau: unul acasă, celălalt se ducea la băut, la bufetul din curtea cantinei. În seara aceea a rămas bucătăreasa să servească împreună cu mine. I-am servit pe toți, ne-am pus mîncare și nouă în două farfurii, am dus cratițele la spălat și am intrat în sala de mese, cu farfuriile în mînă. Vino să stai cu mine la masă, mi-a spus bucătăreasa. M-am așezat la aceeași masă cu ea și am început să mănînc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din curtea cantinei. În seara aceea a rămas bucătăreasa să servească împreună cu mine. I-am servit pe toți, ne-am pus mîncare și nouă în două farfurii, am dus cratițele la spălat și am intrat în sala de mese, cu farfuriile în mînă. Vino să stai cu mine la masă, mi-a spus bucătăreasa. M-am așezat la aceeași masă cu ea și am început să mănînc. Ospătarele terminaseră de mîncat și plecau la culcare. Cînd am rămas singuri, doar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femeia de serviciu care mătura în celălalt capăt al sălii, bucătăreasa m-a întrebat: Cîți ani ai? Aproape douăzeci, i-am răspuns. Un copil..., a murmurat ea și a continuat să mănînce. Cînd am terminat mîncarea, ea a luat amîndouă farfuriile, s-a dus la spălător, le-a spălat, le-a pus în raft, apoi s-a întors la masă. De ce ai ales Fizica? m-a întrebat, așezîndu-se. Mmm... e greu de spus..., am răspuns eu timid. Îmi place, e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina binedispus deasupra farfuriilor cu bunătăți care alcătuiau bufetul. Toți cei prezenți aplaudă. A doua zi, spune Caraion, și-a redactat demisia în termeni foarte duri. Acest text a constituit, de fapt, adevăratul motiv al proceselor de mai târziu (a doua oară a fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Brânceni. Știi că tatăl lui Cucu a fost bolnav de febră tifoidă, că Alecu și Vlad stau în casa lor. Numai Irène și ex-logodnicul lui Gaby au rămas din cunoscuții tăi în casa veche. M’a amuzat mult chestiunea cu farfuriile lui Cinci, cum și mondanitatea ta teribilă. Scrie-mi cum ai făcut să eviți pe Davido? Știe că ești în Paris? Ai fost la capela românească din Jean de Beauvais? Ai trecut vreodată prin rue des Carmes unde a stat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce colț de minte strămoșească va fi dăinuit acest grăunte de roman senzațional și cum [de] nu am putut să rup vraja malefică în noaptea ursitoarelor, când pe măsuța de noapte, pe tablaua de argint am pus tacâmuri de argint, farfurii de argint, azimă și miere ca să te iubească și să șteargă ce va fi fost sortit rău? Sunt ca o infirmă, țintuită într’un fotoliu, cu o singură viziune, obsedantă: Gara de Nord și tu plecând pe scara vagonului, atât de frumoasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar cele mai multe lucruri sunt ale mele.“ „Arătați factura.“ „Știți foarte bine că, acum câțiva ani, când cumpărai, nu păstrai facturile ca să justifici prezența unor mobile.“ Și tot așa. Pe scurt, au început să inventarieze sufra geria, până la ultima linguriță - mobile, farfurii, șaluri, pendula, cel mai mic vas, covoarele. Auzeam, din când în când: 1 m. 40 cm. pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unor mobile.“ Și tot așa. Pe scurt, au început să inventarieze sufra geria, până la ultima linguriță - mobile, farfurii, șaluri, pendula, cel mai mic vas, covoarele. Auzeam, din când în când: 1 m. 40 cm. pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea lor agresivă, tăioasă. La capătul puterilor, înghițindu-mi lacrimile și indignarea, îi urmam peste tot, vlăguită, umilită, revoltată. Nu voiau să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
restul până la 100. Și vasele! În ciuda principiului strictului necesar, impus prin sistemul de reeducare, cum să mănânci grepfrutul cu lingurița de la orezul cu lapte? Obosită de atâta luptă, m-am lăsat invadată de sechelele de civilizație occidentală: mi-am schimbat farfuria de câte ori a fost nevoie și, pe urmă, ea a avut de spălat 30 de obiecte - cratițe, farfurii mici și mari, cuțite etc. [...] Ești foarte deșteaptă, dulcea mea fată dragă; scrisorile și cărțile poștale de la tine sunt o sărbătoare intelectuală, sentimentală
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
grepfrutul cu lingurița de la orezul cu lapte? Obosită de atâta luptă, m-am lăsat invadată de sechelele de civilizație occidentală: mi-am schimbat farfuria de câte ori a fost nevoie și, pe urmă, ea a avut de spălat 30 de obiecte - cratițe, farfurii mici și mari, cuțite etc. [...] Ești foarte deșteaptă, dulcea mea fată dragă; scrisorile și cărțile poștale de la tine sunt o sărbătoare intelectuală, sentimentală, afectivă, reconfortantă etc. Mi-a plăcut foarte mult felul în care îți descrii evoluția spre esențial și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Brandon: însurătoarea e ultimul lucru pe lista lui de priorități. Chestie care nu mă deranjează deloc. Pentru că ăsta e ultimul lucru și pe lista mea de priorități. În timp ce Danny îmi finisează rochia, eu fac puțină ordine prin casă. Adică arunc farfuriile de la micul dejun în chiuvetă, unde le las să se înmoaie, șterg în treacăt o mică pată pe blatul mesei, după care aranjez un pic borcanele de pe raftul cu mirodenii, în funcție de culorile lor. E o treabă care îți oferă multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
frumos, cu dungi și m-am gândit: „Trebuie neapărat să i-l arăt și lui Becky...“ Se apleacă și scoate un teanc de reviste cu coperți lucioase. Brides. Modern Bride. Wedding and Home. Toate strălucitoare, suculente și îmbietoare, ca o farfurie cu gogoși lipicioase. — Dumnezeule! zic, sforțându-mă să nu înșfac lacomă una dintre ele. N-am citit încă nici o revistă de-asta cu chestii de nuntă. Nu știu nimic despre ele! Nici eu, zice mami imediat, răsfoind cu gesturi sigure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Suze, ce bine îmi pare că ați venit. O îmbrățișez brusc. Credeam că de-acum gata, o să fii complet... măritată. Cum e viața de nevastă, apropo? Cam la fel, zice Suze după o pauză. Doar că acuma avem mai multe farfurii... Simt o bătaie ușoară pe umăr, ridic privirea și o văd pe o femeie roșcată, într-un compleu roz de mătase, cu pantaloni. — Laura Redburn Seymour, spune, întinzându-mi mâna. Soțul meu și cu mine trebuie să plecăm, dar am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
părere am eu în legătură cu chestia asta. — Ei, trebuie să o facem cât mai repede, spun. Să ne hotărâm ce vrem. — Trebuie neapărat să fiu și eu prezent? — Normal că trebuie să fii prezent și tu! Nu-ți pasă din ce farfurii ai să mănânci? — Sincer, nu. — Nu? Trag aer în piept adânc, gata să mă lansez într-o tiradă pe tema „ Dacă nu-ți pasă din ce farfurii vom mânca, atunci probabil că nu-ți pasă nici de relația noastră!“ Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Normal că trebuie să fii prezent și tu! Nu-ți pasă din ce farfurii ai să mănânci? — Sincer, nu. — Nu? Trag aer în piept adânc, gata să mă lansez într-o tiradă pe tema „ Dacă nu-ți pasă din ce farfurii vom mânca, atunci probabil că nu-ți pasă nici de relația noastră!“ Însă îmi dau seama, exact la timp, că în felul ăsta o să-mi pot alege exact ce vreau. — Păi, OK atunci, spun. Așa am să fac. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Barrel, spune un mesaj voios de pe ecran. Vă rugăm să introduceți opțiunea dumneavoastră. Fără prea mare atenție, tastez de câteva ori ecranul, în timp ce, cu o jumătate de ureche, îi ascult pe cei doi tineri din spatele meu, care se ceartă pe farfurii. Nu vreau să fiu genul de persoană care își pune biscuiții pe farfurioare bej, spune fata, aproape plângând. — Și ce vrei să fii, mă rog? răspunde bărbatul. Nu știu! Vrei să spui că eu sunt genul de persoană care își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceri tu, mai bine, o carte de colorat? Dar acum nu mai e nimeni lângă mine care să-mi spună ce am voie să cer și ce nu. Pot să trec pe listă absolut orice! De exemplu, pot să cer farfuriile alea de acolo... și ibricul ăla... sau scaunul ăla... vreau să zic că, dacă vreau, pot să cer absolut tot! Pot să cer tot magazinul! Evident, teoretic vorbind. Dar n-am de gând să mă las purtată de val. O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tulburată. — Scuzați-mă, domnișoară Bloomwood, spune Antoine pe un ton de scuză. Davina. Dă-i, te rog, domnișoarei Bloomwood să guste puțin tort. O asistentă zâmbitoare dispare pe niște uși batante - și se întoarce cu un pahar de șampanie, o farfurie de porțelan cu două felii de tort și un crin de zahăr. Îmi dă o furculiță și îmi spune: — Acesta este cu mango, fructul pasiunii, cu căpșuni și mousse de mandarină, iar celălalt este cremă caramel cu fistic și trufă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar cred că încep pe la o mie de dolari. Aproape că mă înec cu șampania. O mie de dolari? Încep la o mie de dolari? Pentru un tort? Adică eu de cât am mâncat până acum? Cred că tortul din farfuria mea face cel puțin cincizeci de dolari! Mai doriți o felie? zice fata și se uită spre camera privată. Se pare că Antoine n-a terminat încă de discutat. — Păi... ăă... de ce nu? Și pot să încerc și o lalea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nici măcar nu m-am simțit chiar atât de destinsă și de încântată cum ar fi trebuit să fiu. Chiar și în timp ce stăteam acolo și mi se serveau piersici albe înăbușite cu mousse de fistic și biscotti de anason, pe o farfurie aurită, nu mi-am putut reprima micile împunsături de vină care răzbăteau prin starea de bine de la suprafață, ca luminițele care se joacă cineva printr-o pătură. Cred că am să fiu mult mai fericită când am să-i dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
palpez” liniștea interioară, apoi mă ridic și mă îndrept către casă. Toată familia este adunată, ca de obicei, în bucătărie. Trebuie să fie aproape ora prânzului deoarece văd un piranha prăjit arătându-mi un set impresionant de dinți dintr-o farfurie de pe masă. Dau binețe, îl văd pe Don Julio privindu mă cu un zâmbet într-un colț al camerei și activitățile în cameră se opresc ca să audă cum mi-a fost în timpul nopții. Mi-e greu să-mi explic până
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cuc, așa că decid măcar să mă bucur de raritatea ocaziei. Mă instalez, după care scot una din hălcile de carne și o pun la prăjit, curăț niște usturoi și deschid o sticlă cu vin. Curăț masa de afară și ies cu farfuria aburindă să mănânc sub cerul senin. Fac doi pași și liniștea poetică este întreruptă de tropăituri dezorganizate, asaltându-mă din toate direcțiile. Sancho, labradorul auriu, apare într-un salt magistral pe deasupra gărduțului de lemn, ceilalți doi câini împing portița deschisă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
iubesc animalele, parcă tot pe mine mă consider mai importantă. În plus, nu-mi amintesc să fi sunat gongul invitând pe toată lumea la masă și dacă arunc o bucățică la adunare parcă văd că iese cu măcel. Îmi culeg resemnată farfuria și paharul și mă retrag să mănânc în casă, păzită de priviri nerăbdătoare și ocazionale bufnituri în ușă. Oricum, nu cred ca nandu să mănânce carne, cred că atâta i-a dus mintea, să alerge încotro pare că cineva se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
soluția de succes este să urmez localnicii, așadar, resping sugestiile companionilor mei de a ne opri într-o pizzerie impozantă cu oferte de la 15 dolari în sus și îi trag spre o bodeguță lăturalnică, plină de peruani înfruptându-se din farfurii pline cu vârf. Prețurile, mai ales prin comparație, sunt complet ridicole: 2-3 dolari pe două feluri de mâncare cu suc și desert. Mă limitez la un suc de papaya, timp în care Chris și Grazyna nu rezistă tentației și comandă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]