5,111 matches
-
tatăl”. Basmul nu a făcut nici o referire până în acest moment la numele eroului, maestrul zoomorf îi dă o identitate în context mitic și-i hotărăște destinul eroic. Funcția psihopompă a lupului pare aici subordonată voinței tânărului, fiindcă el nu urmează fiara, ci o încalecă la invitația ei, semn că i s-a supus și îl lasă să beneficieze de toate puterile ei. Ca și baba dinaintea intrării în sacru, lupul știe traseul propus de erou, fiindcă acesta are coordonate rituale precise
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ciclic. Întreg procesul de mutație ontologică este secondat de lup, prin capacitatea sa de a se metamorfoza în orice formă, indiferent de specie; el se face pe rând grădină cu flori, fata împăratului și cal, pentru a asigura reușita flăcăului. Fiara are puteri de exorcist, amenințările sale repetate alungă șapte draci din fata Împăratului Galben și îi purifică astfel mireasa eroului. Portretul maestrului este desăvârșit în momentul reînvierii lui Ivan cu „apî-nvietoari și-ntrupătoari”. Readucându-l la viață din moartea inițiatică, lupul îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alta, de la viață la moarte”. Pentru inițiat, drumul este dusîntors, iar răscrucea se află în mijlocul traseului, ca o poartă de acces spre dimensiunile vecine. Toate atribuitele vulpii au fost deja observate în ipostaza lupului, suprapu¬nerea și interșanjabilitatea celor două fiare fiind dată de funcția comună de călăuze în spațiul morții: „animal psihopomp și subteran, săpând lungi vizuini labirintice, vulpea l-a călăuzit pe Orfeu când a coborât în Infern”. Ajutorul vulpii a fost obținut prin ofranda mâncării, ceea ce corespunde imaginii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în regim temporar însă. Coborârea pe uliță aduce în scenă exclusiv prezențe feminine, cu rolul de a echilibra balanța principiilor și de a anticipa finalitatea maritală. Alte colinde dau leului și dulfului biruiți un rol marital; sora mai mică a fiarelor este oferită flăcăului, ca semn al supunerii totale în fața întemeietorului, ce convertește astfel forța zămislitoare din sacru: „- Nu ne, Ioane săgetară/ C-am o sor’ foarte frumoasă,/ Și e sor’ cu soarele,/ Are-o mână ca și-o zână,/ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu soarele,/ Are-o mână ca și-o zână,/ Cu cumpătu de albină,/ Eu cu ea te-oi dărui” (Bumbuiești - Vâlcea). Înrudirea cu soarele, atributele divine și calitățile preluate de la o specie sacră indică adevăratul motiv al incursiunii eroice, înfruntarea fiarei distructive nefiind altceva decât modalitatea de obținere a miresei ideale. O altă voce autoritară aparține unui animal subsumat și el simbolisticii solare. Cerbul ce provoacă revărsarea apelor i se adresează flăcăului, pentru a marca simbolic începutul de lume: „Intră-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
provoacă revărsarea apelor i se adresează flăcăului, pentru a marca simbolic începutul de lume: „Intră-n râu și până-n brâu/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea). Strunirea fiarei prin apucarea coarnelor reprezintă un gest viril, de luare în posesie, ce invocă soarele să răsară deasupra apelor cosmogonice. Supunerea cornutei este precedată de imersiunea parțială a flăcăului, jumătatea înghițită de monstrul figurat de ape amintind de intrarea lui Mistricean
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nouă ape curgătoare. Șî l-a lăsat în niște răspîntii” (VoiaDâmbovița). Răscrucea reprezintă punctul nodal la nivel ontologic, aici se pun în balanță abilitățile eroice, provocate de hierofanii. Revenirea din sacru provoacă o evaluare a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-a luat în dinț’ șî l-a azvârlit în nouri verz’ și când a picat jos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mână după lup, da’ lupu a pierit șî el s-a pomenit într-un castel cu totu’ șî cu totu dă aur” (Voia - Dâmbovița)201. Implicarea lui inițiatică are în basm pretextul raptului, menit doar să atragă atenția asupra întrupării fiarei. La nivelul enunțului, hierofania are o rapiditate acută, construită prin propoziții scurte, percutante, de un dinamism accentuat de verbele predicative ce surprind exclusiv acțiuni momentane. Momentul urmării redă la nivel auditiv tropotul în doi timpi, prin repetiția du-te și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacrificiul obligatoriu la intrarea în dimensiunea superioară. Un basm din colecția D. Stăncescu dă zmeului invalid funcția de paznic vigilent al sacrului, el fiind singurul care poate spune Sticlișoarei că mezinul a furat apa elixir din fântâna ei: „...chemând toate fiarele începu a le bate, întrebându-le cine a venit de-a luat apă. Ele se tânguiau și răspundeau că nu știu; numai un zmeu șchiop și chior, care se ascunsese sub talpa casei, îl văzuse pe flăcău”. Ochiul și piciorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să spulbere pământul./ Dar parcă-l chema-o nălucă,/ Încă tot să se mai ducă./ Și așa peste o movilă,/ Mai mergând loc ca o chilă,/ Cu arc și săgeata-n mână,/ Ajunge la o fântână,/ Unde zări urmă de fiară” (Mușetești - Argeș). Căutările feciorului angrenează elementele primordiale, puse în mișcare de energiile lui întemeietoare. Descoperirea maritală este făcută în postura de erou consacrat de armele civilizatoare, solare, motiv pentru care reperarea nu se face în planul social marcat de drumul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu izvoară/ Cine bea pe loc se-nsoară./ Și jupânul nostru mire,/ Fiind foarte însetat,/ La un izvor s-a plecat,/ Și setea și-a stâmpărat;/ Dar când s-a sculat în picioare/ A zărit lâng-o floare/ O urmă de fiară” (Bucovina). Locul din care bea împăratul are o funcție augurală, izvoarele vin din sacru și predestinează consacrarea socială a inițiatului. Urma căutată înglobează fecunditatea sălbatică și candoarea vegetală și devine vizibilă numai ulterior „împărtășaniei” cu apa din dumbravă. Aceasta este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o ultimă etapă a traseului său, care îl dăruiește înapoi lumii. Reintrarea în spațiul social pentru găsirea miresei este marcată de intrarea pe traiectoriile contingentului: „Când dete soarele-n deseară/ Ieșirăm la drumu mare/ Și deterăm d-o urmă de fiară,/ Stătu toată oastea-n mirare!” (Transilvania). În colinda șarpelui, drumul pe care se întorcea grabnic flăcăul era pustiu, aici, urmând descendent traseul de la sacru în profan, urma miresei este „în lume”. Substituirea în fiară apare cel mai evident în colindele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și deterăm d-o urmă de fiară,/ Stătu toată oastea-n mirare!” (Transilvania). În colinda șarpelui, drumul pe care se întorcea grabnic flăcăul era pustiu, aici, urmând descendent traseul de la sacru în profan, urma miresei este „în lume”. Substituirea în fiară apare cel mai evident în colindele Ciutalinei unde fata care-l acuză de minciună îi cunoaște acțiunile aparent în mod inexplicabil: „În pozunar îl căta/ Odoarele că-i găsea;/ La degetu-i se uita/ Și inelul că-i vedea;/ Ișlicelu-i răsturna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ordonatoare. O altă expresie a înțelepciunii nașului ce veghează asupra noii uniuni este sugerată de sinonimia dintre „nunul cel mare”, care știe ce fată i se cuvine flăcăului-împărat, și „filosoful cel mare”: „Zise filosoful cel mare/ Că-i urmă de fiară/ Să fie cu al nostru împărat soțioară” (Moșești - Buzău). În colindele de tip 67, Ciutalina.., feciorul apare singur în căutarea miresei-căprioare, căci inițierea propriu-zisă trebuie să fie individuală și izolantă. Orațiile de nuntă formează o treaptă superioară acestui nivel, căci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și izolantă. Orațiile de nuntă formează o treaptă superioară acestui nivel, căci flăcăul și-a dovedit deja virtutea și mentorul său nu face decât să-i asiste finalizarea inițierii cu un gest magic, de transfer al cunoașterii. Decodarea „urmei de fiară” urmează și ea un traseu ascendent, evoluția semnului feminin supus încercării: de la fiara totem, la floarea simbol al statutului marital și la mireasă. Punctul final al ipostazei feminine se încadrează într-un uman recunoscut, cu drepturi sociale. Imaginea vegetală a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-a dovedit deja virtutea și mentorul său nu face decât să-i asiste finalizarea inițierii cu un gest magic, de transfer al cunoașterii. Decodarea „urmei de fiară” urmează și ea un traseu ascendent, evoluția semnului feminin supus încercării: de la fiara totem, la floarea simbol al statutului marital și la mireasă. Punctul final al ipostazei feminine se încadrează într-un uman recunoscut, cu drepturi sociale. Imaginea vegetală a fetei păstrează dominanta sacrului: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu fetele./ Dar când dădu/ Soarele-ndesearî,/ Ieșirăm la drumu cel mare/ Și detem peste o urmă de fiară”. Punctul de cotitură este marcat de căderea potcoavelor cailor, ca semnal al pătrunderii într-un spațiu sacru, în care acțiunile nu se înfăptuiesc sub puterea hazardului, ci ca urmare a unui scenariu ce trebuie îndeplinit punct cu punct. Același scenariu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
liric, colindele de fecior se structurează pe tiparul ritmic al „refrenului”: „Se luară, se luptară,/ Zi de vară până-n seară./ Se luară a doua oară,/ Zi de vară până-n seară”. Efortul cu care se măsoară forțele egale dintre neofit și fiara haosului necesită o transpunere poetică adecvată: perfectul simplu transmite o încordare prelungită, superioară redării prin perfect compus. Accentul pe vocala a mărește durata confruntării tergiversate de echivalența energiilor, răsfrântă unitar asupra adver¬sarilor, după cum sugerează forma reflexivă a verbului. Determinarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și începe pregătirea fizică pentru cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau cerbul în colinde. Valoarea sacră a hranei vine din primordialitatea ei, din faptul că a fost prima mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept model al formării omului. Filiația creației în scenariul inițiatic autohton explică imaginea diluviului strunit de fecioara în leagănul mitic, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șerpi dintre roci și îi aduceau în sat înfășurați pe mână. Infuzarea comu¬nității cu puterile sălbatice și cu puterea magică a legării este comună celor două mentalități arhaice, care au resimțit la nivel spiritual capacitatea de regenerare latentă a fiarelor și au făcut din „domesticirea” lor o modalitate de reiterare a lumii. Insăși prezența leului în spațiul românesc constituie o dovadă a capacității însemnate de memorare a datelor istorice în formă literară. Ion Taloș a aprofun¬dat tema luptei cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
preia afirmația lui Mircea Eliade privitoare la anterioritatea miturilor și ritualurilor românești față de civilizațiile antice și merge până la a „data” mitul leului înfrânt de fecior în textele ceremoniale acum 3000 de ani, când cultura europeană a acordat un spațiu larg fiarei cu simbolistică solară. Dacă începerea inițierii feminine după zămislirea pruncului mirific poate contraria în virtutea ideii că inițierea premerge căsătoria, trebuie amintit că procesul de trecere în noua fază ontologică ținea, la numeroase populații primitive, un număr apreciabil de ani, fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o scriu și sărăcia spirituală în care se zbat. Depun energii nebănuite pentru a-și asigura stima de critică și onorurile unor jurii pe care le asediază cu rugăminți fierbinți exprimate cât mai... poetic. Nițică demnitate nu ar strica acestei fiare numite uneori poet. Mai cred și azi că trebuie să uiți că ești poet când scrii poezie, să încerci o formă de detașare, ca atunci când, se spune, sufletul părăsește trupul și se pregătește de trecerea prin cele nouă vămi. Sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
totul. Însă curând mi-am dat seama că de fapt era capătul lumii, loc ascuns, tăinuit, fără prea mari șanse să se facă evident altcumva decât zborului fragil al fluturilor vara sau înghețurilor crâncene iarna, care-mi lipeau fruntea de fiarele ușilor sau porților din spatele cărora nu puteam ieși... Dar am ieșit nu prea târziu, fascinat de munți, la școlile pe unde ai mei m-au trimis să mă fac militar. Nu m-am făcut, însă îndrăgostindu-mă bolnăvicios de munți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Asta e! Un fost coleg de liceu de-al meu, profesorul Ioan Berlovan, a făcut recent o antologie de poezie a tinerilor din Vârșeț. Sunt acolo vreo două sute de tineri care publică poezii... E bine? E foarte bine! Poezia îmblânzește fiara din om... Mi-ar plăcea ca tot omul care reușește să se nască să scrie poezie. Te-ai considerat vreodată, în Serbia sau în România, poet minoritar? Niciodată. Cărțile mele au apărut în Serbia în traducere pentru că peste tot am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
blond, ca o lumină, cu o soartă fericită și cumsecade, s-a nimerit să-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit, un singuratic dornic a se aventura prin jungla complicată a bibliotecilor, fără a refuza întâlnirea cu fiarele pădurii din marginea satului, nici de cele acoperite cu haine de pe ulițe, străzi, bulevarde. Și dacă tot mi-a reușit această substituire, de a mă naște ca dintr-o floare, m-am strecurat în lumea cea cuvântătoare, aici m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]