6,379 matches
-
pentru noaptea trecută. Dar am senzația că ești supărat pe mine... — Noaptea trecută a fost unică, i-a răspuns Emma, ridicându-se de pe scaun, și s-a dus în camera lui. După plecarea lui, Tom simți cum îl străbate un fior de bucurie, întunecat, dens și neașteptat de ascuțit. Mai târziu, Emma a ieșit din camera lui și i-a adresat câteva fraze obișnuite, care erau menite să-i sugereze, la modul general, o revenire la viața lor de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i același lucru. Așadar, până la urmă, noi suntem cei ireali. Nu, nu, nu, răspunse Hattie. Nu trebuie să răsuciți lucrurile în felul ăsta. America este ceva imaginar. California e imaginară. — Ah, California... Desigur, îmi plac Munții Stâncoși, îmi place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele vechi, pustii, dărăpănate, vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cățărase pe stâncile dinspre uscat și începuse să le colinde, săltând din piatră în piatră. Îl căuta pe George? Nu. Ideea de a se afla singură cu George în mijlocul acestei sălbăticii o umplea de spaimă. O spaimă care îi dădea fiori de plăcere? Își continuă drumul și ajunse într-un loc pe care-l cunoștea, nu departe de far, unde stâncile se precipitau mai abrupt, iar fâșia de plajă dintre stâncile de pe uscat și cele din mare dispărea cu totul, pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închipui că ți-ar fi dușmani. Părintele Bernard își ridică mâinile de pe umerii lui George și se așeză alături de el. Era ușor amețit, conștient parcă de un eveniment care se petrecuse acolo, în cameră. George se lăsă străbătut de un fior și se ridică în picioare. — Doamne, ce șarlatan ești! Te folosești de vechile trucuri magice. Părintele Bernard se ridică la rândul său. — George, nu pleca, te rog, așază-te și mai stai puțin cu mine, liniștit. Nu e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie îngustă de apă ajungându-i, albastră, chiar până la picioare. Lucian ridică încet capacul. Zâmbi cu un fior de plăcere în suflet când privirea îi întâlni o foaie translucidă de hârtie cerată, sub care creioanele doar se întrezăreau, la fel ca imaginea promițătoare a unui abțibild de pe care încă n-ai scos foița. Era prima zi de Crăciun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală, surd și cumva ostil. Lucian răsuflă ușurat, însă deodată își dădu seama că n-avea niciun motiv să-i fie teamă de acea rumoare. Îl trecu totuși un fior rece la gândul că ridicaseră cortina. Dar lor încă nu le venise rândul. De partea cealaltă, în sală, spectatorilor trebuie că li se deschidea înaintea ochilor priveliștea pădurii de brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau să-și facă apariția Michi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu, dar suntem toți frați și se cade să ajutăm pe cei mai necăjiți decât noi. Ce inimă bună are Alexe! Iar după multă-multă vreme, când serbarea de sfârșit de an era deja aproape, pe Cătălin încă îl mai treceau fiori reci când constata că tot nu era în stare să citească dintr-o suflare ultima lecție cu Xenia și cu băcanul Alexe. Ultima lecție, și ultima literă învățată: X. Se uita apoi atent, minute în șir, la fața băcanului din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sacrificiu al eroului îl fascina și îl revolta, dar în același timp îl scotea pe calea cea mai directă din lumea reală... Și-a coborât din nou privirea către bocceluța de la picioare și, într-un fel care i-a dat fiori, a simțit că îl cuprinde amețeala... Pata întunecată de pe podeaua murdară parcă n-a mai fost la fel de nemișcată ca înainte. Ceva dădea să iasă din ea... Pe ecran, eroul care se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Doilea, ce porcărie! Ajungeai la o anumită vârstă și puteai deja să te întrebi: păi de asta le arsese părinților pe vremurile alea de prăpăd? De făcut copii? În plin război? Spuneai Al Doilea Război Mondial și te lua cu fiori! Și asta nu atât fiindcă se întâmplaseră grozăvii în războiul ăla, ci fiindcă fusese al dracului de demult! Măiculiță!... Né aux temps de la guerre! ca să vorbești ca doamna de franceză, dna Cherteșan Tudosia, născută și ea tot în secolul XIX1
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe tărâmul artei: teatru și muzică, de ce nu? Teatru, muzică și dans. Ascult în special Buongiorno tristezza, spuse Paul. Nu vrei să mi-l fredonezi? îl provocă ea. Era ea însăși incitată într-un fel care lui Paul îi dădea fiori. Se aflau în plin Bulevard Nicolae Bălcescu, în toată lărgimea lui, și se îndreptau agale spre Spitalul Colțea. Nu, îi era imposibil să fredoneze în locul acela atât de aglomerat, de față cu atâta lume. Ar fi vrut să poată s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
moment. El a păcătuit. Simte o durere pentru ce a făcut, dar simte că poate fi primit și vindecat. Ceva din el îi spune că l-a ofensat pe Dumnezeu, dar în același timp tot „ceva” din el simte un fior de speranță, care îi confirmă că se poate apropia și poate fi iertat. Trebuie doar să își dea interesul să se acuze cât mai bine de păcatele sale. Prin aceasta, el confirmă planul și logica lui Dumnezeu și demonstrează că
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
salveze din liniile inamice și să-l ducă la un post de primajutor... Numerele 1109, 1113 și 1117 rămân pe loc - s-a auzit vocea gardianului, într-o dimineață, pe când echipa lui Toaibă se pregătea să intre în mină. Un fior rece i-a străbătut șira spinării. El purta numărul 1113. „Ce li s-o fi năzărit aistora?” Până să găsească un răspuns, același glas a lămurit lucrurile: De astăzi înainte, voi trei veți trece în celălalt schimb... Echipa în care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă să-mi trag sufletul și să-mi ud buzele, că ți-oi spune și toaca-n cer!...” După ce a simțit în trup fiorul fierbinte al rachiului, Toaibă s-a așezat mai bine pe scaun și a pornit să vorbească: Matale ai avut dreptate. Mi-am găsit de lucru. Da’ să nu mă spui la nimeni.. Nu avea grijă, Toadere. Numai tu să nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când descântă, când dă în bobi, când mai face și de ursită sau mai știu eu ce... Atunci ce-i? Lucru anapoda îi că știe să te facă s-o asculți. Când și-a înfige ochii în tine te trec fiorii! N-ai încotro și trebuie să te uiți într-ai ei și... și gata, nu mai ești tu... Singurul stăpân atunci îi Dochița! Și numai ea!...” Furat de aceste gânduri, nici nu și-a dat seama când a lăsat traista
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
desfăcut larg brațele și a cuprins-o pe Maranda gata s-o sufoce, în vreme ce șoptea în neștire: „Oh! Fata tatii!” Maranda s-a lăsat moale, lipindu-și obrazul de pieptului lui larg și puternic. Erau o singură ființă, străbătută de fiorul împlinirii... Din acea zi, lumina caldă a primăverii i-a alungat lui Toaibă orice urmă de negură din priviri și din suflet. La gară lucra cât doi, cu gândul zburîndu-i mereu spre casă, acolo unde Maranda purta în pântece visul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
începând din 1969, cum precizează în Mărturisirea de la sfârșit, că, în ciuda canoanelor care l-au impus și i-au asigurat longevitatea, sonetul este un tip de creația a cărei prospețime perpetuă nu e dată atât de planul formal, cât de fiorul pe care îl înglobează și pe care harul artistului e capabil să-l transmită. Îmbinând credințe străvechi, ale căror urme sunt atestate în mitologia generală sau în cea biblică, Radu Cârneci construiește monografia iubirii, Începutul de taină fiind pus sub
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îl aștept pe Domnul să vină. Să vină și să lămurim o dată pentru totdeauna lucrurile / ca să îmi pot vedea mai departe de ale mele.), dar amputat odată cu pierderea inocenței, cu deosebire prin contactul cu lepra ideologică. Pe acest fundal, un fior al finalului ineluctabil, se strecoară îndeosebi la amintirea mamei, invocată cu o infinită duioșie: Stau de vorbă cu gâzele care ies din pământ. / Și cu suratele furnici. / Nimeni nu știe mai nimic despre tine, mamă (... Stau și aștept până ce așteptarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din galaxia gutemberg / Gutemberg Galaxy, este un palier evident, firesc al poemelor și, asumându-și influențe folclorice, precum în Nabucodonosor sau în parabole (Dealul, Săracul colacul și veșnicia, de pildă), R. V. Giorgioni creează pagini de poezie autentică, în care fiorul sacru se insinuează, subliniindu-și aportul la compunerea întregului. Disipate în volume, ritualurile (Mirungerea) sunt fragmente de incunabule sau epifanii. Dincolo de latura vădit religioasă, aspirația spre o lume - de a cărei existență e convins: mai este o lume pe lume
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prezență constantă, cu multiple conotații - Zăpezi incendiate de gura ta-n săruturi / Sub pleoape mi se adună ca-n ziua cea dintâi...; Zăpada buzei, iată, închisă-n așteptare / Sub candela-mplinirii va încolți sfios...; Zăpada caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere și absint...; Zăpada pleoapei e de-acum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adună tineri, dar fără amenințarea unui / pericol iminent, căutând dialogul, mulțime mișcată de interese de-o / umană banalitate, care devine, la un moment dat, fundalul pe care așteaptă iubita pentru a porni spre iatacul iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian Maria Spiridon, e tot blândă, cumpătată: tu / mă săruți / apeși / în repetare / la scurte clape / gura / lacrimi / clopoței de râs... Alături de alți locuitori sezonieri / într-o mansardă, așa cum sugerează precaritatea vieții, simțind tot mai acut înstrăinarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îndreptate spre tot ce alcătuiește trecutul personal, cel al timpului pe care îl străbate alături și împreună cu alții și pentru a edifica fundamentul viitorului, fiindcă motivul vizionarismului, în concordanță cu epoca antedecembristă, e prezent în scrierile din această perioadă, subliniind fiorul transgresării datelor vizibile, pentru a se metamorfoza într-o zbatere în ceasul-public-secțiune-prin-mireazma florii-desalcâm. Prezentul e fracturat de flash-uri din trecut, trimise de memoria afectivă - și o dată sărea tata din pat și venea la / noi: vă scot afară!... și nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din volum - un religios, în poemele lui Horia Zilieru, fiorul sacru este latură aproape inalienabilă, manifestată explicit sau nu, dovadă fiind atât termenii care desemnează acest câmp semantic, larg răspândiți, cât și imaginile artistice care sugerează complicitatea transcendentului în armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Stând mai mult de vorbă, pluralul adresării s-a transformat pe nesimțite în singular. Cei doi au început să-și spună pe numele de botez și să se tutuiască. La fel de firesc a răsărit și sentimentul prieteniei. De aici și până la fiorii sublimi ai dragostei nu a mai fost decât un pas. Iar pasul acela s-a făcut, ușor-ușor, ca o părere, ca într-un vis. Cei doi au devenit logodnici și urmau să întemeieze o familie. Numai că... ...Visele mor odată cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
merite ale autorului, ceea ce se vede deopotrivă în metaforă și în exprimarea mai simplă și mai discretă. „Izvoarele / ar putea să rămână în cer / După întâlnirea cu Soarele”; „Că-rările mele / sunt și astăzi aceleași... / prin tălpi se ridică / același nedeslușit fior”; „Ieri am ajuns la prunul bătrân, / Prunul cel alb din vâlcioară-n aval"; „Întors acasă acum de ce sărut / Bucățile de lemn cu chip de săbii?“; „Gândurile încăpeau / anevoios în cuvinte, / iar la plecare, poarta / tre¬buia să rămână deschisă"; „Poate
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
astăzi la roșul acela discret. Doar că florile poposesc în ea tot mai rar și parcă îmbracă și ele culori tot mai discrete Și tot mai mohorâte... Cărări Cărările mele sunt și astăzi aceleași... prin tălpi se ridică același nedeslușit fior. Poate am plecat împreună într-un nou început sau poate pașii dintâi se-ntorc încet acasă. Cărările mele - aceleași mereu: nelipsite de dealuri, nelipsite de pietre. Casetă veche Gesturile tale oprite la jumătate de cale și brațul rămas la semiînălțime
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]