6,098 matches
-
transport commercial, fiind favorizată de poziția sa în bazinul Mării Mediterane Orientale. Turismul este popular sub forma maritimă dar și balneara, fiind prezente numearoase nave de pasageri pe coastele insulei. Pricipalele porturi comerciale sunt: Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Paphos, Vassiliko. Flotă comercială se ridică la un numar de 1414 nave. În momentul de față nu există nici o rețea feroviară în Cipru. În trecut, în epoca colonialismului britanic, cateva rețele feroviare cu ecartament îngust au fost folosite pentru arealele portuare pentru transportul
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
Șerbiei, Muntenegru nu avea aviație sau o industrie proprie de apărare. În schimb, muntenegrenii dispuneau de 100 de tunuri montane, ceea ce în condițiile luptelor care aveau să se ducă în munți a reprezentat un avantaj important. Muntenegru nu avea o flotă miltară, ceea ce a permis vaselor de război austro-ungare să instituie blocada maritimă a apelor teritoriale muntenegrene încă din prima zi a războiului. Armata austriacă depășea armatele inamicilor săi balcanici la toate capitolele: efective, armament și echipamente militare. Infanteria austro-ungară era
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
războiului. Armata austriacă depășea armatele inamicilor săi balcanici la toate capitolele: efective, armament și echipamente militare. Infanteria austro-ungară era dotată cu puști Mannlicher model 1895 și mitraliere semi-grele Schwarzlose. Spre deosebire de sârbo-muntenegreni, austro-ungarii dispuneau de o forță militară aeriană și o flotă militară, care a asigurat o blocada totală a apelor teritoriale ale Muntenegrului și sprijinul operațiunilor terestre în zona litorala. În afară de flotă maritimă, austro-ungarii aveau o flotila militară care acționa pe Dunăre. Armata austriacă era dotată cu piese de artilerie moderne
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
puști Mannlicher model 1895 și mitraliere semi-grele Schwarzlose. Spre deosebire de sârbo-muntenegreni, austro-ungarii dispuneau de o forță militară aeriană și o flotă militară, care a asigurat o blocada totală a apelor teritoriale ale Muntenegrului și sprijinul operațiunilor terestre în zona litorala. În afară de flotă maritimă, austro-ungarii aveau o flotila militară care acționa pe Dunăre. Armata austriacă era dotată cu piese de artilerie moderne, cu excepția tunurilor montane, care erau modele depășite. Industria militară austriacă era bine dezvoltată, ceea ce a făcut ca trupele Vienei să nu
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Țaribdor, Strumica, Bosilegrad ș.a. Cadrilaterul a fost reocupat de România. Tracia Apuseana a intrat în componență Greciei, iar Bulgaria a pierdut accesul la Marea Egee. Bulgaria a fost obligată să-și reducă forțele armate la maximum 20.000 de oameni, iar flotă la maxim 10 nave de război. Bulgaria a fost obligată să plătească despăgubiri de război: 2,25 milioane de franci-aur, timp de 37 de ani. De asemenea, Bulgaria a fost obligată să transfere în Grecia și Iugoslavia o mare cantitate
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
dar în cele din urmă cade și această cetate. Pe 11 iulie, cruciații se poziționează în fața palatului Blachernae, în parte nord-vestică a orașului. Inițiază în forță asediul pe 17 iulie cu patru divizii orientate spre zidurile îndreptate către oraș, în timp ce flota venețiană atacă partea dinspre mare și iau în stăpânire 25 de turnuri. Varegii rezistă în fața cruciaților, iar venețienii se retrag dincolo de fumul incendiului care a distrus circa 120 hectare de oraș. În cele din urmă, Alexios al III-lea preia
Asediul Constantinopolului (1203) () [Corola-website/Science/319082_a_320411]
-
furișează afara și îl înștiințează pe Othello de venirea lui Brabantio. între timp Desdemona, într-adevăr fugise și se căsătorise în secret cu Othello. Tatăl fetei ajunge la Othello în toiul unor importante pregătiri militare, deoarece tocmai se zvonise că flota turceasca ataca insula Cipru. Senatul venețian hotărâse ca Othello să plece de grabă în apărarea insulei. Rănit în amorul propriu, Brabantio îl acuza pe maur ca prin viclenie și meșteșugiri diavolești i-a sedus și nenorocit fata. Acesta se apară
Othello (Shakespeare) () [Corola-website/Science/319164_a_320493]
-
(în ) este denumirea flotei Marinei Militare Ruse, care se află staționată în peninsula Kola din apropiere de Cercul Polar de Nord. În timpul primului război mondial a apărut necesitatea apărării navelor rusești și engleze din Marea Barenț de atacurile flotei germane. Astfel a luat ființă
Flota militară de nord () [Corola-website/Science/319198_a_320527]
-
(în ) este denumirea flotei Marinei Militare Ruse, care se află staționată în peninsula Kola din apropiere de Cercul Polar de Nord. În timpul primului război mondial a apărut necesitatea apărării navelor rusești și engleze din Marea Barenț de atacurile flotei germane. Astfel a luat ființă în anul 1916 flota militară de nord a Rusiei. După revoluția comunistă din octombrie, flota era staționată în anul 1920 la Arhanghelsk, dar în 1923 a fost desființată, fiind formată o nouă flotă în Marea Baltică
Flota militară de nord () [Corola-website/Science/319198_a_320527]
-
Polar de Nord. În timpul primului război mondial a apărut necesitatea apărării navelor rusești și engleze din Marea Barenț de atacurile flotei germane. Astfel a luat ființă în anul 1916 flota militară de nord a Rusiei. După revoluția comunistă din octombrie, flota era staționată în anul 1920 la Arhanghelsk, dar în 1923 a fost desființată, fiind formată o nouă flotă în Marea Baltică care era constituită la început dintr-un distrugător, o navă de patrulare, un submarin și două nave de apărare contra
Flota militară de nord () [Corola-website/Science/319198_a_320527]
-
de atacurile flotei germane. Astfel a luat ființă în anul 1916 flota militară de nord a Rusiei. După revoluția comunistă din octombrie, flota era staționată în anul 1920 la Arhanghelsk, dar în 1923 a fost desființată, fiind formată o nouă flotă în Marea Baltică care era constituită la început dintr-un distrugător, o navă de patrulare, un submarin și două nave de apărare contra minelor. Primele avioane pentru sprijinirea flotei sosesc în 1935 la Murmansk, flota fiind denumită în anul 1937 "Flota
Flota militară de nord () [Corola-website/Science/319198_a_320527]
-
la Arhanghelsk, dar în 1923 a fost desființată, fiind formată o nouă flotă în Marea Baltică care era constituită la început dintr-un distrugător, o navă de patrulare, un submarin și două nave de apărare contra minelor. Primele avioane pentru sprijinirea flotei sosesc în 1935 la Murmansk, flota fiind denumită în anul 1937 "Flota de Nord". În acea perioadă, era deja organizată marina sovietică pe coastă, cu piste de aterizare și o artilerie antiaeriană. În prezent, din cauza radiațiilor, submarinele și reactorul atomic
Flota militară de nord () [Corola-website/Science/319198_a_320527]
-
salvare (cu echipaj uman), bazate pe Mystic DSRV și ambarcațiuni sport, cu un sistem modular, SRDRS, bazat pe tehnologia ROV, numit modul de salvare sub presiune (PRM = Pressurized Rescue Module)." "Au urmat ani de teste și exerciții cu submarinele din flotele mai multor națiuni." În ziua de 19 a lunii August, anul 2011, un submarin robotic făcut de Boeing a fost testat pentru eventuala utilizare de către armata Statelor Unite ale Americii spre investigarea apelor inamice, patrularea în porturile locale pentru o mai bună securitate
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
utilizare de către armata Statelor Unite ale Americii spre investigarea apelor inamice, patrularea în porturile locale pentru o mai bună securitate națională și explorarea oceanului pentru prevenirea riscurilor de mediu." "Cum capacitățile lor cresc, numărul ROV-urilor mici crește și el, fiind adoptate de flote, pază de coastă și autoritățile portuare din întreaga lume, inclusiv UȘ Coast Goard și UȘ Navy, Marină Regatului Țărilor de Jos, Marină Norvegiană, Marină Regală și Gardă de Frontieră a Arabiei." "Ele au fost adoptate pe scară largă și de către
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
este o navă de război foarte mare, blindată, cu o baterie de tunuri principale cu calibru mare. ele sunt mai mari, mai bine armate și mult mai blindate decât crucișătoarele și distrugătoarele. Ca cele mai mari nave armate dintr-o flotă, au fost utilizate frecvent în luptă pentru supremația maritimă și au reprezentat apogeul puterii unor națiuni navale din secolul al XIX-lea până în al Doilea Război Mondial. Odată cu creșterea puterii aeriene și dezvoltarea rachetelor teleghidate, tunurile mari nu mai sunt
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
torpile și mine navale, apoi avioane și mai târziu și la rachete ghidate Gama tot mai mare de lupte navale a dus la înlocuirea cuirasatelor cu portavioane, care au devenit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial navele principale ale flotelor, ultimul cuirasat care a fost lansat la apă fiind HMS Vanguard, în 1944. Doar marina americană a păstrat cuirasatele din clasa Iowa în anii 1970 în arsenal în perioada Războiului Rece pentru puterea lor de foc înainte de a fi retrase
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
Asia de Sud Est și în special privarea forțelor și industriei japoneze de resursele vitale de petrol. Marina Imperială Japoneză și-a mobilizat aproape toate forțele navale rămase în încercare de a înfrânge trupele aliate de invazie, dar a fost respinsă de flotele Flota a 3-a Americană și Flota a 7-a Americană a Forțelor Navale ale Statelor Unite. Marina Imperială Japoneză nu a reușit să-și atingă obiectivele, a suferit pierderi grele și nu a reușit niciodată în viitor să prezinte într-
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Est și în special privarea forțelor și industriei japoneze de resursele vitale de petrol. Marina Imperială Japoneză și-a mobilizat aproape toate forțele navale rămase în încercare de a înfrânge trupele aliate de invazie, dar a fost respinsă de flotele Flota a 3-a Americană și Flota a 7-a Americană a Forțelor Navale ale Statelor Unite. Marina Imperială Japoneză nu a reușit să-și atingă obiectivele, a suferit pierderi grele și nu a reușit niciodată în viitor să prezinte într-o
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
și industriei japoneze de resursele vitale de petrol. Marina Imperială Japoneză și-a mobilizat aproape toate forțele navale rămase în încercare de a înfrânge trupele aliate de invazie, dar a fost respinsă de flotele Flota a 3-a Americană și Flota a 7-a Americană a Forțelor Navale ale Statelor Unite. Marina Imperială Japoneză nu a reușit să-și atingă obiectivele, a suferit pierderi grele și nu a reușit niciodată în viitor să prezinte într-o luptă o forță comparabilă ca mărime
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Oceanul Pacific, în timp ce au izolat multe alte baze ale lor (mai ales în Insulele Solomon, Arhipelagul Bismarck, Insulele Amiralității, Noua Guinee, Insulele Marshall, și Insula Wake) iar în iunie 1944, o serie de debarcări amfibii americane sprijinite de Fast Carrier Task Force a flotei a cincia a SUA au capturat cele mai multe dintre Insulele Mariane (ocolind insula Rota). Această ofensivă a făcut breșe în inelul strategic interior de apărare al Japoniei și a dat americanilor o bază de la care cu ajutorul bombardierelor cu rază lungă de acțiune
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
fezabil până când înfrângerea Germaniei naziste nu ar fi eliberat forțele terestre necesare. În cele din urmă s-a decis că forțele lui MacArthur vor invada insula Leyte din Filipine. Forțe amfibii și sprijinul oferit de forța navală va fi asigurată Flota a 7-a comandată de viceamiralul Thomas C. Kinkaid. Flota a 7-a la acel moment cuprindea unități ale Marinei Americane, Marina Regală Australiană, inclusiv crucișătoare grele din clasa „County”: Shropshire și Australia, distrugătorul Arunta și câteva nave de luptă
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
terestre necesare. În cele din urmă s-a decis că forțele lui MacArthur vor invada insula Leyte din Filipine. Forțe amfibii și sprijinul oferit de forța navală va fi asigurată Flota a 7-a comandată de viceamiralul Thomas C. Kinkaid. Flota a 7-a la acel moment cuprindea unități ale Marinei Americane, Marina Regală Australiană, inclusiv crucișătoare grele din clasa „County”: Shropshire și Australia, distrugătorul Arunta și câteva nave de luptă din Noua Zeelandă și/sau Olanda. Flota a 3-a comandat
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
viceamiralul Thomas C. Kinkaid. Flota a 7-a la acel moment cuprindea unități ale Marinei Americane, Marina Regală Australiană, inclusiv crucișătoare grele din clasa „County”: Shropshire și Australia, distrugătorul Arunta și câteva nave de luptă din Noua Zeelandă și/sau Olanda. Flota a 3-a comandat de amiralul William F. Halsey, cu Task Force 38 comandat de viceamiralul Marc Mitscher va asigura pentru invazie un suport și acoperire de la distanță. Un viciu fundamental al acestui plan a fost că operația navală nu
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
vârful comenzii un amiral în poziție de comandant suprem. Lipsa unei comande unificate pe lângă problemele și eșecul în comunicații va produce forțelor americane criză și aproape un dezastru strategic.(Fuller 1956, Morison 1956). Printr-o coincidență planul japonez, folosind trei flote separate, era lipsită de asemenea de o conducere unitară. Opțiunile american au fost evidente Marinei Militare Imperiale Japoneze. Șeful Flotei Combinate, Soemu Toyoda a pregătit patru planuri pentru "victorie": "Shō-Gō" 1, care era o operațiune navală majoră în Filipine, în timp ce
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
produce forțelor americane criză și aproape un dezastru strategic.(Fuller 1956, Morison 1956). Printr-o coincidență planul japonez, folosind trei flote separate, era lipsită de asemenea de o conducere unitară. Opțiunile american au fost evidente Marinei Militare Imperiale Japoneze. Șeful Flotei Combinate, Soemu Toyoda a pregătit patru planuri pentru "victorie": "Shō-Gō" 1, care era o operațiune navală majoră în Filipine, în timp ce "Shō-Gō" 2, "Shō-Gō" 3 și "Shō-Gō" 4 erau răspunsuri la un atac în insula Formosa, insulele Ryukyu și insulele Kurile
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]