KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...203 >

5,057 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

lui Jake era lejer batjocoritor. —Așa cum ții la papucii ăia vechi pe care i-ai depozitat sub scară? Puștiul s-a îndreptat către ușă, numai că Fiona a înșfăcat unul dintre mânerele genții și l-a tras înapoi. —Jake, lasă geanta jos. Nu pleci nicăieri. Am șaisprezece ani și pot să fac ce vreau. Ăsta era unul dintre strigătele de luptă obișnuite ale lui Jake, dar de data asta fraza suna mult mai încărcată de înțeles. —Mă car din maghernița asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Julia, așezându-se pe scaunul de lângă Fiona. Scuze că am întârziat puțin. Ghici cine a încurcat orele? a zis ea dându-și ochii peste cap și arătând cu capul în direcția lui Susan, care tocmai își risipise întregul conținut al genții pe podeaua cafenelei. Ea și Julia erau prietene de zece ani, de când se întâlniseră la cursul de yoga. Erau diferite ca ziua și noaptea și nimeni nu înțelesese vreodată cum de se împrieteniseră și apoi cum de rămăseseră prietene - nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
înaltă, slabă, extrem de frumoasă și deloc proastă. Dacă, așa cum spui tu, femeia aia e o chestie absolut neinteresantă, atunci de ce o lași să te enerveze? Ridică-te deasupra. Ușor de zis, greu de făcut. Julia a scos o perie din geantă și-a început să se pieptene, ignorând faptul că Susan încă mai mânca din aperitiv. Nu cred nici o secundă că s-ar întoarce la ea, dar contactul ăsta permanent e foarte subminant. Totuși, e inevitabil. Atunci când sunt implicați și copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Dar, din fericire, Nick era rareori intimidat de soacră-sa. —Jenny, copilul o să-și cumpere un baton mic de ciocolată, nu acid citric, a replicat el. Și-acum dă-mi voie să vă duc bagajele sus, a continuat el înșfăcând geanta de voiaj de la picioarele femeii și începând să urce scările. —Ceai? a întrebat Susan veselă. —Mulțumesc, dulceața mea. Aș face moarte de om pentru o cană, i-a răspuns Bill cu prietenie, făcând un pas ca s-o sărute pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
onoarea asta îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt magazinele mele preferate din Anglia. A, am înțeles. Ei, mă bucur c-am lămurit și problema asta. Și-acum, unde mergem întâi? Conducându-l prin vasta selecție de genți, așezate trufaș pe podiumuri, de parcă ar fi fost niște câștigătoare de medalii olimpice, Julia s-a îndreptat direct către lift. Peste două săptămâni, împlinea treizeci și trei de ani, iar cadoul ei - prematur, ca să se muleze pe programul nebunesc al lui James

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
gene și-ai distrus totul. Așa că să mă ierți dacă te consider o curvă împuțită. Și așa am să te consider întotdeauna. Apoi Sofia a deschis ușa de la intrare. — Și-acum ieși! Frecându-și încă obrazul, Alison și-a cules geanta de pe jos și a ieșit. — Înainte să pleci, îți mai dau un subiect de gândire, a adăugat Sofia relaxată. Luca își adoră copiii și-o să-i adore întotdeauna. Iar tu o să vii întotdeauna pe locul doi. Și niciodată, în vecii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
să-ți julești genunchii ăștia superbi, nu-i așa? —Bună, Jenny. Susan stătea la câțiva metri distanță, zâmbind timid. Într-o mână ținea bagajul lui Milly. —Bună, Susan. Tonul lui Jenny era încă puțin crispat, dar zâmbetul părea sincer. — Lasă geanta pe scări. O s-o ducă Bill în casă. Tocmai termină de vorbit la telefon. Nick apăruse lângă Susan. —Bună, Jenny. Casa arată la fel de superbă ca întotdeauna, a spus el făcând un pas înainte și sărutând-o stângaci, pe obraz. —Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
așa cum ți-am mai spus, apreciez compania lui și întotdeauna am avut... încă mai avem... multe subiecte de discuție, așa că presupun că aș simți lipsa conversațiilor cu el. Ăsta e unul dintre motive... —Mai sunt și altele? Julia scotocea prin geantă în căutarea unui card. — Da. Principalul motiv pentru care vreau să fiu prietenă cu el este acela că știu cât de tare te scoate pe tine din pepeni chestia asta. Julia s-a oprit din scotocit și a ridicat capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Foarte sigură. Fizic suntem diferite, dar din punctul de vedere al caracterului, avem mai multe în comun decât ai crede. Probabil că ăsta e și motivul pentru care James s-a însurat cu noi. Julia și-a îndesat cardul în geanta pe care apoi a închis-o. —În orice caz, a fost o plăcere, a încheiat ea întinzând mâna peste masă. Și fără resentimente, da? Deborah i-a strâns mâna, dar cu un gest moale și parcă împotriva voinței. — Îți mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cap, de parcă Susan ar fi fost domnișoara Prostie, din casa Prostiei, de pe strada Prostiei. —E Deborah. —Deborah? au șuierat Susan și Fiona la unison, amândouă repezindu-și ochii asupra femeii în roșu. — Ce mama naibii caută aici? Fiona scotocea prin geantă, încercând să-și găsească ochelarii ca să vadă mai bine. Am invitat-o eu, a replicat Julia calmă, zâmbindu-i fals unui chelner șmecheros, la vreo cincizeci de ani, care trecea prin fața ei cu o tavă cu băuturi. Nu știți? Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
s-a uitat la ceas. — Fir-ar să fie! Trebuie să-l sun. Meciul s-a terminat, așa că acum probabil că-și caută un restaurant italian. Dar să sperăm că și-a deschis mobilul. Femeia a început să cotrobăie prin geantă încercând să-și găsească telefonul. —Fiona? Jake avea o expresie îngrijorată. —Da? Din instinct, femeia și-a dat seama ce-avea să audă. Nu vrei măcar să te gândești? Să nu-i spui lu’ tata? Fiona s-a lăsat să cadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
pe lângă ea. Mintea îi stătea în altă parte. În principal, la discuția pe care tocmai o purtase. Se întreba dacă excursia pe care plănuia avea să-i schimbe în vreun fel viața de acasă. Ea așa spera. Susan scotocea prin geantă. A dat cu degetele peste un pieptene de voiaj, apoi peste amenda de parcare neplătită pe care voia s-o pună la poștă de câteva zile. Numai cheile de la mașină nu erau de găsit. — Fir-ar al dracului de boarfe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-o fi telefonul? Traficul de pe strada pe care trebuia s-o traverseze era aglomerat, așa că Susan s-a oprit la colț și-a așteptat ca semaforul din depărtare să se facă roșu. Între timp, s-a aplecat, și-a pus geanta pe jos și s-a apucat, din nou, să cotrobăie prin ea în căutarea mobilului. Stând așa, cu capul în jos, absorbită de ceea ce făcea, Susan nu l-a văzut pe băiatul de pe bicicleta cu lumini chioare care înainta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
pe trotuar. Botul era înfundat, iar una dintre aripi stătea mai ridicată decât cealaltă. Judecând după locul în care se strânseseră toți acei gură-cască, Fiona a presupus că persoana accidentată era prinsă sub roata din dreapta-față. Apoi a văzut-o: geanta aceea ușor recognoscibilă a lui Susan! Geanta ei maro, de la Zara, zăcea abandonată pe paviment. Obiectul era ușor recognoscibil pentru că Fiona fusese cea care îl cumpărase: fusese cadoul ei pentru Susan cu ocazia Crăciunului precedent. —Doamne Dumnezeule! a murmurat ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
dintre aripi stătea mai ridicată decât cealaltă. Judecând după locul în care se strânseseră toți acei gură-cască, Fiona a presupus că persoana accidentată era prinsă sub roata din dreapta-față. Apoi a văzut-o: geanta aceea ușor recognoscibilă a lui Susan! Geanta ei maro, de la Zara, zăcea abandonată pe paviment. Obiectul era ușor recognoscibil pentru că Fiona fusese cea care îl cumpărase: fusese cadoul ei pentru Susan cu ocazia Crăciunului precedent. —Doamne Dumnezeule! a murmurat ea, ridicând geanta și făcându-și loc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ușor recognoscibilă a lui Susan! Geanta ei maro, de la Zara, zăcea abandonată pe paviment. Obiectul era ușor recognoscibil pentru că Fiona fusese cea care îl cumpărase: fusese cadoul ei pentru Susan cu ocazia Crăciunului precedent. —Doamne Dumnezeule! a murmurat ea, ridicând geanta și făcându-și loc cu coatele printre cei care căscau gura pe trotuar. Susan era căzută pe jos, în stare de inconștiență. Sub ceafă începuse să se formeze o baltă de sânge întunecat. Brațele i se risipiseră în laterale. Piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
care se confrunta. Pierde mult sânge. —Vai, Doamne, grăbiți-vă! Fiona și-a pus o mână la gură și s-a ridicat în picioare. Din depărtare, auzea o sirenă care se apropia cu fiecare secundă care trecea. A lăsat puțin geanta lui Susan pe trotuar și-a scotocit prin geanta ei, din care și-a scos mobilul. După ce l-a deschis, Fiona a tras adânc aer în piept. Era conștientă că acela era cel mai dificil telefon pe care avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-vă! Fiona și-a pus o mână la gură și s-a ridicat în picioare. Din depărtare, auzea o sirenă care se apropia cu fiecare secundă care trecea. A lăsat puțin geanta lui Susan pe trotuar și-a scotocit prin geanta ei, din care și-a scos mobilul. După ce l-a deschis, Fiona a tras adânc aer în piept. Era conștientă că acela era cel mai dificil telefon pe care avea să-l dea în toată viața ei. —Alo, Nick? Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
foarte repede s-a transformat într-o chestie deranjantă și plictisitoare. —Și eu am rupt un picior la schi, a sărit Julia. Din fericire, nu era piciorul meu. Apropo, îți pâlpâie telefonul, a spus ea arătând telefonul care stătea pe geanta lui Susan. —E probabil Nick, a oftat Susan din rărunchi. M-a sunat deja de vreo zece ori cât eram pe drum. Voia să vadă dacă sunt bine. I-am tăiat sonorul pentru că nu mai suportam să-l aud. Susan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Salut, a zis Fiona nonșalantă uitându-se prin încăpere. Unde e Jessica? David și-a mișcat puțin capul, dar nu s-a întors de tot. —E plecată cu Jake să dea de mâncare la rațe. —Aha! Fiona și-a atârnat geanta de spătarul unuia dintre scaune. Vrei ceva de băut? Nu, mulțumesc. Femeia tot nu putea să-i vadă fața, însă vocea lui David i se părea cam prea sobră. —Te simți bine? Mi se pare că ești cam rece. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
secretă față de toată lumea, ci că soția mea a știut de la început numai că nu s-a obosit să-mi spună și mie. Tonul lui David era acuzator. Fiona și-a coborât privirile și-a început să se zgâiască în profunzimile genții. Își dorea să fi putut să sară înăuntru și să dispară de sub ochii lui David. Așa cum ți-am mai spus: am considerat că el este cel care trebuie să-ți spună, nu eu. David s-a întors către ea. Ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
de fiorul înghețat al panicii. Până și furia lui David era de preferat acelui comportament. Bărbatul s-a dus la comodă și-a deschis primul sertar din stânga, acolo unde stăteau cheile de rezervă ale mașinii. Setul original era încă în geanta Fionei. —Pot să iau mașina? a întrebat-o el uitându-se oriunde numai nu la ea. Da, sigur că... poți... Nu trebuie să-mi ceri voie, s-a bâlbâit femeia încruntându-se puțin. David, ce se întâmplă? Cu un aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Pe față i se citea profunda nedumerire. Nu înțeleg. Te porți de parc-aș fi avut o aventură sau ceva în genul ăsta. — Într-un fel, e același lucru, i-a replicat el, învârtindu-se prin cameră și îndesând în geantă niște dosare și două cărți. Aventura se referă la o formă de înșelăciune și același lucru s-a întâmplat atunci când mi-ai ascuns informații atât de importante despre fiul meu. În alte circumstanțe, Fiona ar fi izbucnit într-un hohot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
e un element incredibil de important într-o căsnicie, iar atunci când soții încep să aibă secrete unul față de celălalt... ei bine... Bărbatul nu și-a încheiat fraza. A întins mâna înspre una din laturile fotoliului, de unde a mai luat o geantă de voiaj, care era plină cu haine. Fiona a întins mâna. — Văd că aveai de gând să pleci indiferent de explicația pe care ți-o dădeam. David a zâmbit, dar zâmbetul nu i s-a reflectat și în ochi. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
implorator către Fiona, dar David i-a luat-o înainte. — Nu fii prostuț! Sigur că nu s-a întâmplat nimic rău. Trebuie doar să discutăm niște lucruri, dar asta e tot. Fiona a văzut că bărbatul își așezase cele două genți de voiaj lângă ușă, ca să le aibă cu el după ce-l lăsa pe Jake acasă și pleca acolo unde avea de gând să stea. Femeia și-a dat seama că, dacă voia să-l oprească, trebuia să acționeze atunci sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]