5,266 matches
-
El se stabilise în Austria, undeva la periferia Vienei, prin Kagran. Cucoana a fost extrem de amabilă și, după ce și-a dat seama că nu sunt nici electrician, nici hoț de buzunare (dar nici profesor de literatură: asta n-ar fi ghicit în vecii vecilor!), a scos dulceața de vișine din dulap și-o adresă din agenda de telefoane. Așa l-am descoperit pe inginerul Grosescu Marin, proprietarul singurului număr 172 care mă interesa din seria de 550 000 a primei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avizierele de scară. Relatarea din mers a vieților se întindea pe sute de milioane de biți, foi și cărămizi. Efortul părea colosal, iar punerea lui în aplicare cerea resurse zdravene. „De unde își iau Blocatarii banii?“, s-a interesat Maria, parcă ghicindu-mi gândul. „De la Bloteria Națională.“, i-a explicat Mihnea. „Sunt mână-n mână cu cea mai tare instituție financiară a Statului, din ’90 încoace. De-acolo își trag finanțele.“ „Despre ce sume vorbim?“, a insistat Maria. „Nu-ți poți imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Faza cu-asigurările de viață?“ „Aia, și povestea cu contractele de gaj pe-apartamente.“ „Adevărate, amândouă.“, a explicat Mihnea. „Pe de-o parte, angajații Bloteriei au fost obligați să-și încheie asigurări de viață: toți cu-aceeași companie de-asigurări. Ghiciți cine-i brokerul care s-a ocupat de-ntreaga operațiune?“ „Numărul trei de la Bloterie...“, am spus. „Bingo! Alte câștiguri, altă cotă, tot în buzunarele șefilor. Pe de-altă parte, aceiași angajați au fost obligați, sub semnătură și cu clauză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care m-a făcut să cotrobăi pe Net și să găsesc mai multe despre autor: prieteni, vizite, preferințe muzicale, artiști pe care-i frecventa.“ „Mai exact...“ „Mai exact, am ajuns de la o trimitere de subsol la un vraf de corespondență. Ghiciți cu cine era prieten T. O’ Donnell și cui îi scria scrisori înfierbântate de-amor?“ „Bărbat sau femeie?“, m-am avântat. „Depinde cum vrei s-o iei.“, m-a temperat Mihnea. Și-a vârât din nou nasul în ceașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bărbat sau femeie?“, m-am avântat. „Depinde cum vrei s-o iei.“, m-a temperat Mihnea. Și-a vârât din nou nasul în ceașca de ceai, prelungind suspansul. „Îți spun doar inițialele, așa cum apar pe colțurile plicurilor.“ „Lasă-mă să ghicesc: doamna T.?“ „Nu, dar ești pe-aproape. Inițialele sunt: V.RO. Iar scrisorile sunt adresate unui anume Lou Chian.“ S-a lăsat un moment de tăcere. Doar chelnerul se rotea în jurul nostru, amabil și încărcat cu fursecuri, ca o mașinuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corespundea cu portretul inginerului Grosescu: ochii aveau altă culoare, iar maică-sa îmi spusese în repetate rânduri că nu fumează. Mai rămâneau doar ospătarii și tipul de la ultima masă. Nu trebuia să fii Mafalda și nici Mercedesa din Pajura ca să ghicești care din ei e Grosescu. M-am dus direct acolo și i-am întins mâna bărbatului îmbrăcat în maro: „Domnul inginer Grosescu?“ „Da.“, a răspuns bărbatul, ridicând spre mine o privire neclară. „Marin Grosescu, inginer electronist. Domnul Alexandru Robe, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
identitatea Economiștilor Minții, coordonate ale unor tranzacții importante, în curs de desfășurare. Toate cifrate, ascunse prin replici sau iconi de pagină. Nimeni nu știe exact. Dacă am cunoaște lucrurile astea, n-am mai fi aici să discutăm. Bâjbâim, încercăm să ghicim cine-i cine. Nu te-ai întrebat niciodată de ce dispar toate Pif-urile de pe piață?“ „De pe care din piețe?“, m-am interesat. „A noastră.“, mi-a răspuns inginerul. Nu l-am mai întrebat care „a noastră“. „Nu ți s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dat să-l strig pe Mihnea și, în clipa aia, l-am văzut întorcându-se pe jumătate. Stătea în profil, cu hanoracul descheiat. Avea laptop-ul deschis, nici nu observasem când umblase la el. Ecranul sclipea de cifre și litere, ghiceam programul rulând sub milioane de pixeli. M-am simțit brusc invidios. Nu reușeam în nici un chip să-mi dau seama cum rămânea calculatorul drept, perfect nemișcat. Părea prins de gât și de umeri cu un harnașament special, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asigură o identitate în cadrul unei societăți, într-un anumit context spațial și temporal. Așadar, fiecare text se produce în cadrul unui gen de discurs pentru că, în "fenomenul de înțelegere a vorbelor celuilalt, noi știm de la început, de la primele cuvinte, presimțind genul, ghicind volumul (lungimea aproximativă a unui tot discursiv), structura compozițională dată, prevăzând finalul, altfel spus, de la început, suntem sensibili întregului discursiv"28. Pentru Maingueneau, un gen de discurs depinde anumite condiționări ale producerii discursului sistematizate sub două categorii: de ordin comunicațional
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
definiții" ale ei62. Adevărul este că nimeni n-a reușit să-i identifice până acum esență în termeni de general asentiment, și nici nu pare probabil că aceasta aspirație să se realizeze vreodată. Proces inextricabil în ale cărui afunduri se ghicește o participare simultană a resurselor umane intelectuale și a celor emoționale într-o convergență de motive, intenții și cunoștințe 63, creația poetica a fost, de-a lungul istoriei începând de la concepția așa-zisei "nebunii divine" susținute de Platon -, obiectul unor
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sincer. Numai gândul că le-ar putea fi cu ceva de folos ar fi pentru ea, se pare, o fericire și o mândrie. Ce-i drept, acum îi e într-adevăr greu și urât, foarte urât; Afanasi Ivanovici i-a ghicit visul; dorea să renască, dacă nu într-o iubire, măcar într-o familie, descoperindu-și un nou țel; dar nu poate spune aproape nimic despre Gavrila Ardalionovici. Se pare că într-adevăr el o iubește; simte că și ea l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ideea că n-o iubesc pe Marie, să-i conving, deci, că nu-s îndrăgostit de ea și că doar o compătimesc; vedeam că așa le plăcea lor să fie și de aceea tăceam, lăsându-i să creadă că au ghicit. Și aceste inimi mici erau nemaipomenit de delicate și gingașe: de altfel, li se părea cu neputință ca bunul lor Léon s-o iubească atât de mult pe Marie, iar ea să fie atât de prost îmbrăcată și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fericită, cea mai simpatică din toate trei. Pe lângă asta, sunteți foarte frumoasă, se uită omul la dumneavoastră și își zice: „Are chipul unei surioare bune“. Pe ceilalți îi tratați cu simplitate și veselie, însă vă pricepeți și inima s-o ghiciți de îndată. Așa cred că e fața dumneavoastră. Alexandra Ivanovna, fața vă e și ea minunată și foarte drăguță, dar, poate, aveți o tristețe tăinuită; fără nici o îndoială, sufletul vă e nespus de bun, dar nu sunteți veselă. Chipul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi scrie Aglaiei. Când mai avea de străbătut două camere până să ajungă în salon, se opri brusc de parcă și-ar fi amintit ceva, se apropie de fereastră, la lumină, și începu să cerceteze portretul Nastasiei Filippovna. Parcă voia să ghicească ceva ce se ascundea pe chipul acela, ceva care-l uimise mai înainte. Prima impresie aproape că nu-l părăsise deloc și acum parcă se grăbea să și-o mai verifice o dată. Acest chip neobișnuit prin frumusețea lui și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
hârtie albă și legat în cruciș cu niște șnururi. Iată-i! Și... vor mai fi! Nu avea curajul să spună tot ce ar fi vrut. Nu, nu, nu! îi șopti iar Lebedev cu o mină grozav de speriată; se putea ghici că îl înspăimântase enormitatea sumei și propunea să încerce cu una mult mai mică. — Nu, frate, la treaba asta ești prost, nu știi în ce te-ai băgat... la o adică, sunt și eu un prost laolaltă cu tine! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privi puțin încurcată pe Ganea și ieși din salon. Însă, înainte de a ajunge în antreu, se întoarse brusc, se apropie iute de Nina Alexandrovna, îi luă mâna și și-o duse la buze. Într-adevăr, nu sunt așa cum par. A ghicit, șopti ea repede, cu înflăcărare, roșind brusc, după care se răsuci pe călcâie și ieși atât de iute, încât nimeni nu apucă să-și dea seama de ce se întorsese. Ceilalți n-au văzut decât că i-a șoptit ceva Ninei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Am venit să vă mulțumesc încă o dată și să vă întreb: n-ați cunoscut-o până acum pe Nastasia Filippovna? — Nu, n-am cunoscut-o. — Atunci de ce i-ați spus în față că nu e „așa“? Și cred că ați ghicit. A reieșit că, într-adevăr, poate să nu fie așa. De altminteri, n-o înțeleg! Firește, e clar că scopul ei a fost să jignească. Și mai înainte am auzit multe ciudățenii vorbindu-se despre ea. Dar dacă a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui erau grosolane, uneori se întâmpla să fie și caustice, chiar foarte caustice, și tocmai acest lucru, se pare, îi plăcea Nastasiei Filippovna. Cei care țineau morțiș s-o frecventeze erau nevoiți să-l suporte pe Ferdâșcenko. Poate că el ghicise întregul adevăr, presupunând că începuse să fie primit aici tocmai pentru că din prima clipă, prin prezența sa, îi fusese insuportabil lui Toțki. Ganea, pe de altă parte, avusese de pe urma lui parte de infinite chinuri, și în această privință Ferdâșcenko izbutise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pare rău, spuse într-o doară Nastasia Filippovna. — Vă pare rău? De ce? întrebă generalul cu un zâmbet amabil și, cu un aer satisfăcut, sorbi din cupa cu șampanie. Însă îi venise rândul lui Afanasi Ivanovici, care se pregătise și el. Ghiciseră cu toții că el nu va refuza, cum făcuse Ivan Petrovici, și, din anumite motive, îi așteptau povestirea cu un interes aparte, trăgând cu coada ochiului la Nastasia Filippovna. Cu o neobișnuită demnitate, care corespundea întru totul înfățișării lui impunătoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o încercaseră însoțitorii săi. De cum se ridicase draperia și o văzuse pe Nastasia Filippovna, totul încetase să mai existe pentru el, ca și dimineață, chiar mai abitir decât dimineață. Se făcu palid și se opri pentru o clipă; se putea ghici că inima îi bate grozav de tare. Sfios și pierdut, o privi câteva secunde, fără să-și plece ochii, pe Nastasia Filippovna. Brusc, parcă pierzându-și mințile și aproape clătinându-se, se duse spre masă; în drum se lovi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la distanță și mai târziu, prințul avea să țină minte că își spusese: „Probabil, chiar asta e casa.“ Cu o curiozitate neobișnuită se apropie ca să-și verifice ipoteza; simțea că, cine știe de ce, îi va fi foarte neplăcut dacă a ghicit. Casa era mare, posomorâtă, cu parter și două etaje, fără nici un fel de arhitectură, de culoare verde-murdar. Unele case de acest fel, de altminteri foarte puține, clădite la sfârșitul secolului trecut, se păstraseră chiar pe aceste străzi ale Petersburgului (oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atenansă. — Are familie? — E văduv. Da’ de ce mă întrebi? Prințul îl privi și nu-i răspunse: brusc, căzuse pe gânduri și nu părea să fi auzit întrebarea. Rogojin nu insistă și rămase în așteptare. Tăcură câtva timp. — Venind încoace, am ghicit care-i casa ta de la o sută de pași, spuse prințul. — Cum așa? — Habar n-am. Casa ta are fizionomia întregii voastre familii și a modului vostru de viață; dar întreabă-mă de ce am ajuns la concluzia asta și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot de uciderea familiei Jemarin. Își aminti că ospătarul fusese de acord cu el. Și-l aduse aminte și pe ospătar; era un flăcău dezghețat, serios și prudent, însă, „de altminteri, Dumnezeu să-l mai știe. E greu să-i ghicești pe oamenii noi dintr-o țară nouă.“ Cu toate acestea, începea să creadă cu patimă în sufletul rus. O, în aceste șase luni, aflase multe lucruri noi și neștiute, și neauzite, și neașteptate pentru el! Dar nu poți ști ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aștepta o caleașcă. Prințul n-o mai văzuse de trei luni și ceva. În decursul acestor zile de când sosise la Petersburg, tot avusese de gând s-o viziteze; dar, poate, o presimțire misterioasă îl oprise. Oricum, nu putea deloc să ghicească ce impresie îi va produce viitoarea lor întâlnire și încerca uneori, cu spaimă, să și-o imagineze. Îi era clar un lucru: întâlnirea va fi foarte grea. În aceste șase luni își amintise de câteva ori primul sentiment pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul, ca și el însuși, pentru care, desigur, a muri e un fleac. În ultimă instanță, situația e prestabilită. O lună și gata! Sunt absolut convins că n-a greșit termenul. M-a mirat foarte mult faptul că prințul a ghicit ieri că am «vise urâte»; chiar cu aceste cuvinte, mi-a spus că la Pavlovsk «tulburarea mea și visele» se vor schimba. Și de ce visele, mă rog? Ori e medic, ori într-adevăr e neobișnuit de inteligent și se pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]