4,489 matches
-
dar care acum nu îi trezesc decât o combinație alienantă de sentimente din zona nevrozei și a umoralului sau chiar a paranoiei. Episodul acesta nu trece, în cele mai multe pagini, de o superficialitate cvasidiaristică. Întoarcerea nu e autentică, este o vizită - grăbită, neplăcută. Simptomatic, caietul de notații făcute în zilele petrecute în țară este uitat în avion: e ca și când umbra celor douăsprezece zile ar fi dispărut, în urma unui pact cu uitarea. Or, ceva care nu lasă umbră nu există. Amplificarea primei întoarceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant pot pretinde a fi din societatea română"276. Semnalăm însă că jurnalistul nu ezită să evidențieze meritele acestor popoare atunci când este cazul. La polul opus, Al. Oprea apreciază că numai la o lectură grăbită a articolelor lui Eminescu și prin eludarea contextului social-istoric textele acestuia pot fi bănuite de xenofobie 277. În spatele repudierii "străinismului" se află de fapt interesul față de problemele țării și grija pentru situația grea a țărănimii. Pătura superpusă era alcătuită, potrivit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n ivoriu noată, se răsfață / rîură senin”): numai În momente de mare emoție, cum este aceea descrisă În Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă În toată erotica bolintiniană? Rumeneala ascunde, În fapt, o mare primejdie. Figura inocenței este, În realitate, anticamera amorului magic, acela care Îmbată simțurile. CÎnd fața se roșește, cu delicatețe, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
literaturii române contemporane impune prozei niște constrângeri suplimentare (evoluția de la rural la urban, reprezentarea estetică mimetic-obiectivă a noilor realități sociale), de care e scutită, în schimb, poezia. Însă evoluția de la "subiectiv" la "obiectiv" nu reclamă, așa cum au crezut unii interpreți grăbiți, întoarcerea la o formulă de artă desuetă (realismul mimetic), contrazisă de evoluția prozei moderne. Prin modernizare (atât în cazul poeziei, cât și în cel al prozei) Lovinescu înțelegea un proces de intelectualizare a discursului, care impune, de fapt, adâncirea (obiectivă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sa biografie un capitol de istorie literară. 5 E. Lovinescu, "Istoria literaturii române contemporane (1900-1937)", în E. Lovinescu, Scrieri, vol. VI, ediție de Eugen Simion, Editura Minerva, București, 1975, p. 271. 6 Lovinescu a fost și este "corectat" de cititorii grăbiți, care susțin că proza modernă a evoluat de la "obiectiv" la "subiectiv", exact invers decât prevăzuse criticul de la Sburătorul or, am mai spus și cu alte prilejuri, nu în sensul acesta a folosit termenii Lovinescu, pentru care "subiectivul" exprimă triumful afectivității
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
casă și pe stradă, Legănați ușor, Au pornit de ieri să cadă Fulgi de proaspătă zăpadă. Câte-un fulg de geam s-anină Și copacii în grădina Sub povară se înclină. Ninge-ntruna.... Zgribulite Vrăbiile-și spun De nevoi, sărind, grăbite, Lângă gard și pe șoptite Povestesc ca-n nopți dorite, Pe cărările-ntocmite, Vine Moș Crăciun. Ninge! de Otilia Cazimir Ssst! Măicuța gerului Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată: Unde-s stelele de sus? Iaca, nu-s
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
ață. Alți gândaci mărunți și roșii, Care-și poartă fiecare Ochelarii pe spinare, Dorm la soare, somnoroșii! Iar pe-un fir de păpădie Ce se-nalță drept din iarbă, Suie-un cărăbuș cu barbă, În hăinuța aurie. Suie mândru și grăbit, Să vestească-n lumea mare: „Preacinstita adunare Primăvară a sosit!”. Cântec de primăvară de St. O. Iosif Înfloresc grădinile Ceru-i că oglindă; Prin livezi, albinele, Și-au pornit colinda... Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Joacă pe
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
analizează minuțios, detaliat. Este o cercetare profundă, temeinică, scrisă cu acribia unui ,,ghicitor în pietre". Nu trădează prea mult din misterul pelerinajului, admirabil comparat de Mirel Bănică cu farmecul și ,,frumusețea unei melodii sufite în tăcerea nopții"... O vizită (deloc grăbită) în Sala Timpului a Muzeului Țăranului Român din București îi provoacă lui Mirel Bănică o rafinată analiză a formelor epifanice de temporalitate. În joc este un timp al sărbătorii, dublat uneori de un altul istoric, dar și de un timp
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
se realizează doar în jurul culturilor și literaturilor occidentale. Ele singure se simt și se proclamă în continuare și cu insistență drept suma, sinteza, mama, rădăcina etc. culturii și literaturii europene. patrimoniul comun lor le aparține. Ceea ce pare la o privire grăbită și complexată drept exclusivism și diferențiere nejustificată. Corecțiunile care s-au adus: o Europă a dialogului, a schimburilor și a altor forme de comunicare și colaborare sunt încă nesatisfăcătoare. Europa răsăriteană se simte mereu frustrată și exclusă. Are sau n-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
E limpede că nu așa trebuie să lucreze o critică angajată pe drumul clasei muncitoare, e limpede și Întotdeauna recomandabil principiul că În treburile artei și ale literaturii nu se pot da sentințe, nu se pot da ucazuri și rețete grăbite și fără drept de apel. Răul unei asemenea procedări este imens și criticul nu-l poate evita decât pârăsindu-și cabinetul, devenind un luptător și stabilind cu multă măsură și stăpânire ecuația justă a raporturilor dintre opera literară, cititor, autor, obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
observate (Ă). Finalul romanului păcătuiește În acest fel, printr-un soi de optimism retoric, exterior - pentru că se reduce la simple considerații ale scriitorului, pe deasupra subiectului și a oamenilor Înfățișați. (Ă) Partea a doua a romanului suferă mai ales de tratare grăbită, ceea ce-l face pe scriitor să alunece pe lângă fapte, Într-un fel de generalitate de pe urma căreia se resimte Însăși expresia: șablonardă; abstractă, sau idilic-sentimentală, dulceagă. Terminând de citit romanul lui Ion Călugăru, rămâi cu impresia (produsă În special În partea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
capitole ale romanului sunt, În special, expeditiv tratate, deși perioada pe care o Îmbrățișează romanul e cea mai bogată În evenimente semnificative. Tocmai bogăția acestor evenimente l-a copleșit pe autor, care reduce În felul acesta narațiunea la o prezentare grăbită, reportericească a evenimentelor nude, fără nici o preocupare de a transfigura materialul În mod artistic. (Ă). În finalul romanului aflăm cu surprindere că În lagăr a stat - cât timp? - și tov. Chivu Stoica. Paginile care vorbesc, apoi, despre prezența tov. Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sări peste bord încă o dată, în împrejurări foarte asemănătoare cu cele din trecut, deși acum nu mai tîrî după el saula; ca urmare, cînd balena o luă la goană, Pip rămase pe mare, ca un cufăr aruncat de vreun călător grăbit. Dar vai! Stubb se ținuse de cuvînt. Era o zi frumoasă, generoasă, senină; marea, calmă și rece, se desfășura de jur-împrejur pînă la orizont, scînteind ca o imensă foiță de aur, bătută subțire de tot. Săltînd în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exprima ceea ce ai recoltat penibil în lumea ascunsă a sufletului va fi și mai mare. Dar oare poezia "veche" este întotdeauna ușor de înțeles? Nu cere și ea atențiune, deprindere? Eminescu chiar, care unor spirite excesiv de artiste, de complicate, de grăbite și de distrate li se pare atât de simplu, atât de compromițător de simplu, - e oare atât de simplu? E oare atât de ușor de înțeles, chiar pentru spiritele complicate și "artiste", poezia Cu mâine zilele-ți adaogi...? Sau imagini
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cunosc mai puțin, se întâmplă un fenomen greu de explicat, dar nu mai puțin prezent: el sau ea apar în memorie într-un chip viu, ca imagine involuntară. Așa-l văd eu pe Visarion Alexa, ca siluetă inconfundabilă, mergând întotdeauna grăbit, fie că se află în Piața Romană, fie că parcurge culoarele Universității din Matei Voievod 75-77. Nu s-a întâmplat niciodată să nu-l zăresc imediat dacă era în drumurile mele, în aceste locuri sau în alte părți ale Bucureștiului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reacția de analiză rațională). în prima reacție: „am spart cana pentru că era așezată pe marginea mesei” (cineva, poate altcineva, e vinovat de a o fi lăsat acolo!), în vreme ce în cea de-a doua variată: „am spart cana pentru că eram prea grăbită și deci neatentă și ar trebui să mă trezesc cu cinci minute mai devreme pentru a nu fi atât de grăbită când mă pregătesc”. Această continuitate a mecanismelor descrisă de Haan, dinspre cele de „defensă împotriva”situațiilor spre cele de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de a o fi lăsat acolo!), în vreme ce în cea de-a doua variată: „am spart cana pentru că eram prea grăbită și deci neatentă și ar trebui să mă trezesc cu cinci minute mai devreme pentru a nu fi atât de grăbită când mă pregătesc”. Această continuitate a mecanismelor descrisă de Haan, dinspre cele de „defensă împotriva”situațiilor spre cele de „cooperare în vederea rezolvării” este văzută ca o parte componentă a comportamentului uman sănătos. Șerban Ionescu (2010) arată că, descriind mecanismele de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Europa și în relațiile generale dintre Est și Vest. În schimb, la ambasada Canadei era o forfotă vizibilă: se auzeau bătând teleimprimatoare, bărbați îmbrăcați lejer pe care aveam să îi întâlnesc apoi frecvent în ținută oficială în delegația canadiană umblau grăbiți și preocupați cu diverse hârtii în mână. Interlocutorul meu, tot un consilier, proceda la fel precum colegul său american. Reacții de același gen constatau și colegii mei de delegație în contactele lor. Oricum, acțiunile membrilor delegației care precedau dechiderea Consultărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fatală, cu mintea și cu inima aprinse de un foc prea ușor, tinerii români se întorceau și se întorc în patria lor cu hotărârea de a imita și a reproduce aparențele culturii apusene cu încrederea că în modul cel mai grăbit vor realiza îndată literatură, știință, artă frumoasă și, mai întâi de toate, libertatea într-un stat modern" (Maiorescu, 1967:156). La baza teoriei stă ideea conform căreia societățile stimulate să se modernizeze prin adoptarea unor forme superioare de civilizație în detrimentul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
peretele atelierului, pot pleca... negațiile, ne-plăcerile. Iată cîteva: - strada de-acum e-o stradă, cum să-i spun, e-o stradă (pardon) rufoasă; alături de tînărul cu aerul prosper, de întreprinzător, pe carura căruia totul arată nou și bine, pășește grăbit și dezordonat rufosul; discrepanța e izbitoare; comunismul a răvășit o mare parte a populației, sărăcind-o material și sufletește; această mare parte se zbate, cum poate, să supraviețuiască; iată și culmea discrepanței: zilele trecute, mă abordează "un fost" al regimului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
faci, cum altfel!, o promenadă de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbită), în care intrau, pentru cumpărături frugale,doamnele și domnii pictați de Aman?, le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început de secol, ca acesta, după care-mi trag un xerox: Caraiman, Regal, Capșa (și aici!), Kübler, Bulevard. Extaziere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost mai ales de subiect și de accent, pus pe un alt personaj al lumii vechi, din fundalul tabloului, și nu de rol sau de funcție, care se mențin. Aparent, Voievodul dincolo de sala tronului (2003) nu spune altceva unei priviri grăbite. Doar că imaginea fixă din trecut prinde viață tocmai prin "demascarea" Regelui ca păcătos, văduv netrebnic sau om blestemat, în paralel cu dezvăluirea celorlalți actori medievali. Deși sala tronului rămâne, în topografia palatului, ca și în simbologia puterii, zona cea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
strigătul stolurilor de gâște sălbatice întârziate care se îndreaptă spre miază-zi. În fața acestor priveliști, te cuprinde nostalgia ... Și parcă ai vrea să te întrebi : de ce pleacă păsările, de ce cad frunzele, de ce întreaga natură se schimbă ? Iarna bate la ușă, așteptând grăbită ca toamna să-și facă bagajele. Începe să se însereze. Luminile orașului se sting una câte una, liniștea este deplină, doar frunzele se mai aud foșnind printre crengi. Dan-Paul Silitră TOAMNA Un vântuleț plutește mort pe cerul fumuriu, către susurul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
se pierde printre crengile argintii ale copacilor. Ce plăcut este să admiri peisajul multicolor al toamnei ! Loredana Epure NINGE ! Parcă mă anunța vântul pe care-l auzeam trecând pe lângă casa mea, de frumusețea ce avea să mă întâmpine afară ! Când, grăbită, am deschis ușa, am văzut visul care mă aștepta frumos, atât cât poate fi de frumos un vis: ALB. Iarna îți cerea iertare pentru tot timpul când uitase de noi.Acum ningea cu fulgi mari și veseli, jucăuși și blânzi
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
luminează noaptea, însemnând viața mea aici, pe pământ. Când una dintre ele se va stinge, eu nu voi mai fi, dar se va aprinde imediat cealaltă, pentru că stelele nu mor niciodată toate. Ele se nasc din cer și se duc grăbite uneori către pământ, pentru a se putea întoarce tot pe firmamentul cerului. Oana Gâlcă PE A TREIA DIMENSIUNE Seara a venit împreună cu luna aurie și cu steluțe argintii. Luceafărul are un loc anume de unde răsare în fiecare seară. Dansul steluțelor
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]