5,849 matches
-
slabe, dar trăiesc încă. Glasul îi pieri odată cu entuziasmul. Dacă trăiau încă și erau ca Gorman, asta însemna... Comtehul fu cuprins de un tremur pricinuit de un amestec de ură și mâhnire. Rămas într-un echilibru precar pe marginea prăpastiei groazei. Toți erau la fel. Nebunia se agăța de fiecare dintre ei ca o lipitoare... Sănătatea lor mentală se clătina. Demența le dădea târcoale, amenințătoare. Ripley cunoștea semnificația semnalelor de pe biomonitoare. Vru să le explice dar nu suporta privirea lui Hudson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
totuși lăsase pușca pe pat! O mișcare abia perceptibilă îi reținu atenția și capul se răsuci spre stânga. Nu se terminase mișcarea și ceva oribil cu multe picioare și ghemuită lângă pat sări asupră-i. Femeia scoase un țipăt de groază și se aruncă în adăpost. Niște gheare se strânseră în părul ei când creatura scârboasă se lovi cu putere de perete, în locul în care se găsea capul lui Ripley o secundă mai devreme. Aceea alunecă, căutând să se agațe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ieșeau din toate părțile, se revărsau de pe foaia de hârtie cu dezinvoltura muncitorilor zămisliți dintr-o eroare a naturii și-apoi scuipați din mlaștinile istoriei tocmai în „epoca de aur“, unde aveau să trăiască ani buni, fericiți. Îi priveam cu groază și simpatie, aproape că-mi venea să-i adun și să-i căsătoresc între ei: doamna Pârțac cu domnul Căcană, tovarășa Poponete și tovarășul Flocea, tanti Fufă și nenea Găureanu. O nuntă uriașă, prostească, superbă, cu milioane de invitați doborâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de gând să v-o povestesc. Dacia 1100 s-a îndepărtat de curte, apoi de gardul dărâmat, de stradă, de soarele secționând jumătate din acoperiș. Călătoresc și astăzi pe bancheta din spate, strivit de valizele și tablourile bunicilor, urlând de groaza și ura și răzbunarea pe care, din acel moment, le-am jurat-o celor de dincolo de geam. Și vouă, adică. Meseria mea mă scutea de griji. Aveam un post călduț, de lector la Universitate, în care Statul investea anual o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tiparul propriilor minciuni, încercând să șteargă urmele unor vieți banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele fluturând sub soare. Sala tresărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și turbă), iar în noiembrie le feream de ger, adunându-le pe pervaz, în sufragerie; de vizavi, madam’ Protase nu înceta să mi le laude. Mă asiguram că totul e-n regulă și, nerăbdător, reveneam pe calculator. După filmele de groază de pe ecran și din creier, sosea vremea acțiunii, momentul pe care îl așteptam în fiecare noapte. Cu ajutorul lui Mihnea, instalasem un program de spart mail-uri, o chestie simplă și eficientă, gata să se plimbe prin calculatoarele altora. Drăcia se reactualiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care intrasem (cu tot cu oameni și clădiri), de zgomotele și mișcarea derutantă a orașului și, implicit, a vieții mele. Totul se zdruncina, rămăsesem blocat pe-o planșă de surf pe care valurile o aruncau dintr-o parte într-alta, privind cu groază dar și cu liniște cum bucuriile dispar, casele sunt lăsate în paragină, prietenii mei se îngrașă sau se mută la bloc, iubitele lor cresc, se îmbracă în pulovere până la genunchi și, în cele din urmă, se transformă în neveste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi oferă Fred Vasilescu d-nei T. sau ce-i face Petru Anicet Anișoarei cu prosopul. Plutea o aură liniștită, de teroare, în sală. Studenții transpirau, obrajii li se colorau în alb-vișniu, ochii li se dilatau. Unii izbucneau în plâns. „Fiziologia groazei la Rebreanu“, „Începuturile nuvelei românești“, „Forme fixe în poezia lui Eminescu“. Subiectele se succedau năpraznice, exacte, alese cu cap. Mă simțeam bine de partea cealaltă a catedrei, protejat, puternic. Tăceam. Pe mine nu mă întreba nimeni nimic, iar când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
terenurilor de fotbal din școli, niște demenți ridicaseră...săli de sport; spațiile se închiriau la oră, pe sume frumoase, firmelor. Unde luau sfârșit cartierele mici, se răsucea brusc o șosea. Buzeștiul trebuia ras, Basarabul expropriat, Curtea-Veche dată în arendă (spre groaza Mariei, care vedea pe geam biserica lui Negru Vodă înconjurată de aluminiu). Orașul era împins din loc, anulat, șters de pe harta Europei. Intram cu el lipit de Ploiești și de Giurgiu, de nu mai știai unde ai ajuns. Vedeai doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încăperile înguste și întunecate, care îți tăiau lumina și respirația. Iubea spațiile mari, libere, în care puteai să privești cerul și să le pui piedici copiilor mici (de asta, chiar n-am auzit nicăieri!). Ca toată familia Dinu, resimțea o groază instinctivă față de păienjeni și moarte, de care se ferea să vorbească, de parcă n-ar fi existat. Mie, dimpotrivă, îmi plăcea să știu detaliile, urmăream mecanica dezastrelor până la ultima consecință, ultimul șurub care se desfăcea în zbor, crăpătura finală din osie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-ai trădat. Boeing-ul se rupe-n trei bucăți. Carlinga și cala zboară prin aerul înghețat. Rămâne burta eviscerată a monstrului. O sigilez. Deschid monitoarele TV. Imaginea se acordează pe frecvența morții. Metalul aprins, corpurile împroșcate. Doar eu, Adina și groaza plimbându-se-ntre ecran și pupila ei mărită. Asta-i pentru amicul tău care a spart serverul și mi-a intrat în mail. A doua aripă a Airbus-ului acționează ca o paletă. Lopețile ei lovesc ce-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apasă trăgaciul. Acolo sunt declarațiile de dragoste, miliarde de cuvinte rotindu-se ca niște stele pitice după Marea Implozie. Acolo e copilul pe care l-am pierdut, embrionul cărnos desprins cu racleta de corpul femeii tăcute, tăcere mai apoi devenită groază, silă, ură. Acolo sunt eu, puștiul cu breton și-o mașinuță Matchbox îndesată-n buzunarele cu nuci și corcodușe.. „Poet, omul nostru...“, l-a apărat Mihnea. „Și savant. Stele, hyper-spațiu, avorturi. Mereu mi-am dorit să scriu despre moarte.“ „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
continua, dar noi tot nu auzeam ce ne interesa. De fapt, nu auzeam nimic; orice, un cuvânt oricât de neînsemnat ne-ar fi fost de folos. După vreo cincizeci de metri de mers târâș pe sub marile Dicționare (mă gândeam cu groază că, dacă vreuna din ușile cu vitrină ar fi cedat, am fi fost striviți de tonele de scriitori revărsați din rafturi), ne-am oprit între două ganguri. În dreapta, se conturau în umbră și-n praf latinii, cu epopeile lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cutiuțe aliniate pe etajere. Un oraș bolnav, hrănit cu pipeta și furtunurile perfuziilor. Medicamentele mă atrăgeau, eram fascinat de numărul și dimensiunile lor, dispuse ingenios pe zeci de suporturi de sticlă. Rămâneam ore în șir iarna în fața lor, încremenit de groază și plăcere, aburind vitrinele cu vârful nasului, ca o femeie aflată la cumpărături pe Calea Victoriei. Cutiuțele cu sute de culori și inscripții urcau și coborau odată cu privirea mea, pe treptele unui turn de jucărie: le studiam ambalajele cubice și etichetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simplă răsucire de condei. Ne născusem prematur, apărusem pe lume neplanificat, inoportun, intrasem în poveste ezitant și agramat, datorită ideii subite a unui cizmar. Îl purtam în bagajul nostru genetic, alterat de spaime și indecizii. Nu știam cum să procedăm, groaza se-amesteca firesc cu nostalgia, otrăvurile fricii și-ale plăcerii se dizolvau ca zahărul verde pe lingurița de-absint: trebuia să-l urâm sau să-i fim îndatorați? Dimineața, ne-am trezit fierți și nehotărâți. Mihnea s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pregăteam să fac ce era mai rău: să-mi anunț prietenii că minciunile mele fuseseră grozave, apreciate, dar fără rost. Îi ținusem artificial în viață, le pompasem tot ce trebuia prin tubulatura elastică a gândurilor: încredere și nefericire, iubire și groază, râsete și deznădejde, ca unor pacienți incurabili, cărora trebuie să le zâmbești frumos și puțin cinic, cât să te creadă. Sosise momentul să le spun adevărul. Am trântit ușile de la Schottenpoint și-am fugit pe scări, urcându-le trei câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se poate solda cu leziuni organice, precum accidentul cardio-vascular, în cazul unui puseu hipertensiv, provocat de stres. Modificările vasomotorii în diverse teritorii, apărute sub efectul stresului psihic, pot fi apreciate direct, prin observație, eritemul pudic, paloarea din stările de spaimă, groaza, crizele vasospastice de tip Raynaud, sau dimpotrivă, aspectul de „roșu de mânie”. Este clasică reacția catecolaminică de stres, care generează „reacția hipertensivă” chiar și la subiecții normali, iar la cei hipertensivi reacția este semnificativ mai crescută față de indivizii sănătoși. În
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
prin tremurături și convulsii. Auzind toate acestea, negriciosul zâmbi de câteva ori și râse cu poftă când, la întrebarea: „Și v-au vindecat?“, blondul îi răspunse că „nu, nu l-au vindecat“. — He-he! Asta înseamnă că le-ați dat o groază de bani, iar noi, aici, îi credem, observă caustic pasagerul cel oacheș. — Ăsta-i adevărul gol-goluț! se insinuă în discuție un domn de alături, prost îmbrăcat, care părea a fi un funcționar încărunțit în rangul de uricar, de vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că picioarele îi erau slăbite, le simțea ca de lemn, și-i era greață, ca și cum i s-ar fi pus un nod în gât, din care pricină parcă îl gâdilă; ați simțit vreodată așa ceva, la spaimă sau în clipe de groază, când mintea rămâne intactă, dar nu mai are nici o putere? Mie, de exemplu, mi se pare că, dacă pe om îl paște pieirea inevitabilă, se prăbușește casa peste el, atunci, deodată, simte nevoia să se așeze, să închidă ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așteaptă, numai când se gândește și i se face silă și, dacă-i aduci aminte, își închipuie că vrei s-o jignești. La el se gândește cel mult ca la o coajă de portocală, adică, mai mult, cu spaimă și groază, nici măcar să-i vorbești nu te lasă și de văzut se văd numai de nevoie... și el cam simte cum stau lucrurile! Și nu-i mare lucru să se întâmple o nenorocire!... E neliniștită, rea de gură, iute la mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a trimis, adică, pe Piotr Zaharâci să mă cheme, și m-a întrebat între patru ochi: „E adevărat că ești profesor de antihrist?“ Și nu m-am ascuns: „Sunt“, îi zic, și i-am expus și i-am prezentat și groaza n-am înmuiat-o, ba încă încet, dezvoltând o curbă alegorică, am amplificat-o, am exemplificat și cu cifre. Dumnealui râdea, dar la cifre și asemănări a început să tremure și m-a rugat să închid cartea și să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar al omului pe care îl vede. Are chiar impresia că parcă ar țipa altcineva, care se află în interiorul omului respectiv. În orice caz, mulți au relatat astfel impresia avută, multora înfățișarea unui om apucat de epilepsie le provoacă o groază incontestabilă și insuportabilă, care conține chiar ceva mistic. Trebuie să presupunem că aceeași impresie de groază subită, însoțită de toate celelalte impresii teribile ale acelui moment, l-a făcut brusc pe Rogojin să încremenească pe loc și astfel l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se află în interiorul omului respectiv. În orice caz, mulți au relatat astfel impresia avută, multora înfățișarea unui om apucat de epilepsie le provoacă o groază incontestabilă și insuportabilă, care conține chiar ceva mistic. Trebuie să presupunem că aceeași impresie de groază subită, însoțită de toate celelalte impresii teribile ale acelui moment, l-a făcut brusc pe Rogojin să încremenească pe loc și astfel l-a salvat pe prinț de lovitura inevitabilă a cuțitului, care cădea deja asupra lui. Apoi, încă neapucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permite... În acest moment, începu brusc să tușească îngrozitor și timp de un minut întreg nu-și putu domoli tusea. — Uite-l că moare și tot o face pe oratorul! exclamă Elizaveta Prokofievna, eliberându-i mâna și privindu-l cu groază cum își șterge sângele de pe buze. De unde și până unde să mai vorbești! Pur și simplu, ar trebui să te duci și să te întinzi în pat... — Așa voi face, îi răspunse Ippolit încet, răgușit, aproape în șoaptă. De cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajun), cu gândul de a reveni la ele mai târziu, după care trecu la cele din Pavlovsk. Cu trei ore în urmă se întorsese de la Petersburg și, nemaitrecând pe la prinț, se dusese de-a dreptul la Epancini. „Acolo e de groază!“ Firește, pe primul plan se afla caleașca, dar cu siguranță se mai întâmplase o pacoste, de care prințul nu știa. „Desigur, n-am spionat și n-am vrut să descos pe nimeni: de altminteri, am fost primit bine, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]