11,105 matches
-
pe care domnul Gonzalez nu reușise să-l dezlege, căci domnișoara Trixie nu fuma. O întrebase de mai multe ori, dar nu primise niciodată un răspuns deslușit. În jurul domnișoarei Trixie părea să existe un fel de câmp magnetic. Atrăgea toate gunoaiele care erau în birou, iar când dispărea vreun stilou, o pereche de ochelari, un portmoneu sau o brichetă, puteau fi de obicei găsite undeva în biroul ei. Domnișoara Trixie adunase și toate cărțile de telefon, care acum stăteau răvășite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și șuieratul fabricii. Scena care mi-a întâmpinat privirea a fost în același timp captivantă și respingătoare. La Levy Pants, tipul originar de fabrică primitivă a fost conservat pentru posteritate. Dacă s-ar putea ca Institutul Smithsonian, această ladă de gunoi a resturilor națiunii noastre, să ambaleze în vid fabrica Levy Pants și să o transporte în capitala Statelor Unite ale Americii, cu fiecare muncitor congelat în atitudinea lui de muncă, vizitatorii acestui muzeu îndoielnic s-ar scăpa pe ei, în pantalonii lor țipători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în inspecția scadentă de mult timp și aș veni să te văd personal. Rezistă până ne vom întâlni din nou! M. Minkoff Ignatius împături cu violență scrisoarea. Apoi făcu ghem punga de plastic împăturită și o aruncă la coșul de gunoi. Doamna Reilly privi chipul congestionat al fiului ei și-l întrebă: — Ce tot vrea fata aia? Ce mai învârte acu’? — Myrna se pregătește să-și dea poalele peste cap pentru un nenorocit de negru. În public! — Groaznic! Ce mai prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Și nici mie n-o să-mi meargă mai bine. Pleoapele acvamarin ale doamnei Levy tremurau. Ce se va alege de mine? Și așa viața mea a fost distrusă. Acum ce se va întâmpla? Va trebui să scormonesc în lăzile de gunoi, să mă țin după marinarii din flotă. Mama mea avea dreptate. Liniște, porunci domnișoara Trixie, de data aceasta mai sever. Sunteți cei mai zgomotoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Doamna Levy căzuse pe un scaun, spunând printre suspine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ocupația mea e foarte plăcută, răspunse glacial Ignatius. Lucrez în aer liber, nesupravegheat. Singurele care au de tras sunt picioarele. Dac-aș fi eu școlit, n-aș târî după mine un cărucior cu carne, să vând oamenilor to’ felu’ de gunoaie și porcării. — Te rog! Produsele Paradisului sunt de cea mai bună calitate. Ignatius lovi marginea trotuarului cu sabia de abordaj. O persoană angajată în barul acesta dubios nu e în măsură să critice ocupațiile altora. — Doar nu crezi că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
celor ce depășeau viteza. Au și ei dreptu’ să fie mândri de tăticu’ lor. Îmi pare bine că ți-am putut fi de folos. Când mai dorești să te fotografiezi, fă-mi doar un semn. Sergentul aruncă la coșul de gunoi ultimul bec al blițului și își puse apăsat mâna pe umărul vânjos al agentului de stradă Mancuso. — Ai reușit de unu singur să dai pe față organizația cea mai activă din oraș în răspândirea materialului pornografic prin licee. Îi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reuniunii de start. Fusese cea mai fabuloasă petrecere din cariera lui: în punctul culminant, Timmy căzuse de pe o lustră și își scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și simplu insuportabili. Drăguța mamă a reginei țiganilor era probabil distrusă de îngrozitoarea publicitate pe care i-o făcuse ziarul. * Darlene își tăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de douăzeci de băieți care stăteau în grădiniță și-l priveau. Și Ignatius își pusese o pălărie mare ca Superman și peste tot ardeau lumânări. To’ timpu’ mama lui striga la el din ușă s-arunce cânele în lada de gunoi și să intre-n casă. Vezi, de atunci lucrurile au început să meargă prost. Ignatius a fost la universitate vreo zece ani. Mama lui aproape-a sărăcit. A trebuit să vândă și pianu’ pe care-l aveau. De, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe lângă soția lui ca să dea de o scenă pe care nu și-ar fi imaginat-o niciodată. Conacul lui Levy nu-l pregătise pentru interioare ca cel de pe Constantinopole Street, sau ca acesta. Apartamentul domnișoarei Trixie era decorat cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta ar fi fost pensionată de mult, spuse domnul Levy soției sale. După atâția ani în care ai prezis ce se va întâmpla, s-a dovedit că tu ești cea care aproape că ai aruncat Levy Pants la lada de gunoi. — Văd. Nu dai vina pe ea. Dai vina pe o femeie cu aspirații și idealuri. Dacă ar fi intrat un hoț la Levy Pants, eu eram de vină. Ai nevoie de asistență medicală, Gus. Mare nevoie. — Da, am! Și exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grămadă de ziare. Sunt șantajată cu scumpele mele fete. Sunt dată la o parte, ca tu s-o faci în continuare și mai mult pe băiatul de bani gata. Acum Levy Pants chiar că va fi dată la lada cu gunoi. Îți închipui că știi ceva împotriva mea? Păi chiar știu. Iar Levy Pants va fi dată la lada cu gunoi. Dar nu din cauză că unul dintre jocurile tale ar fi distrus-o. Domnul Levy privi cele două scrisori. Chestia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
continuare și mai mult pe băiatul de bani gata. Acum Levy Pants chiar că va fi dată la lada cu gunoi. Îți închipui că știi ceva împotriva mea? Păi chiar știu. Iar Levy Pants va fi dată la lada cu gunoi. Dar nu din cauză că unul dintre jocurile tale ar fi distrus-o. Domnul Levy privi cele două scrisori. Chestia asta cu Abelman m-a făcut să mă gândesc la o mulțime de lucruri. Din ce cauză nu cumpără nimeni pantalonii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viață de om? Berea părea un acid care îi cobora gâlgâind în intestine. Era plină de gaze. Valva plumbuită le închidea cum face gura strânsă a unui balon. Râgâieli formidabile îi ieșeau din gât, înălțându-se spre globul plin de gunoi al lustrei de sticlă mată. O dată ce i se ceruse unei persoane să pășească în secolul acesta brutal, orice i se putea întâmpla. Peste tot stăteau la pândă capcane ascunse ca Abelman, luptători insipizi pentru demnitatea maură, cretini ca Mancuso, alde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va deschide, provocând ideile noastre fundamentale legate de univers și de noi înșine. Pe parcursul drumului pe care îl străbatem, aceștia ar putea construi următoarea generație de computere, instrumente ale evoluției, care vor înfăptui lucruri banale - cum ar fi să preia gunoiul noaptea sau să ne curețe dinții. Sau poate chiar realizări mult mai spectaculoase - cum ar fi eradicarea sărăciei, vindecarea cancerului sau inventarea energie curate de mâine. Poate că eforturile muncii lui Stan vor arăta că întreaga noastră concepție referitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
lucra noaptea, dar acum era zece dimineața. În mod sigur, era trează. Soneria sună, iar el deschise ușa. Holul mirosea puternic a urină de pisică. Liftul nu mergea, așa că urcă pe scări până la etajul trei, ocolind sacii de plastic cu gunoi. Un câine rupsese un sac, iar conținutul era împrăștiat pe câteva trepte. Se opri în fața apartamentului 38 și apăsă pe sonerie. — Imediat, la dracu’, strigă sora lui. Tom așteptă. Într-un târziu, ea deschise ușa. Purta un halat de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că suntem cu desăvârșire singuri În această Încleștare, fiindcă străzile, cu numele lor antediluviene, gravate pe plăcuțe de tablă, iau și ele parte la ea, la fel și pietrele funerare ale atâtor sfinți Împrăștiate În toate direcțiile, și mormanele de gunoaie care zac În așteptare la aproape fiecare colț de stradă, și gropile imense și hidoase de pe șantierele de construcții cărora le vor lua curând locul clădiri moderne, țipătoare, și pescărușii...Cu toții ne ieșim din fire când cerurile se deschid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de scutece, un termometru de siguranță În formă de rață pentru baia copilului care te avertiza când apa din cadă era prea fierbinte, un set de șase apărători de ușă din plastic pentru a proteja degețelele copilului, o pungă de gunoi, mașină cu Max the Monkey și o suzetă de cauciuc În formă de fluture pentru creșterea dinților, umplută cu apă refrigerabilă. Le puse pe toate În cărucior. Cine ar fi putut spune că era o mamă iresponsabilă? Cum puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai bine, Însă adevărul e că nu fuseseră niciodată logodiți oficial. — E jumătatea simbolică a mătușii Zeliha. Peste drum, sub o arcadă otomană elegant sculptată, au zărit doi băieți țigani, unul din ei scoțând cutii de conserve din coșurile de gunoi și apoi stivuindu-le Într-o căruță hodorogită. Celălalt stătea pe marginea căruței și le sorta, prefăcându-se din răsputeri că muncea din greu În timp ce se Încălzea la soare. Asta ar putea fi o viață atât de idilică, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care ar reuși să-l găsească. Apoi În fiecare zi ar bate stăzile În pantă ale Istanbulului cu căruța și calul ei, adunând tot felul de lucruri. Ar strânge din toată inima cele mai neatrăgătoare artefacte ale existenței umane, culegând gunoaiele ce putrezeau sub suprafața ei lustruită. Asya bănuia că un adunător de gunoaie din Istanbul ducea probabil o viață mai puțin stresantă decât ea și prietenii ei de la Café Kundera. Dacă se făcea gunoier, avea să cutreiere prin oraș fluierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În pantă ale Istanbulului cu căruța și calul ei, adunând tot felul de lucruri. Ar strânge din toată inima cele mai neatrăgătoare artefacte ale existenței umane, culegând gunoaiele ce putrezeau sub suprafața ei lustruită. Asya bănuia că un adunător de gunoaie din Istanbul ducea probabil o viață mai puțin stresantă decât ea și prietenii ei de la Café Kundera. Dacă se făcea gunoier, avea să cutreiere prin oraș fluierând cântecele lui Johnny Cash În timp ce o briză ușoară avea să-i mângăie părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și agasant, la fel de regulat și constant ca valurile mării. Porfiri, purtând încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu miros de gunoaie. Sfori cu haine erau legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
privire spre ușa urâtă, din metal. Și pe ea era trecut același număr, 246. Ferestrele păreau să aparțină unei fabrici vechi, nu se zărea nici o lumină pe nicăieri. Privi În jur. Strada era mărginită de mormane de saci negri de gunoi, pe care ninsese, și de magazine chinezești. Spre oroarea ei, un șobolan Îi țâșni printre picioare. Un al doilea Îl urmă. Kitty se trase un pas Înapoi și văzu ambele rozătoare dispărând Într-o gaură din zid. Se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
umeri și a plecat. Pedro mi-a zis după aceea că Charlie l-a luat pe Patrick cu el la petrecere. Deci nu voia să fie singur, ci doar să nu fie cu mine. M-a tratat ca pe-un gunoi! izbucni ea din nou În plâns. — Draga mea, Îmi pare atât de rău! — Iar eu am fost atât de bună cu el, de loială! Îl iubesc! adăugă ea, printre lacrimi. Mi-e teamă că ai fost prea drăguță cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
piardă timpul tocmai până la toaleta restaurantului, mașina lui Matthew putea să ajungă din clipă-n clipă. Luă o sticlă goală de suc și făcu În ea; se hotărî să ia sticla cu ea, pentru că nu era nici un loc de depozitat gunoiul În rulotă. „Ce mai viață“, Își zise, „slavă cerului că s-a terminat!“. Când ieși din rulotă cu bagajul după ea văzu două mașini care parcau: un taxi, cu siguranță cel pe care-l trimisese Matthew s-o ia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
După prima oră de film, care se derula cu viteza melcului, Kitty descoperi că nu mai putea urmări acțiunea. Când apăru genericul se simți salvată. — Ce zici? Întrebă Desert Rose. — Zic că această peliculă ar trebui lăsată În lada de gunoi a istoriei. Chiar dacă Îl iubești pe Charlie, tot nu trebuie să te supui torturii lente a acestui film. — Nici mie nu mi-a plăcut. Dar mă Întrebam de ce i-o fi plăcând lui atât de mult. — Probabil că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]