6,099 matches
-
cele douăsprezece zodii, se vede destul de greu de aici, îți înțepenește gâtul, tu îmi oferi explicații asupra acestei teme atât de îndrăgite de meșterii acelei vremi, ne amuzăm amândoi cum turcii sunt sortiți fără nicio judecată lumii de jos a iadului, o firavă consolare pentru creștinii acelui timp ce-și duceau viața cu iataganul păgân în coastă, și Arborele lui Ieseu ale cărui încrengături se desprind parcă de ziduri și se continuă în arborii din preajmă, uimitoare scurgere a sacrului, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părul negru al Laurei, Are păr frumos Laura! N-am reușit să i-l descâlcim de când am adus-o din România, îmi mărturisește madame Angela aprinzându-și o altă țigară, fata numai ce vede foarfecele și țipă ca din mijlocul iadului, Despre Ana vreau să aflu unde este! le arăt celor doi copii portretele lor, Acum nu știu unde e Ana, dar îți promit că voi afla, Mulțumesc! nu mă mai întreabă nimic madame Angela, Laura se uită fericită la chipul ei tuciuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Barry Hollingsworth? Lisa a trântit receptorul. —Bineînțeles că pot, țipă ea către telefon. Colegii ei abia dacă au ridicat privirile. Oameni care trântesc receptoare și apoi urlă se găsesc cu duiumul în lumea revistelor. În plus, ei erau prinși în Iadul Termenului Limită - dacă nu terminau numărul din luna respectivă până la căderea serii, își pierdeau locul în tipografie și ar fi fost din nou depășiți de rivalii de la Marie-Claire. Dar ce îi păsa Lisei, se gândea ea, țopăind către lift, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și patru, patruzeci și șase, patruzeci și... opt. Evident, numărul patruzeci și opt era casa care părea că urmează să fie demolată. —Căcat, exclamă ea. Uitase. Nu mai căutase de multă vreme o locuință și îi ieșise din minte ce iad însemna asta. Avea parte de o serie de dezamăgiri, una mai devastatoare ca cealaltă. Condu mai departe, comandă ea. De acord, spuse șoferul. Unde mergem acum? Al doilea loc era ceva mai bunicel. Asta până când un șoricel maroniu a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oră, trebuie să fac asta acum. Când te întorci? —Trebuie să merg direct la hotel apoi, pentru a ajuta la pregătiri. Te rog, Bernard! A, nu, spus el, tremurând. Nu aș putea, nu ar fi normal. Iisuse! O zi din iad! Dar la ce să se aștepte? Bernard avea patruzeci și cinci de ani și încă locuia acasă, cu mama lui. Oricum, trebuie să ajung la sindicat, minți el. Și a plecat. Ashling s-a așezat la un birou, și lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nevoită să îndure totul singură. Nu este vina mea, repeta ea din nou și din nou ca pe o mantră. Nu m-am putut abține. Dar începuse să vadă atrocitățile pe care le provocase, ca printr-o fisură în pereții iadului. Ceea ce îi făcuse lui Dylan era de neiertat. De necrezut! Cu rapiditate nesigură, a apucat cea mai apropiată revistă și a încercat să se piardă într-un articol despre grădinărit. Dar fisura s-a deschis din nou - mai acut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
izbucni: — Tati! Și se uită la Russ. Russ se uită la mine și-mi întinse declarația. Am băgat-o în buzunar și i-am încătușat mâinile la spate juniorului, în timp ce el hohotea ușurel. Padre oftă: — O să ai o viață de iad până când ieși la pensie. — Știu. — N-o să te mai întorci niciodată la Birou. Deja m-am obișnuit cu rahatul, padre. Nu cred c-o să fie chiar atât de rău. • • • L-am condus pe Johnny la mașină și am mers cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu auzeam șuierături: „Trădător!“ „Bolșevic!“ Aproape că ieșisem din încăpere, când am auzit aplauze, iar când m-am întors, i-am văzut pe Russ Millard și Thad Green aplaudându-mă în semn de rămas-bun. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Eram exilat în iad și mă mândream cu asta. Aveam la dispoziție două săptămâni de frecat menta până să-mi încep executarea pedepsei într-o secție de tot rahatul a Departamentului de Poliție din Los Angeles. Arestarea și sinuciderea din familia Vogel au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
duc acum. Să-i zic că a lăsat-o pe fiică-sa să fie prinsă de un ticălos bolnav. Că a omorât-o În bătaie și i-a băgat trupul Într-un morman de carcase de animale. Bun venit În iad. — O iau pe agenta Watson cu mine, spuse Insch. Vrei să vii? Cuvintele Îi erau glumețe, dar vocea nu. Inspectorul părea deprimat. Nici nu era de mirare, dat fiind ce săptămână avuseseră. Insch crezuse că poate să-l mituiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
labrador vesel. M-au acuzat de crime pe care nu le-am comis! Un alt salt al camerei, de data aceasta cu Cleaver așezat pe un dig de piatră, cu un aer cinstit și Îndurerat. Citiți despre anul meu de iad, doar În numărul din această săptămână al „News of the World“. — O, Doamne, spuse Logan când logo-ul ziarului acoperi ecranul. Exact ce ne lipsea. 34 Logan și Watson mormăiră tot drumul Înapoi până la biroul de pază. Criticară ziarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis erotic nu se apropie fără să fiu alergat de bacante prin codri de pofte carnale, zornăind din solzii concupiscenței oarbe. Torturi ale iadului cărnii, lăsați-mi o clipă de răgaz, o singură clipă, ca să mă scutur de aburii visului obscen. (duminică) Azi e duminică. Ca de obicei, merg la cenaclul „Junimea“. Citește Octavian Stoica o proză parabolică, intitulată Pentru eroi ziua a șaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Un cuvânt anume m-a persecutat ca o dulce chemare, dincolo de revărsarea peste toate muchiile boțite de triviul neîntrebuințării, dincolo de acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știe asta. Cred că aș putea totuși să îi zic că merg la ea să văd cum se simte. - Chiar avem nevoie de ajutorul tău. - O, Doamne! Am ajuns să folosesc drept pretext starea mamei mele. O să ard în flăcările iadului penntru asta... Sachs mai privi o dată unghiile tinerei. - Încă un lucru. Ce s-a întâmplat cu moneda? - Uite-te sub cana ta de cafea, răspunse Kara. - Nu se poate. Sachs ridică în aer cana. Moneda era acolo. - Cum ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
avut momente când am simțit această aversiune pe pielea mea. Pe când eram încă biban... - Ce erai? - Polițișii care abia ies de pe băncile școlii se numesc bibani și de regulă, sunt încadrați ca agenți de patrulă. Cât am lucrat în Bucătăria Iadului, se obișnuia să se formeze patrule din agenți foarte experimentați și femei debutante. Uneori nimeream câte un teribilist care pur și simplu ura ca o femeie să-i fie alături. Nu-mi adresa niciun cuvânt toată ziua. Băteam toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fiica ei. Dar știa că trecutul nu poate fi dat uitării, mai ales când e vorba de părinți și copii. - Și cum îți este cu ea mereu lângă tine? fu curios Rhyme. - La prima vedere, pare ca o telenovelă din iad, nu-i așa? Dar nu, mama e extraordinară. Mama mea... e, știi tu, ca o mamă. Sunt toate la fel. Nu se leapădă de această calitate niciodată. - Și locuiți împreună? - Nu. E internată într-un centru de îngrijire, în Upper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se fac vinovați tinerii care vin acolo sunt volumul puțin prea ridicat al muzicii și consumul de alcool din recipiente ascunse cu grijă în pungi de hârtie. Deși era adeptul unui sistem moral care presupunea trimiterea anumitor păcătoși direct în iad (cum ar fi prostituatele zgomotoase care te împiedică să adormiă, nu credea că ofensele spirituale ale căror martor era în acest parc erau un motiv îndeajuns de puternic pentru a arde în focurile gheenei. La un moment dat totuși, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un final, el cedează tentației și trece prin oglindă. Publicul vede că fac schimb de locuri. Femeia e acum în afara oglinzii. Totul dispare sub fum, ea se deghizează foarte repede și apare în chip de Satan. Iluzionistul este acum în iad, imobilizat pe pământ. Un cerc de flăcări îl înconjoară, iar un zid de foc se apropie amenințător de el. Exact înainte de a fi înghițit de aceste flăcări, scapă de lanțuri și trece prin foc, reușind să se pună la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
săgeată prin soldat și îi va omorâ și pe nemernic. Foarte bună povestea. O să-i dea pe spate pe copii. Polițistul încă îl acoperea pe procuror. Ei, asta e, gândi Hobbs, trăgând piedica armei. Timpul a expirat. Ardeți în focurile Iadului, ucigași de drept-credincioși! Fixă ținta pe coapsa polițistului și începu să aplice ușor-ușor presiune pe trăgaci, gândindu-se că singurul său regret este că polițistul era alb, nu negru. Dar unul din lucrurile pe care Hobbs le învățase de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de săptămână, ați putut vedea numere de iluzionism ale unor maeștri precum Harry Houdini, P. T. Selbit și Howard Thurston. Dar nici măcar ei nu ar încerca un număr ca Oglinda în Flăcări. Artistul nostru, captiv într-un mediu care seamănă cu Iadul, înconjurat de flăcări ce se apropie inevitabil de el, singura cale de scăpare fiind o ușă mică, în fața căreia se află un perete de foc. Numai că, bineînțeles, e posibil ca nici ușița să nu fie calea de scăpare. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fugit de acasă pentru a călători cu el. Vocea îi ezită preț de o clipă, apoi tăcu. Continuă: - Se poate ca domnul Weir să mă fi bătut, să fi țipat la mine și să îmi fi făcut viața un adevărat iad câteodată, dar a văzut ce era înăuntrul meu. I-a păsat de mine. M-a învățat să fiu iluzionist adevărat... Un nor umbri fața omului. - Și după aceea a fost luat de lângă mine. Din cauza lui Kadesky. El și nenorocita aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
știut - se poartă aproape la fel de ciudat ca el. Dar nu-mi pasă ce preferă ei. Nu-i las să continue așa, pentru numele lui Dumnezeu. Nu-i corect față de noi, în primul rând. Cum se-așteaptă să facem față cu iadul ăsta în jur? Pur și simplu nu-i cinstit, Ben. Mă duc sus să vorbesc cu ei. Acum îmi doresc atât de mult să nu fi făcut asta. Mereu mă cred deșteaptă, asta-i problema mea. Eram atât de sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și tu ești prietena mea cea mai bună dintre toate și vreau să pot să-ți zic ORICE ție). Mi-am făcut operația săptămâna trecută și-s ok, deși a fost destul de nasol și-am trecut printr-un fel de iad și-napoi. Da’ nu tre’ să-ți zic ție!! Îngeru’ meu Charlie m-a dus la spital să mă-nscriu sau cum s-o zice și mi-era așaaa o frică, să știi. A trebuit să dorm acolo peste noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prepararea cărora ajuta și ea. Nu-i plăcea să stea închisă câte opt, zece ore în bucătării fără ferestre, pline de aburi, unde se auzeau doar strigătele pentru comenzi și troncănitul oalelor care îi aminteau că nu se află în iad. Nimic din toate astea nu apăruse în imaginea idealizată despre viața ei ca bucătar renumit. Încă și mai surprinzător era cât de mult îi plăcea să servească la masă și la bar, să stea de vorbă cu clienții și alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
încui cu un calculator și nimic altceva. Nu vedeam țipenie de om zile la rând, când — zbang! — apare și soarele o fracțiune de secundă în luna mai și tot Upper East Side năvălește peste noi. — Și-atunci de ce rămâi? E iadul pe pământ acolo în luna iulie, spuse Leigh. — De lene. Nu, zău. Nu cred așa ceva. — Ba să crezi. Am tot ce-mi trebuie. Doar că nu-mi vine să plec. În plus, în oraș se renovează apartamentul de deasupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu Încăpățânare această iarbă spurcată, chiar dacă stai apoi ceasuri Întregi, În genunchi pe coji de nucă sub masă. Pe masă Își dă pasențe madam Ursu, că vin americanii, că o să moară Groza, că Pauckerița e vampiră. Și așa o veșnicie, iad nesfârșit Înțepător. Te mântuie pocăința și Într-o bună zi scapi. Mama se Întoarce acasă de la maternitate. Ai de acum un frățior, te bucuri de el cât e de frumos, cât este de urât, și nu mai ești obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]