113,729 matches
-
Cînd m-am trezit, am descoperit că și cu ceilalți se întîmplă același lucru. Doar că ei n-au calculatoare și le e teamă să rămînă singuri... Își închipuie că oamenii cu care au de-a face sînt niște automate. Imagini inventate de mintea lor. Fiecare stă în fața unui ecran." Onest, pentru a nu își înscrie în palmares o victorie nemeritată, diavolului nu îi mai rămîne decît un singur lucru: să ispitească binele din oameni, să îi determine să denunțe ipocrizia
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile tulburi se conștientizează, întrucît, de bunăseamă, și rațiunea face parte din zestrea universală, neputînd fi înlăturată din perspectiva ansamblului ultim. Astfel un Jeu d'Amour (Daena) ne oferă un tabel sinoptic de alură dantescă, al evoluției Erosului, o
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
construi în interiorul unui gen. Dar pictorul Mircea Bochiș este destul de bine cunoscut, atît în habitatul său artistic, cît și în cercurile mai largi ale oamenilor de specialitate și, din punctul acesta de vedere, expoziția nu face decît să consolideze o imagine și nu să o modifice în vreun fel. Ca structură psihologică, Bochiș este un romantic tîrziu care beneficiază deopotrivă de subtilitățile simbolismului și de risipa energetică a expresionismului, dar într-o variantă oarecum sceptică, ușor temperată prin luciditate și supraveghere
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
Asemenea unui copil care, prin fabulația jocului, evadează cu adevărat din contingent, Mircea Bochiș, prin fabulația din spațiul luxuriant al imaginației, își construiește un alt areal, o grădină fantasmatică și un vis paradisiac. Și totuși, în pofida acestei aventuri în lumea imaginii, pictura lui Bochiș nu dezvăluie în întregime anvergura artistului sau, încă și mai complexă, pe aceea a personajului. Pentru că, în afara pictorului, în atelierul lui Bochiș se mai ascund sculptorul și bijutierul, iar în afara atelierului se mișcă agil, fără prejudecăți și
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
lor - și culturi mari fiindcă au rețele bune de distribuire. Culturi "mici" nu înseamnă culturi minore, bineînțeles, cum și culturi "mari" nu fac garanții de calitate. Dar "mici" sau "mari" culturile au succes când valorile pe care le propun (sau imaginile, stilul) găsesc un ecou în afara zonei lor". O extraordinară oportunitate pentru difuzarea culturii române ar fi ciberspațiul, dacă am ști cum să profităm de el (dar nu știm): În acest moment, ciberspațiul este ca vestul sălbatic - poți să-ți anunți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
Mihai Chirilov Aparatul de filmat scrutează o mănăstire budistă, oprindu-se asupra unui monolit sacru călugărilor tibetani. Un cadru mai tîrziu, același aparat intră în curtea mănăstirii, mărind progresiv imaginea unei cutii de tablă turtite care servește călugărilor drept... minge de fotbal. Citim: "Always Coca-Cola". Mai nimerit ar fi "everywhere Coca-Cola". Intuim, în ceea ce-ar putea urma, un denunț al invaziei valorilor americane. Mai departe: cutia e confiscată de
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
cere să i se explice "conceptul" meciului de fotbal: "două țări civilizate luptă pentru o minge!". "Cu cine ținem?", întreabă cineva la începutul partidei. "Cu Franța, pentru că ei ne susțin cauza în lume". Finalul meciului, Franța învinge... Călugărul-tibetan-microbist: în această imagine neconvențională stă farmecul acestui filmuleț (primul din istoria cinematografică a Butanului!) simplu, incredibil de amuzant și deloc rudimentar din punct de vedere tehnic, cum poate v-ați fi așteptat. Valorile americane de care aminteam sunt însă puse la zid, chair
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
serenității spirituale și a efectelor vizuale (nicicînd mai hodoronc-tronc ca aici). Scorsese nu a fost singurul "rateu de prestigiu" din program. The Loss of Sexual Innocence (Pierderea inocenței sexuale) de Mike Figgis a fost, în ciuda unui titlu-șoc și a cîtorva imagini "lucrate", o pierdere de vreme atît pentru spectatorul inocent, cît și pentru Rossy De Palma, pusă să traverseze cadrul, oarbă și mînată de un cîine. Iar Angela's Ashes, ecranizat (inutil) de Alan Parker după un best-seller omonim scris de
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
epuizate, fie erau foarte scumpe. Acum, ușile s-au deschis și pentru mine. Să fi fost mîna marchizului? Foarte mulți dintre cei care au văzut spectacolele lui Silviu Purcărete făcute după '90 l-au catalogat pe regizor un făcător de imagini vizuale foarte frumoase. Lucru deloc neadevărat. Prea puțini au insistat asupra importanței textului, de cele mai multe ori un scenariu rezultat din colaje de replici, de citate filosofice, de fragmente din manuscrise etc. Elaborarea unui scenariu constituie pentru regizor o etapă infinit
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
unui scenariu constituie pentru regizor o etapă infinit laborioasă. Materialul este re-gîndit și pe alocuri reformulat împreună cu trupa cu care lucrează, fiind și o minunată perioadă de cunoaștere, de dezinhibare, de provocare spirituală. Textul scenariului este suportul fundamental al nașterii imaginilor, este sursa de alimentare a plasticității sale spectaculoase. Purcărete se joacă cu imaginile ca un vrăjitor pentru că este încărcat de forța și de nuanțele cuvintelor, de felul irațional în care așezarea lor determină o anumită surescitare a imaginației. Descoperind felul
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
pe alocuri reformulat împreună cu trupa cu care lucrează, fiind și o minunată perioadă de cunoaștere, de dezinhibare, de provocare spirituală. Textul scenariului este suportul fundamental al nașterii imaginilor, este sursa de alimentare a plasticității sale spectaculoase. Purcărete se joacă cu imaginile ca un vrăjitor pentru că este încărcat de forța și de nuanțele cuvintelor, de felul irațional în care așezarea lor determină o anumită surescitare a imaginației. Descoperind felul cum așează Purcărete accentele, mă fascinează și pe mine să descopăr mereu din
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
suflet printre noi. Ca și ciudatele arătări, ființe tarate fizic de șirul de incesturi al căror rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne" pe scenă, devin personajele ce vor interpreta istorioare halucinante. Este refăcut un drum al istoriei umanității din perspectiva Marchizului de Sade, un drum ce pleacă din zilele noastre (costumele marchează această derulare imensă a ghemului
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
nici n-apucă să se plictisească de o criză în lumea politică autohtonă, că se trezește că trebuie să scrie despre alta. Și dacă mai punem la socoteală că o criză poate da în alta, și mai și, avem o imagine a țintelor în care trebuie să tragă jurnalistul pentru a se ocupa de tot ceea ce e criză politică în România. Sau criză de timp, cum e aceea în care se află guvernul care trebuie să ajungă la înțelegere cu tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
ei. Se pare că miza uriașă de la capătul adoptării Strategiei, aceea ca România să poată intra astfel în Uniunea Europeană, nu e prea importantă pentru anumite forțe din România. Unele dintre aceste forțe se plîng de faptul că au căpătat o imagine criptocomunistă din pricina altor forțe politice, care le-au făcut antireclamă în Occident. A se vedea supărarea PDSR față de PNȚCD, consistent prezentată în presă. Dar și replica partidului lui Ion Diaconescu față de aceste acuzații. * Asta e o criză de-a dreptul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
inflamarea unei pudori care nu mai caracterizează nici epoca noastră, nici tradiția literară a acestui secol. Pe de altă parte, nu cred că cine citește mai mult de 70 de pagini rămâne în continuare disponibil pentru decuparea din context a imaginilor erotice, cu entuziasmul ilicit al pubertății. Eros este îmbrățișat atât de strâns de Thanatos (agresiune, chin, disperare neagră, repetiție involuntară a traumelor), încât nu putem avea decât o viziune matură în legătură cu acest subiect: acceptare, ca pe ceva omenește inteligibil, cu
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
în floare. De ce vechii boieri erau sclavii "păsăricii din colivia de aur" veți simți pe mușchiul vostru, savurînd scenele de iatac ale jupîneselor Isabela și Anișoara." Mergem la pagina indicată și descoperim un text inept, prefațînd o suită de 7 imagini "saphice": "Lăutarii schelălăiau pe sub balcoanele curtezanelor pre limba lui Ienăchiță Văcărescu: "Tu ești puișor canar / Ce te hrănești cu zahar"..." (Corect: "Nu te hrănești cu zahar" - dar ce mi-i una, ce mi-i alta?) Din articolul Insula în care
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
care îi aduce covrigi calzi poetului de la simigeria de peste drum, pe rusoaica frumoasă și de viță care a fost mama poetului, pe Nichita însuși jucînd fotbal și îndrăgostindu-se de sora unui coleg și credem (pînă la proba contrarie) în imaginea idilică a generației '60. Cît document și cît monument se află în rețeta portretistică a lui Alex. Ștefănescu e o problemă, dar rămîne oricum o minciună frumoasă. Cu tot aerul lor desuet asemenea ceremonialuri de inițiere au o importanță de
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
nevoie să voteze împotriva cleptocrației adunate sub drapelul iliescian. A sosit timpul să ne regăsim vocile, spune dl. Ciocârlie, să redeschidem ochii celor care, înspăimântați de tragediile din jur, nu mai doresc să vadă și să audă nimic. Decât, eventual, imaginea edulcorată a unui trecut sinistru, dar care, prin comparație cu ceea ce trăim, le poate părea paradisiac. Numai cine nu-i cunoaște discreția înnăscută, lipsa oricărei veleități vaticinare și repulsia față de gargarismul grotesc al actorilor publici de la noi poate să aibă
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
el, cu câteva zile în urmă, s-a... sinucis, parcă, și-a dat foc. Sau a fost răstignit [...] Fă, fimeie, batjocori el cuvintele, eu am lepră, am murit, am fugit de oameni: nu m-au pus ei pe fugă?". În imaginea animalului sacrificat, Aristotel le apare sătenilor din Sfânta Paraschiva, care îl găsesc, o întruchipare a monstruosului ("plin de noroi închegat, ars în carne vie") dar, în același timp, devine o emblemă a unui miracol, amintind scenariul cristic, un reper permanent
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
moșierească a bibliotecarei din sat. Astfel, în procesul de vindecare printr-o veritabilă "cură de vorbire", o operă în permanentă facere, figura lui Aristotel se amestecă cu cea a tatălui, prezentul cu memoria, realitatea cu ficțiunea. Punctată de narațiuni și imagini asemeni unor memento mori, Grijania devine, am putea spune, o meditație barocă asupra morții: Când azi, ca și ieri, ca și mâine, de altfel, cu adevărat, își surâd, pe toate căile, semnele morții...". Mai mult, Aristotel, asemeni unui personaj baroc
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
inundă apa memoriei") și al casei cu ploaie nesfârșită, personajul renaște, în cele din urmă, nu numai din propriul trecut, dar și din versiunile fictive ale vieții sale, cum se întâmplă de exemplu, în întâlnirile cu fata-rață, prezență miraculoasă și imaginea iubitei pierdute: "Ah, cu aceeași senzație perfectă că toate acestea mi se mai întâmplaseră cândva. Cândva... Ceva I-me-mo-ri-al." Sub semnul rescrierii permanente, romanțul personajului contemporan se sfârșește în cheia improvizației și a revenirilor halucinante într-un spațiu fictiv. Mai mult
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
neagră a cărților de poezie de la Brumar a fost deschisă chiar cu volumul Caragialeta al lui Șerban Foarță, carte care a și sistematizat elementele de identificare a editurii. Formatul 21/16, coperta neagră, imprimată vag ton în ton, asemenea unei imagini suprematiste, hîrtia ușor colorată în masă, asocierea textului cu imaginea, cam acestea sunt coordonatele care descriu, cu mici variații, întreaga serie. Au urmat, apoi, aparent asemănătoare din punct de vedere grafic, dar, de fapt, diferențiate subtil prin format, dominanta rece
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
chiar cu volumul Caragialeta al lui Șerban Foarță, carte care a și sistematizat elementele de identificare a editurii. Formatul 21/16, coperta neagră, imprimată vag ton în ton, asemenea unei imagini suprematiste, hîrtia ușor colorată în masă, asocierea textului cu imaginea, cam acestea sunt coordonatele care descriu, cu mici variații, întreaga serie. Au urmat, apoi, aparent asemănătoare din punct de vedere grafic, dar, de fapt, diferențiate subtil prin format, dominanta rece sau caldă a negrului, hieroglifa copertei, luminozitatea și textura hîrtiei
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
întreaga serie. Au urmat, apoi, aparent asemănătoare din punct de vedere grafic, dar, de fapt, diferențiate subtil prin format, dominanta rece sau caldă a negrului, hieroglifa copertei, luminozitatea și textura hîrtiei, corpul de literă, tipul de paginație și, evident, natura imaginilor, cărțile semnate de Marcel Tolcea (Bicicleta Van Gogh), Dușan Petrovici (Zaruri de apă) și din nou de Șerban Foarță (Șalul eșarpele Isadorei). Sensibil diferită ca expresie, deși aparține și ea aceleiași colecții, este Șovăiala lui Ioan Morar. Atît prin format
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
de pildă desenul imprimat în filigran, aproape alb pe alb, sunt părți ale unui spectacol mai curînd voluptos. Dan Ursachi însuși, atît prin concepția de ansamblu, cît și prin grafica propriu-zisă, arată aici o altă față a personalității sale. Dacă imaginile din cartea lui Dușan Petrovici sunt sculpturale ca expresie și cu sonorități spiritualist-metafizice ca emisie lăuntrică, desenele din Șovăiala au un mai accentuat caracter grafic, sînt mult mai fluide ca duct mental și ca urmă directă, chiar și atunci cînd
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]