4,899 matches
-
mort la două ore după naștere), geloși pînă la ridicol (mai ales atunci cînd soțul amantul și Ea sînt tustrei colegi de serviciu), rigizi și terni pînă la exasperare (tot a Ei...), otrepe criminale (se preiau știri din ziare), totdeauna imprevizibili În ceea ce-i pot transmite unei femei și, Înainte de toate, posesori ai unui trup masculin. Acest bărbat nu mai este un etre-pour-soi, asa cum Îl cunoaște societatea noastră machistă (oare?), ci un etre-pour-la-femme, o imagine a masculinității așa cum le apare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că Obiectul nu Înseamnă nimic, că În spatele lui se Împletește vidul relațiilor umane, desenul din covor al imensei mobilizări a forțelor productive și sociale care ajung să se reifice În el. Vom aștepta irupțiile brutale și bruștele dezagregări care, la fel de imprevizibil dar și de sigur ca În mai 1968 vor veni să Întrerupă această slujbă albă.” Ideea Revoluției era Încă vie În mintea intelectualului francez, În vreme ce, În același an, peste Ocean, soții Ceaușescu, aflați În vizită oficială la invitația lui Richard
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asistat încă din prima clipă, dar nu poate rămâne indiferent la consecințele dispozitivului, implicându-se în destinul ființelor pe care strategia adoptată le-a demascat sau le-a salvat. Din spectator brechtian, el devine spectatorul aristotelic surprins și emoționat de imprevizibilul evenimentelor și de răsturnarea situațiilor. Informat asupra procesului, sucombă sub impactul efectelor acestuia. În timpul supravegherii, spectatorul întreține o dublă relație, convertibilă, cu acțiunile și cu oamenii. La început de distanțare, mai târziu de participare. Supraveghere, observare, voyeurismetc "Supraveghere, observare, voyeurisme
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ale intimității împărtășite de către cei doi parteneri nedespărțiți. De data aceasta, supravegherea ostentativă eșuează tocmai pentru că nu a ținut seama de factorul uman... Teatrul ne vorbește și despre asemenea derapaje care iau prin surprindere mașinăria de Stat, blocată de alianțe imprevizibile și de simpatii ce nu figurau în program. Ele sunt sursa acelor situații inedite care dau peste cap un scenariu minuțios gândit și socotit inatacabil. Supravegherea ostentativă, afișată și explicită, este proprie oricărei puteri totalitare, care o folosește pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acestui tip de activitate. Ea depinde de un proiect anume și se bazează pe nevoia permanentă de informație, nevoie ale cărei motivații diferă. Supravegherea este programată, plănuită din timp, și, în plan dramatic, însoțită de consecințe atât previzibile, cât și imprevizibile, căci scopul ei este acela de a confirma bănuieli sau de a surprinde inițiative „ilicite”. Acestei supravegheri meticulos pregătite și temeinic motivate, căreia tragedia și drama îi furnizează dovezile cele mai flagrante, îi corespunde o alta, diferită, pe care comedia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de mai multe ori în timpul reprezentației. Supravegherea sa, nicidecum distantă, este atentă și experimentală. Gata să acționeze, marchizul rămâne acolo, pe margine, fascinat de sentimentul de fragilitate pe care i-l procură acest spectacol realizat cu niște interpreți atât de imprevizibili. Este primul dispozitiv al supravegherii. Weiss îl va dubla, căci, sub protecția șefului închisorii, o seamă de spectatori, așezați în spatele gratiilor, ca în spectacolul lui Peter Brook, sunt invitați să asiste la reprezentație. Astfel apărați, ei îl supraveghează de la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spectacol unde rolurile sunt strict distribuite. Dar Weiss contrazice acest sentiment de siguranță, căci programul derapează și actorii bolnavi se revoltă, ca și cum germenii Revoluției, într-un alt mod, ar fi supraviețuit și, în chiar inima pușcăriei, ar fi reactivat forțe imprevizibile care îi împingeau pe aristocrații neliniștiți să apeleze la gardienii depășiți de amploarea răzmeriței. Cadrul supravegherii, deși dublat, s-a făcut țăndări sub presiunea nu a ideilor revoluționare, ci a forțelor obscure. În fața nebuniei dezlănțuite, învingătorii zilei descoperă măsura exactă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Aș fi putut să-i spun să citească Marat-Sade. M-am mulțumit să-i răspund: „Și una, și alta!”. Practicitc "Practici" Cenzura, supraveghere instituționalătc "Cenzura, supraveghere instituțională" Teatrul s-a aflat adesea la originea unor fenomene de efervescență cu urmări imprevizibile. Dacă n-a suscitat decât uneori adevărate frământări populare, în cea mai mare parte a timpului el a întreținut un anumit apetit latent pentru răzvrătire. Și cum Puterea a înțeles acest lucru, ea a exercitat un control sporit al textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se exercită, supravegherea este integrată de către actori: ei joacă știindu-se priviți de spectatori și, câteodată, chiar și de regizor. Tocmai acest lucru încearcă să-l evite unii regizori, care refuză să „nu scape din ochi actorii”, preferând o supraveghere imprevizibilă, întâmplătoare, „prin surprindere”. Aici intervine varietatea aproape infinită a strategiilor personale. Joël Jouanneau asistă la primele trei spectacole, apoi le acordă actorilor libertatea de a-și perfecționa jocul și nu se mai întoarce printre ei până la cea de-a noua
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pentru a explica geneza unei structuri. Sînt convins că astfel de explicații sînt inadecvate sau eronate: din punctul de vedere al agentului care produce o schimbare cantitativă, orice schimbare de structură, care poate să se producă, va fi un eveniment imprevizibil, care nu se situează în prelungirea sa"50. Miza este clară: continuitate reproductivă sau discontinuitate aleatoare. Schimbarea sau diferența este o schimbare de nivel de informație, o reîncadrare, adică crearea unui context. Realitatea nu este una, ci două, trei sau
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
unii dintre poeți, la tiparele fixe. Reînvie în epocă,balada și poema(liricizate), parabola, satira, bocetul, cântecul-romanță, doina. Ne este tot mai clar faptul că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul, narația etc. Într-un astfel de tipar mozaical ne comunică M. Sorescu grotescul existenței, cu toată încărcătura ei tragică. Pentru Nichita Stănescu "cuvântul" este esența existenței. Sunetele adunate în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
măști se află o lume tristă, pe care poetul o descoperă, dar se vrea nepăsător, precum în poemul "Norii": "Curge lumea pe deasupra mea?/ Așa privind în sus/ Am străbătut cea mai mare parte/ din ea.". "Tehnica scamatorului" care scoate obiecte imprevizibile în volumul "Tușiți" este înlocuită cu tonul reținut și crește relativ doza de ambiguitate și de gravitate. Într-un poem fără titlu, viața capătă schema calvarului: În acest timp Isus e batjocorit,/ Răstignit,/ Pus să se foiască pe cruce" este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
previzibilitate. Confortul are drept ingredient necesar previzibilitatea: ne simțim confortabil acasă deoarece niciunul din lucrurile pe care le-am adunat, vânzându-ne treptat libertatea, nu are inițiativă. De aceea sentimentul de "acasă" dispare treptat când soția începe să se comporte imprevizibil (depășind doza destul de mare de imprevizibilitate admisă pentru o soție); pierderea acestui sentiment constituie un ingredient necesar pentru destrămarea familiei. Burlacul tipic este cel ce nu dorește să-i fie tulburate tabieturile, adică cel ce vrea ca totul să fie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-o odată cu păcatul originar, revenind la starea de puritate și inocență, ca ființă a creației divine. Chinul Am descris durerea și suferința ca stări ale persoanei umane independente de aceasta și care configurează situațiile Închise ale vieții individuale. Ele sunt imprevizibile și inevitabile, fiind prin aceasta integrate existenței umane ca posibilități de a fi ale acesteia. Prezența lor schimbă viața, omul și destinul său. Alături de ele, se Înscrie, ca situație limitativă a vieții, și chinul. Chinul este suferința produsă de o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Problematica persoanei Persoana mea nu este permanent aceeași. Ea nu este egală nici cu ea Însăși, ci se poate Înfățișa, sub aspecte dintre cele mai variate, În raport cu starea sa de dispoziție emoțională, activitate, reacții și conduite, dar și În funcție de situațiile imprevizibile ale vieții trăite. În egală măsură, eu mă schimb odată cu vârsta, cu circumstanțele vieții, În raport cu interesele mele și cu situațiile accidentale sau neprevăzute ale vieții (boală, accident, schimbări de locuință, de mod de viață, de profesiune, nivel de cultură, situație
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pentru unul sau altul dintre aceste modele, ca direcție de orientare a persoanei respective, va fi determinată, pe lângă factorii mai sus menționați, și de evenimentele vieții cu care individul vine În contact. Evenimentele vieții trăite reprezintă totalitatea situațiilor, previzibile și imprevizibile, cu care persoana este direct confruntată pe tot parcursul vieții mele. Ele vor constitui veritabile experiențe, ale căror urmări se vor vedea În schimbările produse asupra persoanei, prin asimilarea lor de către aceasta. Notăm astfel următoarele situații: aă Întâlnirea cu situații
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unul interior, atunci putem afirma că biografia este viața exterioară a persoanei, acel „a-fi-În-lume” al ființei, pe când existența sa este viața interioară sau acel „a-fi-cu-și-pentru-sine”. Nici o existență nu se desfășoară la Întâmplare. Ea este supusă influenței unor factori previzibili sau imprevizibili, e construită de individ sau Îi este impusă de alții, este egală sau inegală etc. Toate aceste aspecte pledează pentru faptul că În organizarea și dinamica vieții individuale se discută intervenția unor „factori” de modelare psihobiografică. Cunoașterea lor este esențială
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Este o persoană care se mobilizează greu, lent, șovăitoare, indecisă. Nu este stăpân pe sine și are permanent nevoie de altul, mergând până la starea de dependență, pentru a fi condus În acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și sufletești slabe, Înclinat mai mult către rău, egoist, intrigant, pervers. Aceste tipuri se apropie În mare măsură de tipurile morale. Ele au un caracter natural, Înnăscut, ca o trăsătură funciară a persoanei umane. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
celorlalți și de a le transmite persoanelor aflate În stare de dificultate Încredere, speranță, sentimente de securitate și protecție În raport cu situațiile dificile În care se află acestea, fă Aptitudinea de a putea lucra degajat Într-un mediu ostil, deosebit de dificil, imprevizibil, amoral, cu persoane modificate psihic, moral, comportamental, material, religios etc, gă Aptitudinea de a putea lucra În cadrul unei echipe de asistență și ocrotire socială interdisciplinară, În care va avea de Îndeplinit un rol precis În cooperare cu alții, conștient că
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Imagologia Nebuniei morale Dintotdeauna, prezența nebunului și actele sale au fost urmărite cu surprindere atrăgând atenția. Manifestările nebunului apar ca fapte neobișnuite, nefirești, adesea violente, sau ca expresie a unei profunde stări de nefericire, bizare și de neînțeles, periculoase și imprevizibile. Spre deosebire de celelalte stări anormale de a fi ale persoanei umane, nebunia nu a putut fi raportată la o cauză concretă, În majoritatea formelor ei de manifestare, motiv pentru care a fost considerată o stare de posesiune demoniacă, iar actele nebunului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
manifestare exterioară ale eului personal, se mai poate nota și o altă grupă de tulburări psihomorale, care depinde de structura constituțională a eului și cuprinde tulburări psihomorale nucleare. În această categorie sunt incluse următoarele: labilitatea și modul de a fi imprevizibil, instabilitatea și inconstanța, modul de a fi inegal al eului, nesiguranța de sine, nevoia de securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
eșuate, a existenței umane trăite ca eșec. Insuccesul ca neîmplinire de sine Așa cum idealul este Împlinirea de sine, insuccesul este expresia și rezultatul unei acțiuni psihologice care reprezintă o temă importantă a psihologiei morale. Insuccesul se datorează eșecurilor, previzibile sau imprevizibile, care pot apărea În decursul vieții unei persoane. Există eșecuri care nu depind de acțiunile noastre și eșecuri pe care le producem chiar noi. Insuccesul și succesul depind de capacitatea individului de a-și evalua propriile posibilități, de oportunitatea plasării
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de familie structurală. Salvador Minuchin a pus bazele acestui tip de terapie ce „oferă un cadru care face ordine și oferă semnificații” familiilor în dificultate asemănător „unor colecții de indivizi care se influențează unul pe celălalt în mod puternic, dar imprevizibil”. Acest tip de terapie generează unul dintre cele mai importante principii pe care se fundamentează lucrul cu familiile aflate în dificultate: „familiile sunt organizate în subsisteme cu granițe, care reglementează contactul pe care membrii familiei îl au unul cu altul
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste versuri amintește de teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar la milocul perioadei interbelice omul devenise din nou imprevizibil, „lup” pentru om. Criza economică accentuase exasperant inegalitățile și, implicit, antagonismele, mult mai dureroase decît înainte de război, cînd Bacovia a publicat „Serenada muncitorului”, în care ele erau exprimate prin antiteza dintre „muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
începînd cu acest număr (9/1966), revista noastră va purta sub titlu numele primilor ei fondatori: George Bacovia și Grigore Tabacaru.” 1) Dar nu s-a făcut asta. Cazul e tipic pentru inerțiile și paradoxurile epocii, una deopotrivă rigidă și imprevizibilă, cînd „reconsiderările”2) se făceau rareori integral, sub toate laturile. Recunoscut ca intelectual progresist, animator cultural, pedagog și psiholog eminent, cu idei și acțiuni de pionier, Tabacaru n-a putut totuși primi dreptul (o reparație morală) de a sta pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]