6,226 matches
-
locale și organizațiile neguvernamentale posibilitatea înființării la nivel local a unor linii telefonice pentru informarea victimelor infracțiunilor. Conform art.7 din lege, consilierea psihologică a victimelor se asigură în mod gratuit de către serviciile de protecția victimelor și reintegrare socială a infractorilor, care funcționează pe lângă tribunale. Asistența juridică gratuită a victimelor unor infracțiuni se acordă: persoanelor asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute la art.174 -176 din Codul penal, o
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
că în unele țări probațiunea desemnează o arie largă de intervenții, cum ar fi întocmirea de referate de evaluare, oferirea de alternative la justiția clasică sau doar la arestul preventiv, asistarea deținuților înainte și după liberare, supravegherea în libertate a infractorilor etc., iar în altele, probațiunea se referă strict la supravegherea infractorilor menținuți în stare de libertate de către instanță, cu condiția respectării de către aceștia pe durata perioadei de probă (sau de încercare) a unor măsuri sau obligații. În funcție de politica penală și
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
cum ar fi întocmirea de referate de evaluare, oferirea de alternative la justiția clasică sau doar la arestul preventiv, asistarea deținuților înainte și după liberare, supravegherea în libertate a infractorilor etc., iar în altele, probațiunea se referă strict la supravegherea infractorilor menținuți în stare de libertate de către instanță, cu condiția respectării de către aceștia pe durata perioadei de probă (sau de încercare) a unor măsuri sau obligații. În funcție de politica penală și legislația fiecărui stat, probațiunea poate exprima o anumită filosofie penală, tip
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
definirii conceptului de probațiune rezidă în aceea că, mai devreme sau mai târziu, statele Europei vor forma o uniune nu numai economică și culturală, dar și una judiciară. Se va pune, astfel, problema unei abordări unitare sau măcar apropiate a infractorilor și tratamentului aplicat acestora. Mai mult, dacă se dorește împlinirea acestui deziderat, se impune ca specialiștii, practicienii, cercetătorii acestui domeniu să comunice, să realizeze studii comparate și cercetări riguroase, ceea ce reclamă pentru început un limbaj comun. Nu pot fi comparate
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Pentru o definire a conceptului de probațiune putem urma o abordare istorică a acestuia, încercând să surprindem evoluția și caracteristicile acestuia în timp. De la originile sale în secolul al XIX-lea, instituția probațiunii a avut ca elemente esențiale „salvarea sufletelor” infractorilor nepericuloși prin încredințarea acestora de către o instanță judecătorească unor persoane de încredere (John Augustus - 1785-1859, în SUA) sau unor organizații de caritate (Church of England Temperance Society, în Marea Britanie) spre a fi aduși pe calea cea dreaptă. Tradițional, probațiunea a
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
SUA) sau unor organizații de caritate (Church of England Temperance Society, în Marea Britanie) spre a fi aduși pe calea cea dreaptă. Tradițional, probațiunea a reprezentat, deci, o alternativă la pedeapsa cu închisoarea și o modalitate de a supraveghea și reabilita infractorii viciați prin clasicul „advice, assist and be friend” („oferirea de sfaturi, asistență și companie”). Chiar și atunci, această modalitate de sancționare era disponibilă numai infractorilor cu probleme sociale sau cu dependență de alcool. Opera, deci, principiul aplicării selective a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
deci, o alternativă la pedeapsa cu închisoarea și o modalitate de a supraveghea și reabilita infractorii viciați prin clasicul „advice, assist and be friend” („oferirea de sfaturi, asistență și companie”). Chiar și atunci, această modalitate de sancționare era disponibilă numai infractorilor cu probleme sociale sau cu dependență de alcool. Opera, deci, principiul aplicării selective a acestei sancțiuni numai în ceea ce privește anumite categorii de infractori. Ulterior condamnării, persoana desemnată cu supravegherea sau condamnatul însuși trebuia să se prezinte periodic la instanță pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
be friend” („oferirea de sfaturi, asistență și companie”). Chiar și atunci, această modalitate de sancționare era disponibilă numai infractorilor cu probleme sociale sau cu dependență de alcool. Opera, deci, principiul aplicării selective a acestei sancțiuni numai în ceea ce privește anumite categorii de infractori. Ulterior condamnării, persoana desemnată cu supravegherea sau condamnatul însuși trebuia să se prezinte periodic la instanță pentru a da asigurările necesare că nu va săvârși noi fapte penale. O altă preocupare majoră a timpului a fost asistarea foștilor deținuți pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
metodele de intervenție s-au dezvoltat și consacrat legislativ în multe state europene (Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Danemarca etc.) până în 1945. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial se naște așa-numita paradigmă a bunăstării în abordarea infracționalității și infractorilor. Se punea atunci mare accent pe reabilitare, management de caz, individualizarea tratamentului, reintegrare. Pe scurt, se răspundea la o problemă socială printr-o abordare socială. Infracțiunea era interpretată ca rezultat al nevoii de sprijin pentru individ și familie în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
științelor umaniste, în special a psihologiei, sociologiei și criminologiei. În teoria legală sunt reflectate ideile pozitivismului italian, iar sentințele condiționate și individualizarea pedepsei devin centrale în orice legislație ce se dorește în „ton cu vremea”. Metodele psihologice de reabilitare a infractorilor, tehnicile de lucru cu grupul și consilierea devin centrale în intervenția serviciilor de probațiune, servicii considerate în acest context înalt profesionalizate și cu autoritate. Garland (1997) observă că infracționalitatea era în continuare interpretată ca o problemă socială a indivizilor, familiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
intervenție profesională și soluții sociale din partea asistenților sociali. Pe fondul rezultatelor unor studii întreprinse de cercetătorii americani (Martinson, 1975), anii ’70 și ’80 sunt marcați de așa-numitul curent „nothing works” caracterizat prin scepticism raportat la idealul de reabilitare a infractorilor și la eficiența metodelor promovate. În justiție apare, astfel, filosofia bazată pe modelul „just justice” care, ceva mai târziu, a și avansat un nou concept, „just desert”. Sancțiunile aplicate nu mai au acum în vedere cu prioritate caracteristicile de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
la eficiența metodelor promovate. În justiție apare, astfel, filosofia bazată pe modelul „just justice” care, ceva mai târziu, a și avansat un nou concept, „just desert”. Sancțiunile aplicate nu mai au acum în vedere cu prioritate caracteristicile de personalitate ale infractorului, ci fapta și riscul de recidivă. Incapacitarea și privarea de libertate devin centrale în aparatul de aplicare a pedepselor, iar serviciile de probațiune devin agenții de management al riscului. Infractorii supravegheați de serviciile de probațiune sunt persoane cu un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
au acum în vedere cu prioritate caracteristicile de personalitate ale infractorului, ci fapta și riscul de recidivă. Incapacitarea și privarea de libertate devin centrale în aparatul de aplicare a pedepselor, iar serviciile de probațiune devin agenții de management al riscului. Infractorii supravegheați de serviciile de probațiune sunt persoane cu un anumit risc de recidivă, iar scopul intervenției este de a diminua riscul de recidivă. Tot în acea perioadă a apărut și ideea de alternativă la închisoare, dar tot cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
sunt persoane cu un anumit risc de recidivă, iar scopul intervenției este de a diminua riscul de recidivă. Tot în acea perioadă a apărut și ideea de alternativă la închisoare, dar tot cu scopul de a controla și mai bine infractorul, chiar și în libertate. Monitorizarea electronică este un exemplu de restrângere a libertății personale în ceea ce privește infractorii menținuți totuși în stare de semilibertate. Anii ’90 aduc cu sine o nouă filosofie corecțională, bazată pe un amalgam format din filosofiile anterioare. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de recidivă. Tot în acea perioadă a apărut și ideea de alternativă la închisoare, dar tot cu scopul de a controla și mai bine infractorul, chiar și în libertate. Monitorizarea electronică este un exemplu de restrângere a libertății personale în ceea ce privește infractorii menținuți totuși în stare de semilibertate. Anii ’90 aduc cu sine o nouă filosofie corecțională, bazată pe un amalgam format din filosofiile anterioare. Această filosofie se bazează în continuare pe tehnici de control al riscului și pe strategii de reducere
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de probațiune au fost numeroase de-a lungul timpului, însă cele mai multe surprind doar anumite fațete ale conceptului. O definiție cunoscută a Națiunilor Unite (1954 ) se referă la probațiune ca sentință: „Probațiunea ca sentință este o metodă de intervenție asupra unor infractori selectați special și constă în suspendarea condiționată a pedepsei pentru o perioadă de timp în care infractorul este plasat sub supraveghere personală și beneficiază de asistență și tratament”. Cel supus probațiunii capătă un statut special, caracterizat prin limitarea unor drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
O definiție cunoscută a Națiunilor Unite (1954 ) se referă la probațiune ca sentință: „Probațiunea ca sentință este o metodă de intervenție asupra unor infractori selectați special și constă în suspendarea condiționată a pedepsei pentru o perioadă de timp în care infractorul este plasat sub supraveghere personală și beneficiază de asistență și tratament”. Cel supus probațiunii capătă un statut special, caracterizat prin limitarea unor drepturi și supunerea la unele condiții sau obligații. Definiția ONU cuprinde patru elemente principale: infractorii sunt selectați; pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
timp în care infractorul este plasat sub supraveghere personală și beneficiază de asistență și tratament”. Cel supus probațiunii capătă un statut special, caracterizat prin limitarea unor drepturi și supunerea la unele condiții sau obligații. Definiția ONU cuprinde patru elemente principale: infractorii sunt selectați; pedeapsa este suspendată condiționat; există supraveghere și implică asistență sau tratament (Harris, 1995). Tot Națiunile Unite dezvoltă această definiție în Handbook on Probation Services. Guidelines for Probation Practitioners and Managers (1998, p. 9), după cum urmează: „Probațiunea se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
considerată o anumită activitate de probațiune sau nu. O definiție mai precisă oferă Cartledge (în Hamai, 1995, p. 10): „Probațiunea este o metodă de a pedepsi cu fundament sociopedagogic, caracterizată printr-o combinație de supraveghere cu asistență. Este oferită gratuit infractorilor selectați în funcție de personalitatea lor criminologică și de receptivitatea lor la demersurile unui sistem care are ca scop oferirea unei șanse individului să își modifice modul de a privi viața în societate și să își găsească locul în mediul social fără
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
societate și să își găsească locul în mediul social fără riscul de a încălca norma penală din nou”. Dincolo de aspectele subliniate în celelalte definiții, Cartledge subliniază caracterul sociopedagogic al metodei. Se păstrează, așadar, caracterul de „șansă în plus” oferit unor infractori anume selectați. Cele două elemente principale ale probațiunii - asistență și supraveghere - sunt explicit formulate în definiție, ceea ce contribuie în mod semnificativ la specificarea câmpului semantic al conceptului. Hamai et al. (1995, p. 5) au avansat un set de criterii destinate
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
sistemul justiției penale, iar plasarea unei persoane în supravegherea acestuia ar trebui să fie rezultatul unei decizii judiciare; 3. să aibă mandat legal - probațiunea ar trebui să se bazeze pe un mandat legal; 4. să includă supravegherea - probațiunea presupune plasarea infractorului sub supravegherea unei autorități. Liberarea condiționată a infractorilor fără supraveghere nu este considerată probațiune; 5. să aibă loc în comunitate - serviciul de probațiune este o agenție comunitară care asigură nu numai supravegherea infractorilor, ci și reintegrarea acestora în comunitate. Meritul
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
supravegherea acestuia ar trebui să fie rezultatul unei decizii judiciare; 3. să aibă mandat legal - probațiunea ar trebui să se bazeze pe un mandat legal; 4. să includă supravegherea - probațiunea presupune plasarea infractorului sub supravegherea unei autorități. Liberarea condiționată a infractorilor fără supraveghere nu este considerată probațiune; 5. să aibă loc în comunitate - serviciul de probațiune este o agenție comunitară care asigură nu numai supravegherea infractorilor, ci și reintegrarea acestora în comunitate. Meritul deosebit al acestei definiții constă în evidențierea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
4. să includă supravegherea - probațiunea presupune plasarea infractorului sub supravegherea unei autorități. Liberarea condiționată a infractorilor fără supraveghere nu este considerată probațiune; 5. să aibă loc în comunitate - serviciul de probațiune este o agenție comunitară care asigură nu numai supravegherea infractorilor, ci și reintegrarea acestora în comunitate. Meritul deosebit al acestei definiții constă în evidențierea unor caracteristici esențiale specifice probațiunii: existența unui sistem profesionalizat care are mandat legal să exercite supravegherea și asistența infractorilor în comunitate. Demers (în Hamai et al
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
agenție comunitară care asigură nu numai supravegherea infractorilor, ci și reintegrarea acestora în comunitate. Meritul deosebit al acestei definiții constă în evidențierea unor caracteristici esențiale specifice probațiunii: existența unui sistem profesionalizat care are mandat legal să exercite supravegherea și asistența infractorilor în comunitate. Demers (în Hamai et al., 1995, p. 125) aduce definiția probațiunii în contemporaneitate, oferind o descriere modernă și flexibilă acestui concept ca „set de strategii utilizate pentru a menține o supraveghere pozitivă și activă a infractorului în comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și asistența infractorilor în comunitate. Demers (în Hamai et al., 1995, p. 125) aduce definiția probațiunii în contemporaneitate, oferind o descriere modernă și flexibilă acestui concept ca „set de strategii utilizate pentru a menține o supraveghere pozitivă și activă a infractorului în comunitate”. Ca o precizare în plus, Demers evidențiază faptul că, în țările industrializate, probațiunea se identifică cu o serie întreagă de sancțiuni comunitare, care presupun intervenții din ce în ce mai incisive, de la prevenție la programe alternative, la trimiterea în judecată și până la
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]