6,649 matches
-
american "tind spre o expansiune planetară tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe un drum alimentat de orori și de rătăciri. S-a opus, în acel moment, printr-un ethos transdisciplinar, chiar dacă nu și în termenii conceptualizanți ai transmodernismului. Intuiția lor se găsea deja în luminișul eminescian și în Lichtung-ul heideggerian. Situația contradicțională transmodernă a ontologiei fundamentale este surprinsă astfel: "Heidegger nu este deci un creștin, respingând dogmatismul teologic (dar poate că tocmai de aceea este un creștin!, n. n.). Și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a mers pe linia încercării eminesciene, neîncrezător în dialectica nietzscheană, elaborând alternativa antitetică la devenirea întru devenire, anume devenirea întru ființă. Dar Kundera ce cale alege? Fără s-o știe, el interpretează pe Nietzsche "în sens eminescian", adică are adevărata intuiție a ceea ce se numește mitul eternei reîntoarceri. O asemenea lectură a lui Nietzsche (dar de astă dată în deplină cunoștință de cauză) am mai întâlnit-o la Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (1997), carte dedicată, în mare parte, unui comparatism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu întâmplarea copilului găsit plutind în coș. Kundera dă exemplul tolstoian al Annei Karenina. Anna l-a cunoscut pe Vronski în clipa când, într-o gară, o femeie se aruncă sub roțile trenului. Acesta va fi destinul ei. La noi, intuiția destinului ca repetiție-coincidență a avut-o Liviu Rebreanu în Pădurea spânzuraților și în alte texte. Nu întâmplător autorul ardelean este cel mai viguros romancier pe care l-a dat literatura română, un excepțional romancier-filosof (în pofida tuturor aparențelor) care a urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se declanșează în luminișul mitului oedipian. E o afirmație cu totul surprinzătoare, dar ea atestă că în lume mișcările sunt arhetipale, sub semnul destinului, al eternei reîntoarceri a identicului, în sens nietzschean iar nu postmodernist. Aceasta este cea mai profundă intuiție a lui Tomas. De fapt, el este acela care produce scânteia ce a declanșat invazia tancurilor sovietice. Gândul lui Tomas are două echivalențe în literatura română (dacă o excludem pe cea a dedublării sale erotice, intuită, tot în paradigmă nietzscheană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
n-a fost izgonit niciodată din Paradis", după cum vaca nu-i un automat producător de lapte. Când omul încetează de a mai da nume vacii, el rupe firul subțire "care-l ținea legat de Paradis"444. (Oare cât putem apropia intuițiile lui Kundera de ale ființării în precuvânt din "transmodernismul" lui John Zerzan?). Deși nu mai mare, "dragostea ce o leagă [pe Tereza] de Karenin e mai bună decât dragostea existentă între ea și Tomas". Karenin iubea necondiționat, dezinteresat, iar Tereza
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
realiste constituie tema articolului. Intuiționismul JONATHAN DANCY Intuiționismul susține c] afirmațiile despre moral] pot fi adev]rate sau false în mod obiectiv și c] putem afla ce principii morale sunr corecte într-o anumit] situație prin intermediului unui tip de intuiție sau cunoaștere legate de însușirile lor morale. Naturalismul CHARLES R. PIGDEN Că și intuiționiștii, naturaliștii consider] c] judec]țile morale pot fi adev]rate sau false și c] pot fi cunoscute. Spre deosebire de intuiționiști ins], ei nu cred c] exist] fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
R. PIGDEN Că și intuiționiștii, naturaliștii consider] c] judec]țile morale pot fi adev]rate sau false și c] pot fi cunoscute. Spre deosebire de intuiționiști ins], ei nu cred c] exist] fapte sau însușiri morale speciale care s] fie cunoscute prin intuiție. Ei afirm] c] însușirea de a fi bun sau r]u poate fi identificat] sau redus] la o alt] proprietate (fericirea, poate, sau voința lui Dumnezeu, pentru a da dou] exemple foarte diferite). Susținându-și opiniile, naturaliștii trebuie s] țin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Propria dharma este legat] de constituția să înn]scut], al c]rei st]panul absoluteste: prin urmare, o practic] focalizat] spre interior devine sursă principiilor eticii sale. În aceast] situație, se poate observa c] se reduce foarte mult diferența dintre intuiție și etic]. Iat] o alt] caracteristic] frapant] a eticii indiene. Etică din Upanișade Upanișadele (dup] 500 î.Hr.), probabil textele filosofice cheie ale poporului hindus, presupun, în principiu, autoritatea primelor Vede (fiind cinice în privința ritualismului vedic care promite recompense funcționale, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mister, asigur] realizarea corespunz]toare a lui tao (orientarea, conduită). Abilitatea interpretativ] trebuie separat] de codul conform c]ruia se realizeaz] interpretarea propriu-zis], ins] este, totuși, necesar] p]strarea unei leg]turi strânse cu acesta. Caracterul uman presupune existența unei intuiții interpretative. Nu putem vorbi despre instrucțiuni precise în materie de ren, acestea fiind ele însele supuse interpret]rii. De aceea, reprezint] un dat. Totuși abilit]țile interpretative pot fi îmbun]ț]țite prin înv]tare și practic], iar în lipsa lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
modelarea rolurilor, iar conduc]torii nu recunosc și nu stabilesc modul de îndeplinire a acestora, nu putem vorbi despre o orientare bazat] pe roluri, propus] de conduc]torii înțelepți str]vechi. Așa cum reiese din anumite pasaje, Confucius nu a promovat intuiția interpretativ] (simțul interpretativ, pe care el însuși îl cultiva sub apelativul de ren). Deși folosea termenul în mod frecvent, este cunoscut] reținerea să în a-l defini cu exactitate. Că r]spuns la frustrarea discipolilor s]i, Confucius a f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin „umanism” sau „bun]voinț]”, sugereaz] un standard universal de interpretare, cu accent utilitarist. Confucianiștii nu sunt de acord cu acest rezultat. În viziunea tradițional], ideologia confucianist] este una antiutilitarist] tocmai datorit] criticilor lansate la adresa doctrinei utilitariste. Dincolo de dezvoltarea unei intuiții interpretative, Confucius nu a formulat niște axiome abstracte de conduit], sistemul s]u normativ explicit fiind bazat pe existența rolurilor; astfel, el nu atribuie alte valori normative omului decât cele aferente raporturilor sociale. Toate responsabilit]țile individului fâț] de cei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reg]sit] în c]rți (Mencius, 4A:2). Întrebarea care ar trebui s] însoțeasc] orice situație dificil] este urm]toarea: „Ce ar face un înțelept într-o astfel de împrejurare?”. Orice posibilitate de acțiune este unic] și, de aceea, o intuiție dezvoltat] este preferat] oric]rui sistem etic bazat pe limbaj. În lipsă intuiției am interpreta greșit discursul orientativ. Prin urmare, Mencius insist] asupra conceptelor de ren și i, în timp ce Confucius îl accentueaz] pe cel de li. Opoziția gânditorului fâț] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
însoțeasc] orice situație dificil] este urm]toarea: „Ce ar face un înțelept într-o astfel de împrejurare?”. Orice posibilitate de acțiune este unic] și, de aceea, o intuiție dezvoltat] este preferat] oric]rui sistem etic bazat pe limbaj. În lipsă intuiției am interpreta greșit discursul orientativ. Prin urmare, Mencius insist] asupra conceptelor de ren și i, în timp ce Confucius îl accentueaz] pe cel de li. Opoziția gânditorului fâț] de ideile lui Mo Tzi și Yangzhu cu privire la limbaj, se transform] într-o opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s-ar putea s] nu fie benefic] societ]ții. Mai mult, chiar și în condițiile accept]rii unui anumit conținut lingvistic, dup] cum sublinia Confucius, problema interpret]rii r]mane valabil]. O orientare lingvistic] necesit] o coordonare extralingvistic]. Este necesar] intuiția moral] pentru a face posibil] interpretarea termenilor care compun un model de conduit], întrucat codul propriu-zis nu poate furniza cu certitudine niște tipologii comportamentale constante. Scrierea Daode-jing ofer] un argument de ordin lingvistic explicit, care vine în sprijinul scepticismului legat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în conflict cu spontaneitatea fireasc] a omului. Teoria lui Lao Tzi vine s] explice atitudinea critic] a lui Mencius la adresa metodelor lingvistice. De asemenea, el adopt] o viziune mai realist] cu privire la sfera comportamentului uman. Mencius a pornit de la ipoteza c] intuiția uman] are un potențial suficient de bogat pentru a face din om st]panul înțelept al unui domeniu etic indivizibil. Viziunea lui Lao Tzi referitoare la inclinațiile prelingvistice are vizibile amprente optimiste asupra teoriei individualiste occidentale, dar este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practicarea meseriei de m]celar), omul are posibilitatea de a-și modela îndemânarea pan] la perfecțiune, pan] când aceasta devine o a doua natur], moment în care omul se identific] cu propria să lucrare. Cand omul va fi dobândit acea intuiție care s]-l c]l]uzeasc] în toate acțiunile sale, capacitatea să interioar] va converti orice energie din exterior într-un factor de stimulare și de modelare a îndemân]rii. Orice activitate deprins] poate s] devin] m]iestrie și, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
soluții; iar aceasta poate fi dezvoltat] doar printr-o combinație de preg]tire, respectând obiceiurile corecte și cunoașterea direct] a situațiilor practice. Am putea-o consideră o propunere atractiv], care, cel putin, se afl] în acord cu cele mai optimiste intuiții ale noastre cu privire la ființele umane: sensibilitatea și abilitatea noastr] de a lua deciziile potrivite în ceea ce ne privește crește progresiv trecând printr-un proces de triere si eroare. Problema este c] Aristotel se oprește aici. Că și Platon, el descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rțile implicate în dezbateri erau de acord cu faptul c] virtutea cere că oamenii s] lucreze în slujba binelui celorlalți. Unii suțineau c] acest lucru este indicat oamenilor prin sentimentele morale de aprobare și dezaprobare, alții c] se învăț] prin intuiție sau analiz] moral] direct]. În ambele cazuri se putea susține c] toți oamenii puteau cunoaște cerințele moralei de vreme ce nu e nevoie de o inteligent] deosebit] sau de educație pentru a avea sentimente sau pentru a intui ceea ce este evident. Psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simplific]rilor. Pe baza acestei viziuni, Reid s-a pronunțat împotriva hedonismului secular pe care l-a v]zut la Hume. El a dorit s] apere creștinismul, identificat acum cu simțul comun. Bentham a crezut, din contr], c] apelul la intuiție mascheaz] doar interesele personale periculoase ale celor care îl lansau. El a sustinut c] principiul s]u utilitarist - trebuie s] action]m în așa fel încât s] aducem cea mai mare fericire unui num]r cât mai mare de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu se poate formulă o concluzie valid] despre ceea ce e bine doar pe baza premiselor derivate din aceste dorințe. Premisa „orice își doresc oamenii e bine” trebuie adugat] la acest raționament. Altfel, principiul utilit]ții nu are nici un fundament. Doar intuiția, s-a mai argumentat, poate suplini premisa lips]. De altfel, au susținut intuiționiștii, nu tot ceea ce oamenii își doresc este și bine. Dup] cum afirmase Reid, exist] câteva principii care cer dreptate, adev]r, precum și bun]voinț] și care, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El a argumentat în detaliu viziunea conform c]reia utilitarismul red] cel mai bine bazele teoretice ale convingerilor legate de simțul comun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
similar] asupra obiectivit]ții și multiplicit]ții a fost susținut] în Anglia de c]tre G.E. Moore care a ar]țâț în Principia Ethica (1903) c] o cunoaștere a valorilor nu poate fi derivat] din cunoașterea faptelor, ci numai din intuiția aspectelor pozitive ale unor st]ri precum frumusețea, pl]cerea, prietenia și cunoașterea. El a sustinut c] acțiunile drepte sunt cele care aduc cel mai mare bine, ap]rând astfel o versiune a utilitarismului care o dep]șea pe cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legate de consecințele lor viitoare și nici de o încercare de calculare a valorii lor. Se poate ins] afirmă c] sunt acțiuni greșite acelea care încalc] orice norm] deontologic]. Este sugestiv] lista pe care o propune Nagel (1986, p. 176): Intuiția etic] obișnuit] recunoaște mai multe considerente care limiteaz] comportamentul individului în raport cu ceilalți. Exist] o serie de obligații speciale create prin angajamente și acorduri; constrângeri legate de minciun] și tr]dare; interdicții privind inc]lcarea drepturilor individului, dreptul de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] ea cauzeaz] mai mult r]u decât bine. Dar apare urm]toarea întrebare: ce anume face ca o acțiune s] fie considerat] greșit]? De ce sunt aduse în discuție tocmai aceste acțiuni și nu altele? Deseori, deontologii fac apel la intuiția moral] obișnuit], c]reia îi imprim] o nuanț] tradiționalist]. Acțiunile care figureaz] pe lista lui Nagel sunt și au fost mult] vreme considerate ca fiind greșite, având la bâz] înv]ț]turile iudeo-creștine. Deontologii mai afirm] faptul c] normele domeniului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
face mai mult bine prin această. Consecințialiștii, care sunt de p]rere c] asemenea acțiuni pot fi uneori justificate, dovedesc astfel o neînțelegere corespunz]toare a ceea ce este r]u sau greșit. Ins] nici una dintre aceste abord]ri (apelul la intuiția moral], cu sau f]r] referire la înv]ț]turile teoreticienilor renumiți; apelul la principiul fundamental care reprezint] sursă tuturor interdicțiilor deontologice specifice; ipoteza potrivit c]reia raționamentele normative sunt elaborate în funcție de ceea ce este greșit sau corect) nu este satisf
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]