4,844 matches
-
este lucrul esențial" (5, p. 97), copilul fiind lăsat să vadă, să observe, să descopere, fie că este vorba de munca intelectuală, de munca fizică (grădinărie, tîmplărie, legatul cărților etc.) sau de sport. Trebuie să recunoaștem că Ellen Key a intuit, într-adevăr, cîteva din caracteristicile școlii din secolul XX, așa cum s-au conturat ele pe baza concepției "educației noi", căreia ea însăși i-a deschis o cale largă prin ideile sale pedagogice. Mai mult, ea a intuit și necesitatea unei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Ellen Key a intuit, într-adevăr, cîteva din caracteristicile școlii din secolul XX, așa cum s-au conturat ele pe baza concepției "educației noi", căreia ea însăși i-a deschis o cale largă prin ideile sale pedagogice. Mai mult, ea a intuit și necesitatea unei educații școlare realizate în perspectiva educației permanente. Numai atunci scria pedagogul suedez școala va deveni locul unde se învață pentru viață, cînd ea va pregăti tineretul să continue singur, tot timpul vieții, opera de instruire începută. Există
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al treilea aspect al culturii formative cultivarea capacității de a stabili raporturi logice și cantitative se apropie întrucîtva de acela pe care psihologul J. Piaget l-a acordat operațiilor logico-matematice, ca instrumente ale unei gîndiri operaționale. G. G. Antonescu a intuit necesitatea unor instrumente ale gîndirii cultivate prin studiul logicii și matematicii care să permită efectuarea unei activități intelectuale. O astfel de alcătuire a conținutului învățămîntului din cele trei categorii de discipline creează condiții pentru educarea elevilor în spiritul idealismului activ
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
statutului și rolului fiecărui elev, a existenței grupurilor informale, a liderilor informali; pe această bază, completată cu observațiile personale și ale altor colegi, profesorul diriginte poate stabili sintalitatea colectivului pe care îl conduce (22). Dacă R. Cousinet și P. Petersen intuiau caracterul educativ al grupului și căutau căile pentru valorificarea sa, dacă A. S. Makarenko a insistat asupra relațiilor individ-colectiv și a relevat caracterul educogen al acestuia din urmă, cercetările de psihologie începute în aceeași perioadă, dar dezvoltate și utilizate în ultimele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
supraviețui, pentru a ne putea înțelege. Nu e întotdeauna nevoie de auz. De exemplu, te holbezi după o tipă pe stradă, comentezi în gând, în niște termeni destul de obsceni, felul în care arată, și ea se întoarce brusc, de parcă ar intui că e privită, de parcă ar avea un organ cu care să simtă atingerea, sfârâiala aia a privirii plimbându-se pe rotunjimile ei. Apoi cumpăram o sticlă de lapte, pâine, ceva. Mâncare, cărți și ziare, asta cumpăram, ca la hotel, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Din instinct de conservare. A trebuit să mă apăr toată viața. Am fost o ființă slabă. Vulnerabilă. Orice om întâlnit era un posibil agresor, care să-și râdă de mine că nu înțeleg din prima ce boscorodește. Să vd, să intuiesc. Dacă sunt agresivi sau inofensivi. Care-i unul și care-i celălalt. De aceea a trebuit să învăț să le scormonesc în minte, să văd dacă au de gând au ba să mă atace. Mai timid am fost. De aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îi alungă din oraș cântându-le. Orice om are o muzică a lui pe care trebuie să și-o întrețină. Cel mai bine putem vedea asta în cazul scriitorilor. O muzică interioară a frazei. Un schelet pe care, dacă-l intuiești, apăi n-ai decât să așezi cuminte cuvinte, un fel de anagrame să faci. Ca mai înainte. La unii se aude o muzică sfredelitoare, sofisticată, delirantă sau calmă. La alții, trompete isterice și vreun țambal iresponsabil, o tobă delirantă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a dus la supărarea lui. Răspunsul a venit imediat, pe un ton nu tocmai calm. - Ți-ai bătut joc de familia mea, bă, ai călcat-o în picioare! Tu știi câte case ai stricat cu cartea ta!? mi-a zis, intuind că întotdeauna cuvintele au făcut și desfăcut lucruri. Toată strada e pornită contra ta! Știu io, bă, că o să-mi spui că e ficțiune, că nu e adevărat ce-ai scris, dar de unde ai știut tu că io am 46
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un material explozibil. În sat nu relațiile economice sunt importante până la urmă. Nu acestea determină coerența comunității. Satul are o coerență narativă. Și orice demontare a miturilor fondatoare, orice imixtiune a unui narator individual producea dereglări funcționale. Magazinul, abia acum intuiam cu adevărat, e mai întâi de toate un centru narativ și abia apoi unul economic. Asigură integrarea narativă a oamenilor. Magazinul permite oarecum oamenilor să-și înfățișeze satul și relațiile la care iau parte ca pe un spectacol. Un fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
profesoară Mariana Coteț Botezatu, scrisul reprezintă un proces de cunoaștere și autocunoaștere, un gen de „arheologie” a propriului tău trecut. Sunt multe aspecte din existența doamnei profesoare pe care evident le descoperim acum, însă un lucru îmi certifică ceea ce știam, intuiam și apreciam în egală măsură!
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din Topârcea Sibiului, cu mintea și sufletul ei de țărancă de bun soi ardelenesc și din acea patimă amoroasă care transformă și Înalță femeia cu o repeziciune uimitoare, așa cum viermele se transformă În albă crisalidă și În fluture multicolor, a intuit cu o tresărire bruscă tabloul, În a cărui alegere eu pusesem la contribuție, cu Îndoielile și frământările minții noastre, lamura strădaniilor unei vieți Întregi de lecturi bune sau rele, de experiențe reușite sau ratate, de frecventări alese sau mediocre. Cariera
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la 6,50, pe un ger de scârția zdravăn zăpada sub ghete. Doina a zis că la Onești erau -18ș C și cred că În jur de -20 erau și la Bacău. N-am avut cum să verific, dar am intuit că e mai rece decât ieri și mi-am luat, prevăzător, Încă ceva peste flanelă. Mi-a prins bine, mai ales că la Moinești era parcă și mai frig. Am trecut mai Întâi pe la Biblioteca „Ștefan Luchian“, căreia i-am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
care ființăm. Și doi: dacă îmbătrânim. Și aici timpul se scurge, dar nu lasă urme asupra noastră, noi nu suportăm ravagiile lui. Altceva!... -Altceva... Dar văzduhul acesta în care locuim ce fel de lume e, e lumea dintre lumi? -Ai intuit corect. Aici, în văzduh, e un spațiu intermediar, spațiul dintre lumea oamenilor și lumea lui Dumnezeu, e un spațiu care ține de domeniul invizibilului. Se spune că un asemenea spațiu intermediar desparte și lumea oamenilor de lumea tenebrelor, de lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Tovarășul Cameniță îl privea pe fratele meu ca pe un experiment, ca pe un joc pasionant, pe care voia să-l joace încă mulți ani de atunci încolo. În ciuda firii lui rudimentare și a lipsei sale de instrucție, tovarășul Cameniță intuia că fratele meu Vlad constituie un caz psihologic extrem, abisal și care merită deci să fie ținut sub observație. Desigur, tovarășul Cameniță nu voia să renunțe nici la de acum clasica sa plăcere, aceea de a schingiui fizic pe unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har a murit cu durerea în suflet fiindcă generația vremurilor sale nu i-a înțeles generosul mesaj artistic, dar a intuit - surprinzător - înainte de a închide ochii, fenomenul reîntoarcerii la izvoare când glasul capodoperelor va fi înțeles la adevăratul mesaj al autorului. Iată de ce, societatea noastră contemporană are datoria să promoveze moștenirea enesciană - expresie spirituală majoră a unui popor de o muzicalitate
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
soldat rus?“. Islandezul, deși maică-sa a dus cu ea secretul în mormânt, s-a uitat lung la genetician și i-a tras o înjurătură de origine dacică. „De ce înjuri, dom’ senator - s-a mirat în doi peri colegul, care intuia, la oricine îi cerea o consultație neplătită în afara cabinetului, o frustrare îndelung tăinuită -, că doar ai nas de cuceritor roman, nu de ciolovec?“ Seara și dimineața, politicianul din mamă islandeză și tată cu originea exagerat de internațională s-a studiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
descoperire făcută cu mult timp în urmă, la treizeci de ani. Premiul era pentru anonimul de atunci, nu pentru bătrânul ajuns la marea scadență. O jumătate de secol, savantul consumase până la resemnare sentimentul unei imense deșertăciuni. Ce folos că el intuise un adevăr și putea să-i ajute și pe semeni să-l vadă, dacă trăia de cincizeci de ani între orbi? Ceea ce istorisesc eu acum e un film. Mi l-a reamintit o artistă pentru care luarea în seamă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
n-avem cum să ne bucurăm de el, deoarece ne-așteaptă trenul în stație, și acasă pisicile miaună de foame. Pentru scriitorul român, subiectele cu adevărat importante, pe care tinerețea i le descoperea cu fervoare, nu erau abordabile. Degeaba le intuia și chiar le schița sub formă de romane sau nuvele, dacă adevărul acestora nu avea cum să rodească. Scriitorii și subiectele mari erau într-o veșnică și atroce cursă de urmărire și de întâietate cu cenzura. Iar cenzura ajungea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a revenit din nou la catedră și la direcțiunea liceului. Cand a fost Inspector general a militat pentru încadrarea Liceul de băieți “Eudoxiu Hurmuzachi” cu profesori tineri, de perspectivă, dintre care pe unii i-a avut elevi și le-a intuit valorea. Atunci au fost aduși profesorii: Traian Galan, asistent universitar la fizică, apoi de la colegiul “Aron Pumnul” din Cernăuți pe Bujdei Vasile, la matematică, pe Amuliu Bordeianu la Chimie, Pantelimon Socaciu la științele naturii, Vasile Tiganescu la geografie, Aurel Prelipceanu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
dintre cei mai mari gazetari și purtători de condei pe care ia avut cândva Bucovina, cel mai cult român din vremea sa, cel dintâi membru bucovinean al Academiei Române”. Acesta într-un ciclu de conferințe și articole, publicate în “Foaia Societății” intuiește evoluția inexorabilă a popoarelor asuprite din Imperiul habsburgic spre constituirea lor în națiuni cu o viață statală, socială, economică și culturală independentă. După ce analizează procesul dezvoltării omenirii, ajunge la concluzia ca națiunea și naționalitatea sunt factori esențiali ai progresului social-cultural
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
a românilor nu puteau fi prezentate în toată complexitatea lor, pentru a nu atrage ostilitatea autorităților imperiale. Alexandru Hurmuzaki s-a dovedit a fi primul dintre intelectualii bucovineni care a încercat să găsească o cale de a ieși din impas. Intuind problemele pe care românii bucovineni trebuiau să le rezolve în primul rând, el propune tehnici concrete și metode veritabile de afirmare națională. În această privință și-au câștigat deosebite merite Eudoxiu, Alexandru și Gheorghe Hurmuzaki, ei fiind considerați promotori ai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
de reședință ideal Spania celui de-al treisprezecelea secol, Spania Reconquistei. În felul acesta, eu am devenit rege al Aragónului, Crin - rege al Castiliei, Vally - rege al Navarrei, iar Florino - rege al Estre madurei și al Leónului. Poate și pentru că intuiam, așa cum avea să scrie mai târziu Manuel Mujica Láinez în al său Bomarzo, că „Principii nu se conduc după obișnuite precepte etice, care sunt opreliști create doar pentru netrebnicii obtuzi...“ Oricum, astăzi toți regalii mei frați sunt morți... Requiescat in
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
marginea nebuniei! 10 septembrie 1952 Am din ce în ce mai mult impresia că toate realitățile mele, felul meu de a trăi, concepțiile, relațiile cu oamenii și în general totul nu ar fi decât simple convențiuni care maschează realitatea, adevărata Realitate. Pe aceasta o intuiesc numai, știu că există, presimt că are contingențe profunde cu mine, cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și știu bine că ziua în care o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
i-am iubit, ca și cum ar fi voit să și ia rămas-bun de la mine. Pierre lui Mihai 10 noiembrie 1952 Ceea ce am simțit noaptea cealaltă, când mi-ai povestit ulti ma ta aventură, a fost cam așa: De la bun început am intuit, date fiind preambulurile pe care le făceai și dat fiind modul în care îmi vorbeai, că este ceva „putred“... și am fost numai ochi și urechi. Mi l-ai descris pe tânăr și am înțeles că era ceva grav. (Nici
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de sub care nu vei mai fi scos decât la primăvară, odată cu topirea zăpezii... Ne-am așezat în șir indian, cap de coloană fiind evident Mircea. Această succesiune în șir respecta întru totul ordinea nașterii noastre. Excepția o constituia Leu, care, intuind importanța de care se bucura în această acțiune îndrăzneață, se proțăpise în fața lui Mircea, lăsând astfel să se înțeleagă importanța și locul ce i se cuveneau fiecărui membru component al acestei echipe înjghebate ad-hoc, de niște "salvamontiști" campeștri amatori. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]