5,195 matches
-
de ai reușit? îl întreabă admirativ amicul. Raul, fratele meu, m-a făcut om. Dar ce, fără motoretă nu erai om? Ba da, dar schilod. Camionul pornește motorul. O fumăraie groasă acoperă motoreta. Apoi pornește... înapoi. Carlos a paralizat. Camionul izbește motoreta, apoi accelerează și se urcă pe ea și o face tablă laminată. Carlos pune mîna la inimă și se lasă moale, întinzîndu-se pe cimentul terasei. Este udat pe față și deschide ochii. Ar vrea să fi visat. Între timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu sînt multe mașini care să pună umărul în a otrăvi un oraș zidit din lumină, palmieri falnici, și oameni încercați de istorie. Artera Quinta merge paralel cu marea zeci de kilometri, în lungul Malecon-ului și uneori, cînd valurile se izbesc cu furie, circulația se închide. Pentru că trombe imense de apă, înalte de 15-25m, trec digul și se aruncă pe bulevard cu o furie deloc neputincioasă. Nu de puține ori, cei amatori de spectacol au fost răsturnați, cu mașini cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apoi o trîntește cu furie în hăul apelor care fierb. Oamenii clădiți din piatră luptă cu moartea care este sigură de victorie. Se rup parîme, pînze, catargul central, dar ei nu vor să moară. Țin cîrma cu mîini încleștate și izbesc nava frontal în valuri furioase. Prin urgie văd intrarea în golf. Văd salvarea arătată de Dumnezeu. Cu puterea speranței în sufletele lor disperate îndreaptă coaja de nucă înspre intrarea salvatoare. Liniștea pare nefirească și nava, sleită de puteri, saltă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deschisă-n tindă și sprijinită cu-un pietroi...” La Pungești exista și doctorul Pravăț, despre care aflăm, tot din ceea ce mărturisește Dan, parcă ceva mai complet, : „...de un an era la Pungești; ca-n toate părțile pe unde fusese, se izbea și aici de greutățile aceleași administrații păcătoase, care n-are altă grijă decât căpătuiala și gheșefturile. înșira greutățile cu care se lupta ca medic, ignoranța și superstițiile poporului, mizeriile pe care el le vedea zilnic,” mizerii care își aveau izvorul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
simplu, ca temă de meditație în preajma Crăciunului. Căci venirii pe lume a lui Iisus Hristos îi corespunde, analogic, venirea pe lume a creștinismului în spațiul marelui imperiu stoic al Romei. Trebuie spus că, dincolo de anvergura morală a textelor stoice, te izbești, uneori, de platitudini monumentale. - sună un text din Epictet. Cu alte cuvinte, mai bine sărac și fericit decât bogat și nefericit. Evident, asemenea solemnități sapiențiale sunt abundent compensate de finețea sau abisalitatea altor pasaje. Dar nu poți să nu dai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
greutatea lor, magma Își face drum la suprafață și, solidificându-se, Împinge cele două plăci; În acel loc se formează mereu scoarță nouă. Pentru că volumul și, implicit, circumferința planetei, nu se poate modifica, ori prea puțin, capetele opuse ale plăcilor, izbindu se de altele Învecinate, se vor strecura pe sub acestea din urmă, pătrunzând În magmă, unde se vor topi; cu alte cuvinte, scoarța veche, să-i spunem degradată, care dispare. Iată viața geofizică a planetei. În magmă, la temperaturi de câteva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i mai „economic“ să vă Încălziți cu ele, decât cu căldura reziduală a termocentralei...), ziceți deci că hidrocentrala furnizează o energie curată. O fi ea aceea pe care tot Soarele de deunăzi a fixat-o În picătura de apă care izbește aripa turbinei, dar... Transformând râul În iaz, i-ați degradat fauna, căci una e păstrăvul iubitor al apei nu doar oxigenate, dar negentropice prin mișcare, stăpân până atunci, iar alta carasul, iubitor al iazului mâlos și stagnant, care se Înstăpânește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iaz. Doar că, chiar și peștele căruia Îi place apa leneșă din aval ori din iaz, un morun de pildă vrea, pentru Începutul vieții lui, când e un biet alevin, nu entropia apei leneșe ci negentropia obârșiei râului. Și se izbește, zadarnic, de baraj, În căutarea locului unde Natura Îi cere să-și depună icrele. Barajul e un fel de diodă, care ar permite trecerea vreunui alevin la vale, Întru devenirea lui matură, dar nu lasă adultul să odrăslească acel alevin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
răsărit de Carpați, regalitatea maghiară, sprijinită de Papalitate, a încercat să ocupe aceste teritorii, urmărindu-se extinderea catolicismului asupra populației autohtone dar și atragerea populațiilor statornicite printre români, la această credință. Intenția maghiarilor și a Papei de la Roma s-a izbit puternic de rezistența românilor care s-au ridicat cu tărie împotriva celor ce căutau să le ocupe pământurile silindu-i la o altă viață culturală și spirituală, fapt consemnat cu tărie de documentele acelor vremi, în care chiar năvălitorii recunoșteau
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
vinovați de încheierea ei fiind găsiți marele vizir Ahmed Pașa, îndepărtat din funcție, dragomanul Dumitrache Moruzi și fratele acestuia Panaiot, care au fost executați în noiembrie 1812. Celelalte Puteri au încercat să redeschidă problema Basarabiei, în defavoarea Rusiei, însă s-au izbit de refuzul încăpățânat al țarului și de cel al cabinetului său. Dreptul ginților a fost călcat în picioare, astfel, în mod brutal, iar protestele românilor au fost zadarnice, căci armatele ruse de ocupație nu au ținut cont de opoziția lor
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de ordii pribege Le izbesc cu vrăjmășia celor ce n-au nici o lege. După lupte sângeroase, cei dintâi s-au fost plecat Chiar CRIȘANA cea mezină și frățâne-său, BANAT, Și-n scurt timp barbarul crâncen trece sângeros în iureș Peste ARDEAL, feciorul mare, și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
să fie încă svon, am vrea să putem să-l refuzăm încă, dar precum zadarnic ar fi ca închizând ochii să credem că soarele nu mai e pe cer, așa zadarnic încercăm să nu vedem stupiditatea unui gest ce ne izbește ca duhoarea unui cadavru în putrefacție. Proprietarul moșiei Ipotești, uzând de dreptul pe care legea trecătoare îl conferă, distruge până la pământ casa copilăriei lui M. Eminescu. Mai citim în afiș că societatea [...] își vinde sufletul și că Cercul studențesc M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de sus, biserica își face simțită prezența mai ales prin sunet: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 78. Atunci când este vorba de cimitir și biserică, totul este simbol și sugestie, ca la Mallarmé: Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/ Și străveziul demon prin aer când să treacă,/ Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale/ De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale79. De altfel, întreaga atmosferă care înconjoară biserica este bizară și de un strălucitor mister: Văzduhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele 109. În general, în proză imaginea bisericii și a cimitirului se înfiripează din descrieri sumbre: Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese brumă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
viitor. Visez ca copilul ce vorbește prin somn, zâmbind, cu Maica Domnului, mă transport în ceri, pun aripi umerilor mei și părăsesc pământul, pentru ca să mă dau cu totul acelor umbre divine-visuri care mă poartă din lume-n lume și mă izbesc din gândire în gândire. Mor pentru pământ, ca să trăiesc în ceri254. Iată reacția poetului la moartea iubitei, descrisă veridic în varianta la Moartea Cezarei: Deodată ochii lui se oțărâră ... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri ... el se temea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văd...mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește. Curaj deznădejdea-mi dă, și... izbii! Un țipăt s-aude...eu sar în picioare Din somnu-mi de groază atunci deșteptat Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! De-atunci zile multe și nopți osândite Pe frunte-mi trecură! Eu nici
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
car încărcat cu strujeni a traversat șoseaua, exact pe la baza văii, de-a curmezișul. Florin a văzut carul, a încercat să încetinească mașina și a virat puțin spre stânga, spre a nu lovi carul din plin. Dar mașina s-a izbit brusc într-o bornă de la marginea șoselei, care nu se vedea, fiind îngropată în zăpadă. Și, într-o străfulgerare de secundă, Corina a fost aruncată prin parbriz la vreo 3-4 metri, pe-o arătură înghețată, în timp ce Florin, încleștat pe volan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a păcălit ăla care ți i-a dat. Sunt umezi, sunt trași, uită-te la ei cum ard ca artificiile... — Hoții și țiganii, bre, se repede și Laur să-i explice. Andrei a băgat deja un electrod În clește și izbește cu el În fierul mesei, declanșând sporadic zumzetul generatorului. — Du-te, Relule, mă Îndeamnă, și dă amperaju’ ăla mai mare. Să-i ardem instalația lu’ moș Victor, că la bani l-au ars alții mai proști ca noi. Și-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o vergea de oțel de un metru, având la cap o excrescență ușor curbată, o măciulie modelată În așa fel Încât să culiseze printre pereții formei de tub. Turnam material cu canciocul În formă și omoram de jur-Împrejur cu ciocanul. Izbeam din toți rărunchii pe Întreaga circumferință, de câte două-trei ori după fiecare cancioc de material. Forma se umplea până-n gură după vreo treizeci de astfel de operații, și numaidecât puteam să văd cu câtă grijă și nădejde mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și un bărbat. Acești salariați ai Editurii Calende sunt aplecați peste paginile lucrărilor Într-o neclintire deplină, care mă fac să mă văd pe mine și pe văru’ Laur și pe părințelul Andrei țopăind Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și izbind din toți rărunchii, dar ce fac ei aici nu se compară cu tuburile de puț. — Și dacă vedeți, Îmi sugerează doamna Bruescu, ar fi cazul să nu mai... Concursul va avea loc În momentul când vom avea posibilitatea să scoatem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
moș Victor. Îl las de tot, că nu l-ai desfăcut din toate șuruburile. Pune dracului mâna pe cheia aia, nu-l vezi că-i prins Încă? Dar el deja Înșfăcase un retevei de țeavă sănătoasă de doi țoli și izbea ca scos din minți În cabină și-n aripile roților din față. — Vezi că spargi radiatoru’! — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. O luară Într-un glas după mine Leontina și bărbatu-său. — Și-am să-mi bag pula-n el de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nebun, băiețică? Unde ai o sută cincizeci de saci? — Vino să-ți arăt! Când aprinde becul de deasupra ușii pivniței, văd În mâna lui reteveiul de țeavă care mi se pare pe moment un avertisment pentru cei doi șoferi. După cum izbește În lacătul cât pumnul, zburându-l din belciuge din a doua lovitură, rănguța asta-i În mâna părințelului ca și o armă pe care știe s-o folosească cu o dibăcie exemplară. Degeaba s-a asigurat moșu' și cu yala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și neamu-n gât, să vezi ce le fac, numa’ să vezi ce le fac, a fugit și m-a lăsat... Care dai, bă? Asta chiar Îl trezi. Un bolovan de pământ cât să-l iei Într-o lopată l-a izbit În gură și Înjură și scuipă sânge. De jos se aude Andrei strigând să-i deschidem, dacă n-om fi asurzit dracului cu toții. Steluța, da, nu și-a pierdut ea până Într-atât capul Încât să uite bunul obicei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ochisem, dar dobitocul ăsta de Andrei mă tot ține de mâini. N-am să Încetez să-l lovesc până nu-l văd căzut și uite-l cum s-a ghemuit și s-a cocoșat și mi s-a tăiat respirația izbindu-l În creștet și-n coaste cu pumnii și picioarele. Să-l lovesc undeva să cadă, nu mai găsesc locul ăla și dobitocu’ ăsta mi se tot agață de mâini și de cămașă și deja sunt vlăguit, sunt terminat, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe urmă am auzit ceva căzând pe pietrele caldarâmului și rostogolindu-se la vale. Șurubelnița lui Carol, da, Pepino amușina după ea pe jos În patru labe ca un cățel. O găsi În sfârșit și se Întoarse trei pași și izbi ținând-o cu amândouă mâinile În greabănul celui din mijloc. I-o Înfipsese probabil până-n prăsele, căci nu mai reuși s-o tragă Înapoi și ăla se zbătea și guița ca un porc dând să fugă cu cuțitul În el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]