10,381 matches
-
isteț și să vezi dincolo de asta... — Basie... Frank Îi Întrerupse reveria. Se opriseră sub copaci, la vreo două sute de metri de intrarea pe aleea casei unde locuia Jim. — Bine, Frank. Basie deschise ușa și coborî În stradă. Nu erau patrule japoneze, iar paznicii chinezi se retrăseseră În spatele zidurilor lor pentru noapte. Basie arătă spre o intrare Îngustă care Înainta printre boscheții netunși de lemn cîinesc spre una dintre case. — Jim, a venit timpul să-ți dezmorțești picioarele. Fă o plimbare pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu mîneci largi, care le fluturau În jurul brațelor. Jim era sigur că mama sa venise acasă și-l saluta pe unul dintre musafirii ei. — Basie! SÎnt japonezi... Jim Îl auzi pe Frank zbierînd și văzu că siluetele erau doi soldați japonezi ieșiți din schimb, În chimonourile lor militare. Soldații Îi văzuseră și strigau către ușa deschisă. Un sergent În uniformă ieși din lumina lămpii cu petrol care umplea holul. Se opri pe treapta de sus, cu un toc de revolver Mauser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
motorul se opri, Jim se simți tras din camion și trîntit la pămînt. Japonezi În chimonouri ieșeau alergînd din casă, ca un grup de femei furioase tocmai ieșite din baie. Jim zăcea pe pietrișul ascuțit, Între cizmele lustruite ale sergentului japonez, ale cărui coapse furioase loveau În tocul revolverului. Soldații Îl prinseseră pe Frank În interiorul cabinei. Acesta lovea cu picioarele, În timp ce ei Îl pocneau cu bețele lor de bambus, peste fața și pieptul Însîngerate. Doi soldați priveau de pe treptele casei, lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
priveau de pe treptele casei, lovindu-l cu rîndul pe Basie, care Îngenunchease la picioarele lor, pe alee. Jim era bucuros că-i vede pe japonezi. Prin ușa deschisă, Între loviturile grele și țipetele lui Frank, auzea scîrțîitul ale unei orchestre japoneze de dans care cînta la gramofonul pentru picnic al mamei lui. 13 Cinematograful În aer liber Cu brațele Încălzite de soarele de primăvară, Jim se odihnea confortabil În primul rînd de locuri al cinematografului În aer liber. ZÎmbind În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hotelului Park se mișcase pe pînza albă. După o lungă călătorie prin magaziile și blocurile de locuințe din Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul soldat japonez care patrula pe scenă, se mișcau de la stînga la dreapta, Într-un ritm vioi, Încorporînd silueta santinelei firave și a puștii lui Într-un spectaculos film solar. Încîntat de această prezentare, Jim rîse Îndărătul genunchilor lui murdari, ținîndu-și picioarele ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că Yang, șoferul familiei lor, ar fi putut apărea chiar pe acest ecran. Făcuse deja o recunoaștere completă a centrului de detenție, iar Într-un birou nefolosit de deasupra camerei de proiecție se găseau role prăfuite, cu filme. Oare caporalul japonez de la unitatea de transmisiuni, care Încerca acum să demonteze aparatul de proiecție, va rula unul dintre filmele lui Yang? Chicoteala lui primi drept răspuns o privire acră din partea soldatului de pe scenă. Era clar că nu avea Încredere În Jim, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de malarie și dizenterie -, iar doar cîțiva dintre copiii eurasiatici vorbeau engleza. Așa Încît Jim Își petrecea timpul În cinematograful În aer liber, plimbîndu-se printre șirurile de scaune. În ciuda durerilor de cap, Încercase, fără succes, să se Împrietenească cu soldații japonezi. Iar În fiecare după-amiază avea loc filmul de umbre al liniei orizontului din Shanghai. Jim urmărea literele hotelului Park estompîndu-se și dispărînd. Deși era flămînd tot timpul, era fericit că se află În centrul de detenție. După luni de vagabondaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai. Jim urmărea literele hotelului Park estompîndu-se și dispărînd. Deși era flămînd tot timpul, era fericit că se află În centrul de detenție. După luni de vagabondaj pe străzile Shanghai-ului, reușise, În cele din urmă, să se predea forțelor japoneze. Jim se gîndise mult la problema predării, care cerea curaj și chiar o anumită viclenie. Cum reușeau oare să facă asta armate Întregi? Își dădea seama că japonezii Îl prinseseră doar pentru că fusese Împreună cu Basie și cu Frank. Se Îngrozea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cînd Îi era dor de părinți, visa adesea avioane. În timpul unui acces de febră, văzuse chiar un grup de bombardiere americane pe cerul de deasupra centrului de detenție. Un fluierat strident se din curte, de lîngă chioșcul de bilete. Sergentul japonez care conducea centrul de detenție făcea iar apelul. Jim observase că părea incapabil să rețină numele deținuților mai mult de o jumătate de oră. Jim Îl luă de mînă pe domnul Partridge și Împreună porniră În urma celor două femei eurasiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nou-veniții erau mînați din camion. Din păcate, erau și cîțiva copii mici, care vor plînge tot timpul și le vor distrage atenția japonezilor de la sarcina importantă de a decide unde ar trebui trimis Jim. Urmat de doi soldați Înarmați, sergentul japonez stătea În deschizătura ușii. Toți cei trei bărbați purtau măști de bumbac pe față. Un miros fetid venea dinspre tînăra belgiancă adormită pe podea. Ochii sergentului Îi inspectau pe rînd pe fiecare și numără exact blidele de tablă. Rația zilnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bătrîn. Odată, fără să-și dea seama, se trezise că mînca din fiertura apoasă. Jim se simțise prost, privindu-și mîinile sale vinovate. Trupul și mintea sa se despărțeau adesea unul de altul. Mascîndu-și tremurul obrazului, Îi zîmbi luminos sergentului japonez și Încercă să arate puternic și sănătos. Doar oamenii mai sănătoși aveau șansa să părăsească centrul de detenție. Dar, ca de obicei, sergentul păru deprimat de privirea veselă a lui Jim. Se dădu deoparte cînd nou-veniții ajunseră la magazie. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de paie Împletite ridicară un bărbat mărunt, de vîrstă mijlocie, Într-o jachetă de marinar pătată cu sînge. FÎșii de bandaje japoneze din hîrtie de orez erau lipite de rănile de pe mîinile lui umflate, de pe față și de pe frunte. Jim se uită fix la această figură nenorocită și Își duse brațul la gură, ca să se apere de mirosul neplăcut. CÎteva dintre femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
figură nenorocită și Își duse brațul la gură, ca să se apere de mirosul neplăcut. CÎteva dintre femeile eurasiatice părăseau centrul de detenție Împreună cu copiii lor. Uitîndu-se În jur la bărbații bolnavi și muribunzi din magazie, la sanitarii și la soldații japonezi cu măștile lor de bumbac, Jim Începu, pentru prima oară, să Înțeleagă sensul real al centrului de detenție. Domnul Partridge și bătrînii stăteau lîngă saltelele lor, zăngănindu-și gamelele de tablă spre paznici și cerîndu-și masa de seară. Marinarul rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își scoase bandajele de hîrtie care Îi fluturau pe față și la Încheieturile mîinilor. Ajutat de Jim, Își mută salteaua de lîngă soldatul englez muribund de lîngă perete. După o săptămînă, se refăcuse suficient ca să-i poată urmări pe paznicii japonezi și pe femeile eurasiatice care găteau pentru deținuți. În timp ce curăța gamela lui Basie, Jim se Întreba dacă marinarul Îl recunoscuse cu adevărat. Oare știa că Jim Îl păcălise? Poate că Îl va pîrÎ pe Jim celorlalți deținuți, dar ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care ședea Într-o baltă de urină lîngă perete. Fumul se ridica din curtea din spatele chioșcului de bilete. Femeia eurasiatică le făcea vînt brichetelor de cărbune din sobă, dar orezul și cartofii din vase nu Începuseră să fiarbă. Un soldat japonez se uită posomorît spre lăturile călduțe și clătină din cap spre prizonierii flămînzi. Aceștia se răspîndiră printre băncile cinematografului, se așezară și priviră fumul care se mișca prin fața ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl lăsă să spargă lemne de foc din coș. Jim Împinse surcele În sobă și suflă tare, ca să le aprindă. Le făcu vînt cărbunilor pînă cînd brichetele se aprinseră din nou. O jumătate de oră mai tîrziu, cu aprobarea soldatului japonez, Jim fu răsplătit cu prima lui rație corectă. Basie fu satisfăcut, dar nu impresionat. După ce termină masa, se sprijini În coate. Se uită la tovarășii lui, unii prea extenuați ca să-și mănînce rațiile, și Își rupse ultimele bandaje de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tineri decît Jim, dar de fapt erau amîndoi cu un an și ceva mai mari decît el. Jim privea țintă spre gamela mamei lor și spre pantofii ei de tenis. Majoritatea deținuților aliați aveau pantofi mult mai buni decît soldații japonezi, și Jim observase că morții care părăseau centrul de detenție aveau picioarele goale. Dar cînd se strecură În odaie, se auzi un fluierat ascuțit din curte și niște strigăte lătrate. Sergentul Uchida Înfuria la culme chiar și cînd trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aveau picioarele goale. Dar cînd se strecură În odaie, se auzi un fluierat ascuțit din curte și niște strigăte lătrate. Sergentul Uchida Înfuria la culme chiar și cînd trebuia să dea cele mai simple instrucțiuni. Cu măștile pe față, soldații japonezi Începură să-i adune din magazii pe toți cei care erau În stare să umble. Un camion se oprise În fața cinematografului, iar deținuții stăteau șovăitori În drum. Toate planurile legate de pantofii femeii decedate dispărură din capul lui Jim. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe Basie să se cațere, cu genunchii lui plini de vînătăi, peste parapetul Înalt al camionului. — Basie... Jim scormoni furios mai departe. Se uită Încruntat spre ecranul de cinematograf, pe care apăreau primele umbre ale hotelurilor din Shanghai. Un soldat japonez cu o mască pe față numără un stiv de gamele. În timp ce deținuții răniți treceau pe tărgile lor, Jim Înțelese că majoritatea celor din centrul de detenție fuseseră trimiși acolo pentru că erau fie foarte bătrîni fie urmau să moară de dizenterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ocupa de fierberea orezului și a cartofilor, nu-i vor mai da lui Jim rații corecte. Va vedea din nou avionul american și va muri. — Basie...? Jim aruncă jos cleștele. Ultimii deținuți care plecau Își ocupaseră locurile În camion. Soldatul japonez de la coada camionului o lăsă pe olandeză pe podeaua de lemn. Basie ședea Între cei doi băieți englezi, modelînd o jucărie dintr-o bucată de sîrmă. Camionul porni, Înaintă puțin și se opri. Șoferul japonez strigă de la geam. Flutura un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ocupaseră locurile În camion. Soldatul japonez de la coada camionului o lăsă pe olandeză pe podeaua de lemn. Basie ședea Între cei doi băieți englezi, modelînd o jucărie dintr-o bucată de sîrmă. Camionul porni, Înaintă puțin și se opri. Șoferul japonez strigă de la geam. Flutura un suport de hartă din pînză și bătea cu pumnul În portiera de tablă. Soldații de pe trotuar Îi răspunseră strigînd, dornici să Închidă porțile centrului de detenție și să stea cu picioarele ridicate În camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de vîrtejul ce avea să-l cuprindă. Scutură de praf harta și o Întinse pe capota camionului, ridicînd neajutorat din umeri În fața hățișului de străzi alăturate. Jim Îl urmă pe sergentul Uchida la poartă. Înțelese că nici sergentul, nici șoferul japonez nu aveau idee unde era Woosung, un district agricol aflat la gura rîului Yangtze, și care se Întindea dincolo de suburbiile Shanghai-ului. Șoferul făcu un gest spre Bund și spre Nantao și se urcă În cabină. Stătea liniștit, cînd sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar fumul umpluse cinematograful În aer liber, răspîndindu-se peste bănci, de parcă ecranul ar fi luat foc. Bucuros să scape de Jim, sergentul Uchida Îl apucă În mîinile lui putrenice. Îl ridică peste parapetul din spate al camionului, strigînd la gardianul japonez care ședea cu deținuții. Soldatul Îl trase pe Jim peste genunchii olandezei și ai tatălui ei. Pe cînd camionul se Îndepărta de centrul de detenție, cu roțile deja prinse În șinele de tramvai, Jim se tîrÎ Înainte, spre cabina camuflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mintea plină de zeci de planuri. ZÎmbi În sinea lui, uitînd de boală și de săptămînile disperate din cinematograful În aer liber. Îl dureau genunchii din pricina legănatului continuu, iar uneori trebuia să se țină de cureaua de piele a soldatului japonez de lîngă el. Dar În sfîrșit se afla În drum spre cîmpul deschis și spre lumea lagărelor de concentrare, care Îl aștepta. Nesfîrșitele străzi din Chapei alunecară pe lîngă ei o regiune de blocuri de apartamente și bumbăcării distruse, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fabricii de bere Del Monte și al depoului de camioane Dodge. Jim nu fusese la Chapei niciodată. Înainte de război, un băiețel englez ar fi fost ucis În cîteva minute doar pentru pantofii lui. Acum era În siguranță, păzit de soldații japonezi - rîse atît de tare de gîndul ăsta, Încît olandeza Întinse o mînă ca să-l calmeze. Dar Jim se bucura de aerul fetid, de mirosul fecalelor omenești din vasele deschise de scurgere, folosite pentru fertilizare, și care semnalau apropierea satului. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]