KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

fetițo? Tu știi? Să iubesc a însemnat pentru mine să țin respirația Italiei în brațe și să-mi dau seama că orice alt zgomot se stinsese. Sunt medic, știu să-mi recunosc bătăile inimii, chiar și când nu vreau. Îți jur, Angela, era inima Italiei cea care bătea în mine. Avea mereu un vis. Visa că trenul ei pleca fără ea. Ajungea mai devreme la gară, era îmbrăcată cu o rochie frumoasă, cumpăra o revistă, apoi se plimba liniștită pe peron

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

din Olimp, cea care vede în bezna nopții, dar nu poate privi soarele!“ Ajuns aici, Augusto trecu pe lângă Eugenia fără a o fi observat. „Cunoașterea vine după aceea ... - urmă el să-și spună -. Dar ... ce-a fost asta? Aș putea jura că orbita mea a fost traversată de două stele gemene, strălucitoare și mistice... Să fi fost ea? Inima îmi spune... Dar taci, am și ajuns acasă!“ Și intră. Se îndreptă spre dormitor și, zărindu-și patul, își zise: „Singur! Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
iert pe... fata aceea, ci ca să vedeți dacă sunt de acord să o cer de nevastă, nu-i așa? Ne învoim, așa-i?, și ea se va resemna... — Jur, don Augusto, jur pe memoria sfintei mele mame, fie în slavă, jur... — A doua poruncă, să nu juri... — Ei bine, jur că dumneata uiți acum, fără să vrei, desigur, cine sunt eu, cine este Ermelinda Ruiz y Ruiz. — De-ar fi așa... Da, așa e, așa - și rosti vorbele astea cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
vedeți dacă sunt de acord să o cer de nevastă, nu-i așa? Ne învoim, așa-i?, și ea se va resemna... — Jur, don Augusto, jur pe memoria sfintei mele mame, fie în slavă, jur... — A doua poruncă, să nu juri... — Ei bine, jur că dumneata uiți acum, fără să vrei, desigur, cine sunt eu, cine este Ermelinda Ruiz y Ruiz. — De-ar fi așa... Da, așa e, așa - și rosti vorbele astea cu un asemenea accent, încât nu lăsa loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de acord să o cer de nevastă, nu-i așa? Ne învoim, așa-i?, și ea se va resemna... — Jur, don Augusto, jur pe memoria sfintei mele mame, fie în slavă, jur... — A doua poruncă, să nu juri... — Ei bine, jur că dumneata uiți acum, fără să vrei, desigur, cine sunt eu, cine este Ermelinda Ruiz y Ruiz. — De-ar fi așa... Da, așa e, așa - și rosti vorbele astea cu un asemenea accent, încât nu lăsa loc niciunui dubiu. Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
plecarea lui Mauricio, Augusto o strigă pe Liduvina. — Ia spune-mi, Liduvina, cine-a fost aici cu mine? — Un tânăr. — Cum arăta? — Păi e nevoie să vă spun eu? — A fost într-adevăr cineva aici cu mine? — Domnișorule! — Nu..., nu..., jură-mi că a fost aici cu mine un tânăr despre care te rog să-mi cum arăta...: înalt, blond, nu-i așa?, cu mustață, mai curând gras decât slab, cu nasul acvilin... A fost aici? Zău, don Augusto, nu vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Augusto, acum implorator, tremurând ca varga și livid de frică. — Niciun Dumnezeu! Vei muri! Dar eu vreau să trăiesc, don Miguel, vreau să trăiesc, vreau să trăiesc... N-aveai de gând să te omori? O, dacă de asta-i vorba, jur, domnule de Unamuno, că nu mă voi omorî, nu-mi voi lua viața aceasta pe care Dumnezeu sau dumneavoastră mi-ați dat-o; jur... Dacă vreți să mă omorâți, atunci vreau să trăiesc, să trăiesc, să trăiesc...! — Halal viață! - am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

pentru că povestea nu îmi aparținea, deși, repovestind-o și reimaginând-o, mi-o însușisem într-un fel. Bărbatul care spusese povestea fusese luat și pus într-un tren plin cu luptători ai rezistenței poloneze - unii comuniști, alții catolici, toți antisemiți, după cum jurase povestitorul -, dar se zvonise prin vagoane că era un evreu printre ei. Și imediat au venit ofițerii, strigând obscenități, lovind cu patul puștii, urlând la oameni să își dea jos pantalonii. Bărbatul care spusese povestea s-a repezit în fața rândului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
dar întotdeauna încuiem ușa de la stradă ca să fim în siguranță. Era treaba mea să o descui înainte să ne întoarcem în ascunzătoare, dar în noaptea asta am uitat și dimineață muncitorii nu vor putea intra. Acum stau întins în pat, jurându-mi că mă voi întoarce. Voi descuia ușa. Voi îndrepta greșelile. Îi voi salva. Dar când zorii au bătut la fereastră, am știut că nu mă voi mai întoarce. Nu mă mai puteam întoarce în acea lume. Miep și soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Dar acum nu îmi puteam permite să am un tată, cel puțin nu unul ca Otto, care încă mai trăia în trecut. Dacă propriul meu tată ar fi trăit, ar fi fost altceva. Nu i-aș fi întors niciodată spatele. Jur. Nu poți să judeci un om după cum reacționează pe un peron, cu niște câini repezindu-se la picioarele lui și cu ofițeri SS care îl ciomăgesc, sau într-o echipă de lucru, când e amenințat mereu cu pușca. Dar Otto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
am văzut piesa. Nu răspunse imediat. Nu prea reușea să facă pișcoturile să stea drepte de jur împrejurul tăvii. —Sinceră să fiu, spuse ea în timp ce fixa ultimul pișcot - era o expresie pe care o uram, de ce să înceapă o propoziție prin a jura că e sinceră -, nu sunt chiar așa de sigură că vreau să îl văd. Dar o să mă duc. —De ce te duci la un film pe care nu vrei să îl vezi? Luă cratița cu ciocolată topită de pe aragaz și începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
aceeași sumă. Împărțisem bancnotele în mod egal. Am început să le număr. Când am terminat, îmi lipseau o sută șaptesprezece dolari. Nu înțelegeam. Nimeni nu mai știa combinația seifului. Nici acum nu reușisem să i-o spun lui Madeleine, deși jurasem că o voi face cu prima ocazie. Am numărat banii a treia oară. Acum aveam cu trei sute de dolari mai mult decât ar fi trebuit. Era o nebunie. Mă descurc bine cu cifrele, dar nu reușeam să adun cum trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
timp ocupase funcția de corespondent atașat Diviziei a Noua americane când aceasta eliberase Buchenwaldul, ajunsese să creadă că vorbea cu vocea unei fete bolnave de tifos, care își dăduse ultima suflare la Bergen-Belsen, dar asta nici nu mai conta. Levin jura că piesa care se juca pe Broadway și în toată lumea era o adunătură de minciuni. Era un om pe gustul meu. Levin mi-a scris imediat înapoi. I-am citit răspunsul pe aceeași bancă de lemn din oficiul poștal în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
podelei de marmură, când am luat contact cu ea. Cine naiba e Peter van Pels? l-am auzit pe unul dintre gardieni întrebând înainte să mă lovesc cu capul de suprafața dură. „Fusese bătut de SS și spunea că își jurase să răzbune moartea rudelor sale și propriile suferințe... Știa unde locuia de unul singur un german. Se apropie de el pe furiș și îl bătu cu pumnii, dar tot se simțea nerăzbunat. A găsit un topor în apropiere și descrise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
sau la cineva ca el. —A, dar nu e nici unul mai bun ca doctorul Gabor, am spus. Voiam să îi arăt că nu îmi pierdusem simțul umorului. Începu să plângă. — Dacă refuzi ajutorul, Peter, o să iau copiii și o să plec. Jur pe Dumnezeu, acum chiar vorbesc serios. O credeam. Amintirea băiatului cu care mă confundase se atrofiase. Așteptările legate de mine, pe care le avusese, se ofiliseră. I-am spus că a doua zi la prima oră o să-mi fac o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Herzl și Jabotinski În deșert. Descalță-te când ajungi pe teritoriul lor sfânt. Probabil că se răsucesc În mormânt când deschideți gura și batjocoriți sionismul. Fima se simți deodată cuprins de un val de furie arzătoare, uită complet că Își jurase să se stăpânească și de-abia reuși să-și Înăbușe tentația sumbră de a-l trage pe tatăl său de bărbiță sau de a-i sparge ceașca de ceai. Explodă Într-un răcnet rănit: —Baruch, tu eși orb și surd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
intră În bucătărie și Îi turnă restul de lichior. În ultimul moment salvă ceainicul care clocotea și din care aproape toată apa se evaporase. Dar cu toate eforturile sale, nu reuși să-și amintească unde pusese cercelul. Drept pentru care jură că va Întoarce casa pe dos și Îi va restitui cercelul, Întreg și sănătos, chiar În seara aceea. Când o conduse la ușă, bălmăji spăsit că nu-și va ierta asta niciodată. Annette râse. 22 Mi-e bine cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
zâmbind printre lacrimi, licuriciul Annettei. Își șterse ochii cu mâneca, pe cel verde și pe cel căprui, scoase fișa solicitată și fugi pe urmele doctorilor. Din ușă, Întoarse spre Fima fața ei chinuită și spuse cu patos și disperare, parcă jurându-se pe tot ce avea mai sfânt: — Într-una din zile o să pun mâna pe-o foarfecă și o să-l omor. Întâi pe el și după aceea pe mine. Fima n-o crezu, dar luă totuși cutterul de pe biroul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
traduce În ebraică? Iar Yael remarcă rece, parcă numai pentru ea: —De ce Îl Încurajați cu toții? Uite ce face din el! Fima acceptă acum cuvintele ei ca pe o palmă peste față, care Îi aduse lacrimi de recunoștință În ochi. Și jură să nu mai facă nicodată pe bufonul În fața ei. Sau a altora. De acum Înainte se va concentra. Pe când stătea și Își plănuia viitorul, citind numele locatarilor de pe cutiile poștale părăginite din holul unei clădiri de piatră cenușie, uimit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

Vremurile mai bune Acolo unde vechile urme au pălit se arată o nouă țară cu toate minunile ei.* Tatălui meu Itc "I" Zăpadătc "Zăpadă" Sosirea - după o călătorie peste culmile munților Jura prin viscolul de zăpadă, cu hâțânări și hurducături, în vehiculul ăsta strâmt condus de tata, care a frânat brusc la capătul satului S., în fața porții unui garaj. Motorul sa oprit, tăcerea s-a așternut în jurul mașinii și pe geamuri sta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
care cu trei ani în urmă îl inhala încă. Pe atunci fusese suportabil pentru el, cu toate privațiunile aduse de război. Din cauza ochilor nu a trebuit să presteze serviciul militar, așa că își putea permite o drumeție de duminică în munții Jura împreună cu familia, un prânz cu prietenii la Turnul negru. Au existat și momente de iritare, și W. a fost atins doar în treacăt de amintirea fetei de la birou. Era atât de tânără și emana atâta prospețime, cum lui nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
pini. Cei mai mari dintre băieți, din al căror grup făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră o comoară despre care ne spuneau nouă, celor mai tineri și mai neîncrezători, jurându-se pe tot ce aveau mai sfânt că această comoară exista cu adevărat, era o ladă plină cu jucării. Noi, cei mai tineri, ocupam arborele Ginkgo, de unde răsuna „hei rup, hei rup, hei rup, bum“ și, din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
firmă. La aceste evenimente se bea vin depozitat în pivniță, în sute de sticle, iar eu - nepotul lui preferat - mă uitam la tabloul din fața mea, mă strecuram prin acea pânză în peisajul respectiv, în care țăranii secerau grâul în fața munților Jura și peste vârfuri pluteau norii înalți de vară. Țăranii făceau căpițe de fân, iar galbenul lor saturat îmi amintea de poveștile pe care ni le spunea mama despre anii petrecuți în România. Evadam în această lume de dinaintea timpului meu, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
firma în viitorul apropiat: gata cu uneltele agrare, cu adăpătoarele pentru vaci, cu uneltele de felul menghinelor din ateliere; firma trebuia să producă utilaje pentru construcții - malaxoare pentru beton, benzi transportoare, macarale - toate ustensilele și mașinile necesare pentru transformarea munților Jura, aflați pe cale de dispariție, în clădiri și case de locuit, pe care numai o arhitectură modernă le putea plasa pe platourile deșerte. IXtc "IX" Perdeletc "Perdele" Mama a pălit, de parcă n-ar fi avut destulă culoare și carnalitate pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]