6,066 matches
-
Marcovici face parte din primul lot de bursieri români trimiși la studii de Eforia școalelor între anii 1820 și 1825 la Paris și Pisa. Cei patru bursieri erau: Eufrosin Poteca, Simeon Marcovici, Costache Moroiu și Ion Pandele. Primul studiază italiana, latina și filozofia. Moroiu, latina și dreptul. Ion Pandele își câștigă admirația dascălilor prin știința sa în matematici, mai ales în geometrie, iar Simeon Marcovici, „dedat la limba franceză și la înaltă filozofie, a progresat nu puțin” cum raportează într-o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
primul lot de bursieri români trimiși la studii de Eforia școalelor între anii 1820 și 1825 la Paris și Pisa. Cei patru bursieri erau: Eufrosin Poteca, Simeon Marcovici, Costache Moroiu și Ion Pandele. Primul studiază italiana, latina și filozofia. Moroiu, latina și dreptul. Ion Pandele își câștigă admirația dascălilor prin știința sa în matematici, mai ales în geometrie, iar Simeon Marcovici, „dedat la limba franceză și la înaltă filozofie, a progresat nu puțin” cum raportează într-o scrisoare către Eforia școalelor
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe treptele liceului, taicăsău i-a dat atunci o corecție ostășească, aplicându-i o pereche de cizme în fund. După reformă, în 1948, o rusoaică de peste Prut, Palina Nichitișna, începuse să predea limba care le înlocuise pe cele occidentale, inclusiv latina. Basarabean era și neuitatul Bejan, dascăl la biserica Sfântul Ilie. Fiind cel mai teribil bas pe care-l auzise vreodată târgul, preda la gimnaziu muzica. Mai târziu a ajuns corist la Opera din Iași. Puștii își băteau joc de naivitatea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nici un fel marca individuală, înlăturând deliberat orice idee de elitism. Totul trebuia să devină amorf și fără conștiința propriei personalități, lucrul acesta ușurând într-un fel manipularea. Nu a fost singura transformare. Dintre limbile străine, în speță cele occidentale plus latina, cursul gimnazial prevedea doar studiul limbii ruse. Pentru cursul inferior de la „Nicu Gane” transformarea a avut totuși și o consecință bună: seriile „A” și „B” se comprimă într-o singură clasă, ceea ce duce la selecția elevilor care beneficiază de o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pentru a înfrunta examenele de admitere la liceu. Pe 10 noiembrie 1892 tânărul s-a prezentat în fața comisiei de examinare a seminarului episcopal. La terminarea examenului se delibera doar o singură evaluare globală și notele pentru subiectele de italiană și latină. Notele examinatorilor au fost: 7 la italiană și 5 la latină. La restul examenelor orale, examinatul s-a demonstrat suficient de pregătit. Și a fost admis să frecventeze primul an de liceu. Rectorul seminarului era monseniorul Bartolomeo Bacilieri, episcopul auxiliar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
1892 tânărul s-a prezentat în fața comisiei de examinare a seminarului episcopal. La terminarea examenului se delibera doar o singură evaluare globală și notele pentru subiectele de italiană și latină. Notele examinatorilor au fost: 7 la italiană și 5 la latină. La restul examenelor orale, examinatul s-a demonstrat suficient de pregătit. Și a fost admis să frecventeze primul an de liceu. Rectorul seminarului era monseniorul Bartolomeo Bacilieri, episcopul auxiliar al cardinalului Luigi di Canossa; vice-rector era monseniorul Luigi De Monte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
chinui să citești de pe mână! Întreabă-mă, dacă nu știi vreo formulă și am să ți-o spun eu!», îi spuse cu bunăvoință. La examenele de sfârșit de an a avut doi de 5, unul la greacă și celălalt la latină, și suficient la celelalte materii. Și acum, datorită rugăminții viguroase a lui don Scapini și cu asentimentul binevoitor al rectorului, nu a fost picat, după cum voiau unii profesori, ci a fost admis și promovat pentru sesiunea autumnală. Vacanțele au fost
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Giovanni a rămas împietrit, fără a scoate un cuvânt. S-a întors acasă cu capul plecat. Mergea ca un automat, picioarele tremurând și creierul încins la gândul că va trebui să înfrunte încă o dată acele binecuvântate materii de greacă și latină. În decizia rectorului nu trebuie să vedem o îndârjire răutăcioasă față de Calabria. Severul monsenior Bacilieri, care va deveni episcop de Verona și, apoi cardinal al Bisericii, era fidel circularei Sfântului Oficiu care recomanda să nu se dea scutiri facile celui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
1914, economul casei, don Giobatta Battisti, a încercat să facă un salt de calitate: a cumpărat două mașini plane scumpe, diferite litere noi și o mare cantitate de hârtie specială. Concepuse planul imperios al tipăririi Liturghierului Roman (Messale Romano), în latină. Din păcate, odată cu izbucnirea războiului hârtia specială a început să lipsească. Trebuie să mai spunem că munca s-a revelat destul de dificilă. Au reușit să tipărească doar unele părți ale liturghierului. Opera a rămas incompletă. Au trebuit zece ani pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
epistolară fraternă și simpatică. În Arhiva istorică a Congregației se păstrează 20 de scrisori ale lui Lewis către don Calabria și, din păcate, numai trei ale lui don Calabria către Lewis. Limba pe care o foloseau pentru a comunica era latina. Cea a strălucitului profesor de la Oxford era o latină frumoasă, fluentă și muzicală; cea a umilului preot veronez era scolastică și simplă. Lewis era convertit de la ateism la anglicanism. Nu era un teolog, ci un neofit zelos fulgerat de descoperirea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se păstrează 20 de scrisori ale lui Lewis către don Calabria și, din păcate, numai trei ale lui don Calabria către Lewis. Limba pe care o foloseau pentru a comunica era latina. Cea a strălucitului profesor de la Oxford era o latină frumoasă, fluentă și muzicală; cea a umilului preot veronez era scolastică și simplă. Lewis era convertit de la ateism la anglicanism. Nu era un teolog, ci un neofit zelos fulgerat de descoperirea că «Dumnezeu este iubire»; un teren facil și propice
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui Cristos!». Prietenia cu pastorul luteran Sune Wiman Frumoasă și afectuoasă este și prietenia care s-a instaurat între don Calabria și pastorul protestant luteran suedez Sune Wiman. Se păstrează 40 de scrisori ale acestui epistolar, scrise și ele în latină. Wiman îi scrie: «Dacă ultima voință a lui Cristos este uniunea dintre creștini, sciziunea a fost un păcat mare, din care, pentru a ieși sunt necesare două mijloace: rugăciunea și euharistia». În comunitatea pastorului Sune, la Eskilstuna, se ruga pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și din privirea absentă, și-au dat seama că suferea din cauza slăbirii fizice și a dezechilibrului mintal. L-au internat în spital și l-au pus în repartul psihiatric. Don Calabria, ajutându-se cu gesturi și cu câteva cuvinte în latina scolastică, a descoperit că era un medic austriac. «Tu es medicus?» (Ești medic?). «Utique, sed judeus sum» (Da, dar sunt evreu). «Asta nu contează - îi răspunse don Calabria. Toți suntem frați, fiii ai aceluiași Dumnezeu». Bietul om se destăinui preotului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
1872-1873 Ernst Rudolf Neubauer - profesor de istorie 1883-1906 Heinrich Klauser 1906-1914 Gabriel von Mor 1914-1918 Ioan Chelariu - profesor de religie 1918-1919 Nicolae Bucaciuc - profesor latină, germană, elenă, română 1919-1937 Emanuil Isopescu - profesor de latină, franceza, germană 1937-1938 Ilie Vișan - profesor de limbă română 1945 (12-29.XI) Ilie Rotaru - profesor de limbă română 1945-1947 Ilie Vișan - profesor de limbă română 1947-1948 Ion Grămadă - profesor de limbă română 1948-1949 Victor Botocan - profesor de educație fizică 1949-1951
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93271]
-
greco-roman" (Paul Veyne) a unui al doilea centru de putere, Constantinopolul, ne impune o prospectare mai adâncă, înspre texte de filosofie clasică, din secolele V-IV î.Ch. Date fiind influențele pe care cultura greacă le-a avut asupra celei latine, formațiunile discursive referitoare la politic au generat în lumea romană un viu ecou "semantologic" la autorii care i-au preluat pe Platon și pe Aristotel. Totodată, aceste texte au hrănit gândirea și au îmbogățit semantismul limbii grecești, cu atât mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
anumită măsură, liniei filosofice grecești de interpretare a politicului (dat fiind înțelesul specific și depreciativ pe care, spre exemplu, Platon îl atribuie noțiunii de opinie, precum și sensul fundamental pentru existență, în general, atribuit noțiunii de adevăr); de asemenea, și celei latine (Cicero ne oferă, prin opera sa, un exemplu grăitor al întâlnirii dintre cele două mari culturi antice, fidel fiind vocabularului filosofic grecesc). Se poate deduce de aici că este necesară precizarea diferențelor dintre acești termeni, cu atât mai mult cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
kolossós, asociat însă uneori și cu fantasma perfect asemănătoare, phásma), ci doar să semene modelului, astfel încât acesta să poată fi recunoscut cu ușurință în ea, dar diferența să fie totuși evidentă (sensul se va păstra în latină, inclusiv pentru ritualul funerar, în varianta sa imperială din secolele I-IV d.Ch.). O observație care se impune aici este că, în mod contrar, în filosofia greacă viziunea "imaginată" nu rivalizează cu percepția senzorială (Vernant, Figure 23). Viziunea se formează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
totul alt mod în gândirea și în practicile lor, acordându-i un rol major în cunoaștere. Pentru a discuta funcția imaginii în ritualurile funerare, acolo unde o regăsim în relație foarte strânsă cu cea mai veche formă lingvistică atestată (în latină) a imaginarului, este nevoie de o sondare, oricât de rapidă, în semantismul ei din limba greacă, în căutarea sememelor originare; de ce nu?, poate mai cu seamă în interpretările filosofice denumite convențional "materialiste". Ele ne-ar putea ajuta în înțelegerea substanței
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ale strămoșilor, considerate a fi sacre), era vorba despre memorarea a ceva vizibil, perceput anterior și reintegrat în regimul vizualului, fie ca aparență (pe care grecii o numeau phántasma, apariție imaginară), fie ca o copie (eikōn, imago în latină), provocate de phantasía, imaginație. La această linie de interpretare se adaugă o a doua, deschisă de ceea ce tot Aristotel identificase în rolul jucat de percepție și de diafan − un loc intermediar, care face posibilă, în provocarea și angrenarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
că ea reflectă (când preia interpretând) sau refractă (atunci când critică și neagă), dar și creează (pentru noua credință creștină); este o bună mărturie pentru mișcarea generală de idei din secolele I-IV, perioadă care interesează aici tocmai datorită prezenței în latina timpului a cuvântului "imaginar", pe urmele căruia ne aflăm. Pentru pregătirea șantierului de lucru ce se va deschide în continuare, este utilă mai curând reluarea câtorva aspecte legate de mitul memoriei, dar și de riturile funerare grecești. Ricœur (îl includem
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ale cărui rămășițe au fost omagiate și depuse la baza coloanei-mausoleu la aproximativ un an după arderea lui pe rug). Un prim argument pentru această dezvoltare a perimetrului de investigat este faptul că nici în greaca veche și nici în latina de până în secolul IV noțiunea de imaginar, în forma sa substantivală, nu apare pe deplin stabilizată sau relevantă. Totuși, alte cuvinte din aceeași familie lexicală, "imagine" și "imaginație", aveau deja o lungă istorie semantică, așa cum atestă numeroase scrieri, fie antice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
necesari, superiori substanțial celor prezenți), de a semnala legătura puternică cu trecutul și cu sacrul. În perioada respectivă, termenului i s-au alocat seme și simboleme precise, care i-au limitat însă utilizarea lingvistică. Forma substantivală este atestată abia în latina clasică și în cea imperială târzie, în secolele IV-V d.Ch. (la Flavius Vegetus Renatus, cu semnificația de "cel care poartă chipul împăratului"15). Până acolo însă, o istorie particulară a avut forma adjectivală a cuvântului, imaginarium, folosită cu o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
III. Un "bazin semantic" greco-roman Parțial, evoluția semantismului termenului de imaginar, chiar dacă într-un câmp bine delimitat, a avut loc în paralel cu a altor noțiuni antice, mult mai prezente în texte, mai întâi în cele grecești, apoi în cele latine: phantasía/ imaginatio,19 eikōn/ imago, mŷthos/ narratio, anamnēsis/ memoria, istoria / historia, chronos/ tempus. Toate acestea au pregătit, am putea spune, un teren fertil pentru alte semantisme învecinate, precum cel al imaginarului, nu neapărat înrudite lexical, dar care puteau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cazul acestuia din urmă, și varianta lingvistică greacă (κρόνος), și cea latină cuprind, pentru majoritatea sensurilor, ideea de periodicizare, de marcaje temporale (aspect important pentru înregistrarea trecutului și reprezentarea lui prin povestirea istorică). În vecinătatea termenului care denumește timpul, în latină cel puțin, se regăsesc două familii de cuvinte, derivate prima din temperō,20 a doua din tempestăs,21 și care conțin, în baza unei rădăcini lexicale comune, aceleași sememe, de "ordine" și "moderare" temporală. În baza unor scheme narative ce
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
adj. legendar, fabulos) și făbulor (vt. dep. a vorbi, a sporovăi).23 Funcția de povestire cu specific fantastic aduce familia lexicală proprie în zona de interes a imaginarului, în mod complementar față de cea istorică ("mimetică") sau de cea mitică ("simbolică"). Latina medie ne-a lăsat moștenire câte trei termeni pentru aceeași noțiune, povestire, respectiv pentru rolul său corespondent, povestitor, dar toți caracterizați de o anumită ambiguitate semantică și aparent nespecializați. Ulterior însă, începând cu latina târzie, cele trei serii etimologice de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]