4,922 matches
-
decât a Însemnat prezența lui... Mai multă singurătate decât Înlocuia existența lui alături și Împreună. Singurătatea, iat-o devenită boală cronică pentru noi. Nu ajută nici un fel de pastile. Vă trimisesem, În coletul pierdut, cinci exemplare dintr-o antologie a liricii românești contemporane, apărută În România (În limba germană, la editura Kriterion). Multe texte au o strânsă legătură cu teza la care lucrați. Îndrăzneam să vă rog - fiind texte excelent traduse - să le faceți să parvină (unele, firește) publicațiilor din R.D.G.
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Adevărul „nașterii” de sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei poezii, adevăraților poeți. * Poezia nu este singura regală cale de acces a Martei Petreu spre adevăr, spre viață deci. Demersul analitic subtil, codificându-și și ritmându-și tensiunile În lirică, află În exegezele critice ale poetei o nouă fervoare, cea a iscodirii contradicțiilor revelatoare, a preciziei expresive În numirea și aprofundarea lor. Dacă poemele puteau fi văzute și ca „lecții de vivisecție În oglindă”, nu o dată și anunțate ca „teze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
crampele antiamericane ale atâtor intelectuali europeni. Dacă la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului stenic și eficient, a cărui prezență Însenina, instantaneu, ambianța. * Recent, pisica fără vârstă și fără moarte din lirica lui Michael s-a desprins din rama Însorită a ferestrei unde Își toarce Înțelepciunea, pentru a-mi șopti că limba română este invitată să participe la neașteptata și neverosimila festivitate a stăpânului care i-a dăruit nemurire. Melcul pribeag de peste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în comentarea poeziei, în calitatea lui de cronicar, timp de peste trei decenii, al revistelor
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
confruntat cu neprevăzutul și cu absurditatea unei lumi ostile, dar și cu scurgerea inexorabilă a propriei vieți. Și aici, artistul aspiră, indiferent de șansele de reușită, să introducă în haosul înconjurător ordinea poeziei. F. a transpus în limba română din lirica portugheză și mai cu seamă din cea latino-americană contemporană. SCRIERI: Apeiron, București, 1971; Poezii, București, 1974; Altoiuri, București, 1976; Introducere în opera lui G. Bacovia, București, 1979; Stare de asediu, București, 1983; Intimitatea textului, București, 1985; Viață de probă, București
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
de mâine”, „Familia”, „Propilee literare”, „Provincia literară”, „Curentul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara Bârsei” ș.a. În presă, va semna articole, note și însemnări, recenzii și versuri, traduceri din Jean Richepin și Charles Baudelaire. În 1934 îi apare volumul de poezii În sus. Lirica lui F., cu reminiscențe bine filtrate din Tudor Arghezi, V. Voiculescu și Nichifor Crainic, are ca motiv central eterna sete de ideal, transpusă într-un bogat registru imagistic. Poetul se răsfață într-un univers mirific, sideral, în care stelele, soarele
FOCSENEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
cu Mite Kremnitz. Apariția colecției Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești), publicată de V. Alecsandri, este considerată de F. un moment hotărâtor pentru preocupările de culegere și valorificare a literaturii populare. Contactul cu limba și literatura română îl determină să traducă lirică populară românească pentru a o face cunoscută cititorilor din spațiul de cultură german. Materialul adunat cu prilejul fiecărei călătorii este selectat și tradus în volumul Rumänische Volkslieder und Balladen, im Versmasse der Originaldichtungen übersetzt und erläutert [Cântece și balade românești
FRANKEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]
-
Costin). Parafrazele, tratate diferit în fiecare limbă, conferă sensuri modificate și îmbogățite maximelor ovidiene. Textul se revendică, prin motive tematice, alegorii (existența, moartea) și procedee de virtuozitate tehnică, din recuzita barocului. Alteori, „sentințele” devin mai fluente și comprehensibile sub influența liricii populare: „Ce-i făgăduială/ Fără dăruială?/ Trecătoare brumă,/ Fum, vânt, prah sau spumă.” Versurile românești, cele mai numeroase (optzeci), din Hecatombe Sententiarum... sunt o demonstrație a latinității limbii și a posibilităților ei complexe de versificație (traducerea este făcută în hexasilabi
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
poeziei contemporane, în Földi üzenet (1979). Cu toate ca F. este prin excelență traducător de poezie, realizează versiuni în limba germană pentru Desculț de Zaharia Stancu (1951) și în limba maghiară pentru piesă Bălcescu de Camil Petrescu (1953). Acoperind zone mari din lirica românească și universală, traducerile lui F. excelează prin redarea fidelă a sistemului metaforic și metric al textelor originale. El a fost, după cum apreciază Nicolae Balotă, „om-punte exemplar, tălmăcind, constituind poduri de legătură între literaturile română, maghiară și germană și chiar
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
metaforic și metric al textelor originale. El a fost, după cum apreciază Nicolae Balotă, „om-punte exemplar, tălmăcind, constituind poduri de legătură între literaturile română, maghiară și germană și chiar dincolo de acestea”. Traduceri: Eine Herbstsymphonie rumänischer Lyrik [O simfonie de toamnă a liricii românești], Arad, 1926; Rumänische Dichter. Eine Anthologie zeitgenössischer Lyrik [Poeți români. O antologie de lirica contemporană], Timișoara, 1928; Mihai Eminescu, Der Abendstern [Luceafărul], Timișoara, 1943, Poezii - Költeményei, București, 1961, Luceafărul - Az esticsillag, București, 1964, Költeményei [Poezii], București, 1966 (în colaborare
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
tălmăcind, constituind poduri de legătură între literaturile română, maghiară și germană și chiar dincolo de acestea”. Traduceri: Eine Herbstsymphonie rumänischer Lyrik [O simfonie de toamnă a liricii românești], Arad, 1926; Rumänische Dichter. Eine Anthologie zeitgenössischer Lyrik [Poeți români. O antologie de lirica contemporană], Timișoara, 1928; Mihai Eminescu, Der Abendstern [Luceafărul], Timișoara, 1943, Poezii - Költeményei, București, 1961, Luceafărul - Az esticsillag, București, 1964, Költeményei [Poezii], București, 1966 (în colaborare), Válogatott művei [Opere alese], Budapesta, 1967 (în colaborare), Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
magic. Versuri alese], Budapesta, 1965 (în colaborare), Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1970; George Coșbuc, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1966 (în colaborare); Octavian Goga, Messziről. Versek [Din larg. Poezii], București, 1968 (în colaborare); Rumänische Lyrik [Lirica românească], Viena, 1969; Vârstă de aur - Aranykor, București, 1975; A kőben a tanúság [Mărturie în piatră], Timișoara, 1977; Földi üzenet [Solie terestră], București, 1979; Mich reut es nicht... Nachdichtungen aus der rumänischen und Weltliteratur [Nu-mi pare rău... Tălmăciri din
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
Cantonieru, Mircea Streinul, Vasile Spiridonică, Ion Sofia Manolescu, Ovid Caledoniu, Emil Giurgiuca, Mihail Chirnoagă, Sașa Pană, N. Ladmiss- Andreescu, Ștefan Baciu, Aurel Marin, B. Jordan, Coca Farago ș.a. Cronicile literare aparțin, în cea mai mare parte, redactorilor revistei. Traduceri din lirica modernă franceză și engleză publică Șt. Stănescu și M. Blecher. Un aspect interesant are rubrica „Note”, cu știri și comentarii din viața literară românească și străină, scrise cu nerv, uneori chiar cu tăiș polemic. L.D.
FRIZE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287092_a_288421]
-
intitulată „Note”, cuprinde informații privind apariții de cărți și reviste, activitatea unor edituri, scurte prezentări critice, știri din viața literară, „bârfe de cafenea” etc. Interesul față de literatura străină este scăzut: câteva traduceri din Charles Baudelaire și Rainer Maria Rilke, din lirica bulgară contemporană și, în transpunerea lui Sașa Pană, aforisme aparținând unor scriitori francezi. L.D.
FRONT LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287097_a_288426]
-
caracterul lor simplist, exterior (chiar și atunci când evocă momente sau personalități din trecutul național), prin grosiera și vinovata deformare a realului social-politic s-au hărăzit de la sine uitării, putând fi luate în atenție numai ca mostre ale realismului socialist. Doar lirica erotică din Cupa cu garoafe (1960) sau din Cântece albe (1967), inflexiunile elegiace din Arbore neîmpăcat (1973) sau sonetele din Târziu (1980) izbutesc să contureze, în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
Cocăi Farago și lui Ion Aurel Manolescu, mai substanțiale sunt întrucâtva textele de critică ale lui Mihai Musceleanu: două articole polemice îndreptate împotriva lui Petru Comarnescu și a revistei „Fapt” și un lung comentariu despre proza lui Mircea Eliade, intitulat Lirica unui gânditor. La acestea se adaugă câteva recenzii ale lui I. Voiculescu și un articol omagial dedicat de Alex. Talex lui Liviu Rebreanu la împlinirea a cincizeci de ani. Alți colaboratori: C. Miu-Lerca, Dan Mănoiu, Barbu Dumitrescu, George Danubia (George
GAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
care îl evidențiază în toate componentele operei lui Blaga, inclusiv în filosofia sa. Gândirea magică și gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de cufundare în lumea fabuloasă a poveștii și a mitologiei biblice, în „centrul lumii”, singurul loc în care omul se află în intimitate naturală
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
a descântecelor: „mamă mamă/ iubita mea veche/ cercel de scamă/ te port la ureche/ răsfăț cuprins/ și fără dare/ cu dinadins/ hoață de soare/ încă și iar/ adună cheamă/ sâmbur de jar/ zborul din vamă.” Volumul Miraria (1977) aduce în lirica lui G. o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Râmnicu Sărat, se trăgea din familia cărturarilor Costachi și Nicolae Gane. Mama era fiică de preot. G. urmează școala primară în orașul natal. Termină în 1921 secția modernă a liceului din Râmnicu Sărat. Elev, colabora cu versuri și traduceri din lirica franceză la o revistă locală, „Zori de zi” (1920), și la „Ora” din București (1921). Student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (licențiat, magna cum laude, în 1927), scotea „Analele Râmnicului” (1923), scria în „Tribuna”, „Machina
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
A studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui Eminescu (1964), sinteză a treizeci de ani de cercetări asidue, cea mai bogată exegeza de până atunci a limbii și stilului eminescian. Punând
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
1944 este deportat în Transnistria, la Vapniarka. De aici ajunge aventuros în Israel, unde se stabilește. Scrie în limba română și mai ales în ebraică. A fost președinte al Uniunii Asociațiilor de Scriitori din Israel (1980-1990), e considerat reprezentativ pentru lirica israeliană, fiind ales președinte al PEN-Clubului israelian. Formația sa literară a inclus, dincolo de modernismul european, viziunile lui Arghezi, Blaga și Fundoianu, apropiate universului propriei imaginații. Volumul Dacă poezia mea... (1996) are în centru metafora telurică a țării de naștere și
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
-lea (de la V. Cârlova și I. Heliade-Rădulescu până la Al. Macedonski și G. Coșbuc). În Mihai Eminescu o dell’Assoluto (1963), „cea mai vastă monografie închinată, într-o limbă străină, lui Eminescu” (Mircea Eliade), analizează întreaga operă a poetului, evidențiind temele liricii eminesciene, de la problema socială din Împărat și proletar, viziunile cosmogonice din Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I sau Luceafărul, până la modul cum este reflectat Iisus Hristos în opera poetului. Ultimele șase capitole ale monografiei examinează întruchipările timpului în poezia eminesciană: timpul
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
SCRIERI: Lectura Dantis, București, 1945; Eminescu o dell’ Assoluto, Modena, 1963; ed. (Eminescu sau Despre absolut), tr. și pref. Marian Papahagi, cuvânt înainte Zoe Dumitrescu-Bușulenga, postfață Mircea Eliade, Cluj-Napoca, 1990; ed. Cluj-Napoca, 2003; Dal Cârlova al Macedonschi, Roma, 1967; La lirica di Lucian Blaga, Roma, 1967; Il periodo di transizione. Figura e momenti, Roma, 1967. Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi, 118-123; Streinu, Pagini, III, 299-303; Cornel Ungureanu, „Eminescu sau Despre absolut”, O, 1990, 27; Ioan Holban, Viața și opera unei „irregolare”, CRC
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește în căutarea unui limbaj al esențelor revigoratoare. Prima etapă a liricii lui Tristan Tzara, constituită din așa-numitele poezii naive, infantile, propune, alături de elemente ce țin de registrul simbolist, o reformă radicală la nivelul lingvistic și prozodic, rupturi de sintaxă, asocieri de imagini șocante, menite să-l surprindă pe cititor, invazia
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
revista presei românești și străine. Despre literatura universală scriu Const. D. Ionescu (Pe marginea „Odiseii”, Anatole France, O carte genială în românește. Dante: „Infernul”, Rânduri pentru romantism), Alexandru David (Jan Kochanowski), Ramiro Ortiz (O academie nedreptățită: „Arcadia”). Se traduce din lirica spaniolă (José Santos Chocano), italiană (din poezia „Arcadiei” - Pimen Constantinescu, din D’Annunzio, Carducci - traduceri de Gherghinescu-Vania, din Ungaretti - o traducere de Aron Cotruș), neogreacă (Aimilia Daphi), germană (Uhland - o traducere de Virgil Tempeanu), rusă (Mihail Kuzmin, Aleksandr Block - traduceri
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]