6,058 matches
-
situații puțin insolite în linia a doua, o blândețe de primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul Între câine și lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape și realitatea își schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă cu realul și
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
doua, o blândețe de primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul Între câine și lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape și realitatea își schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
Tema relației de iubire, de atașament sufletesc între cele două sexe, a preocupat pe mai toți scriitorii lumii. Marele sonetist ieșean Mihai Codreanu scria că “Amorul e ca morfina; trebuie să-i creștem doza, ca să-i încercăm senzația dintâi”, iar Luceafărul poeziei noastre, Mihai Eminescu, versifica: “Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere/ Căci mii de lacrimi nu-i ajung/ Și tot mai multe cere”. Prin culegerea de față autorii: medicul cardiolog Mihai Cosma și geochimistul Nicolae Peiu ne
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
cealalată. Alții, câți mai sunt, lasă tot și se prăpăstuiesc din Goldana. Cum fac eu, acuma!.. Petrea Păun tresări, văzând, prin ceața tot mai subțire, cum începe să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alungat pe instalația sondei și iarăși, după o vreme a cărei durată nu se mai știe, spinarea cea neagră a Apei s-a mai molcomit Și când din vătămătoarea noastră lume, ne-am uitat către ieșire am observat, ca niște Luceferi, strălucind pe cer senin, după o îndelungată ploaie mocănească, cum veneau spre noi două lămpi de miner și atunci așa ne-a părut de bine, încât toți am început să chiuim, ca scoși din minți, de erau să crape bolțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
privirile îi ard, oasele sale, crescând, îl furnică, sângele îi cântă ca viorile, clinchete de argint îi trec prin coșul pieptului, lacrimile și șuvițele de bucurie șiroiesc pe fața lui, precum și pe fața fiecăruia dintre ceilalți Însă, purtătorii cei de Luceferi, când au văzut că grăbim către ei, au strigat tare Zicând: stați, acolo, fraților, că suntem și noi prinși de apă! Deci, cei doi, pe care îi vedeam cum poartă Luceferi în mâna lor, erau Pamfil Duran și Manuil Fragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe fața fiecăruia dintre ceilalți Însă, purtătorii cei de Luceferi, când au văzut că grăbim către ei, au strigat tare Zicând: stați, acolo, fraților, că suntem și noi prinși de apă! Deci, cei doi, pe care îi vedeam cum poartă Luceferi în mâna lor, erau Pamfil Duran și Manuil Fragă, care fiind învolburați din dormitoare de zvonul restriștii noastre, dar socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dată, nu mai avem a face cu faptul că studenții doar nu vor, ci constatăm că nu pot. Ce aflăm de această dată? Ioana Pârvulescu pleacă de la golirea de sens, prin clișeizare, a unor formule critice, glorioase cândva, de tipul "Luceafărul poeziei românești", și zăbovește apoi asupra clișeului "Arghezi oscilează între credință și tăgadă", în legătură cu înțelegerea căruia mărturisește a fi trăit o întristătoare experiență. "încă de la primul curs despre poezia interbelică - povestește autoarea - îi previn pe studenți că reproducerea formulei cu
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
a încetățenit ideea celor trei valuri ale exilului literar românesc, lansată de Laurențiu Ulici: primul val, cel din anii '40-'50; al doilea, exilul anilor '60-'70; al treilea val, exilul anilor'80 (articolul lui L. Ulici a apărut în "Luceafărul", nr. 5 din 1994 și a fost preluat în volumul ocazional Întâlnirea scriitorilor români din întreaga lume, Neptun, 5-10 iunie 1995, Fundația "Luceafărul", 1995). Eva Behring preia fără nici o modificare propunerea lui Laurențiu Ulici, deodată cu cifrele avansate: 50 de
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
în 29 martie se află în faza de LUNĂ NOUĂ, este invizibilă, răsare la ora 7 și 20 minute și, de la această dată, începe să crească. l PLANETELE (care se văd cu ochiul liber): MERCUR - vizibilă în crepusculul dimineții, VENUS - luceafăr de dimineață, MARTE - vizibilă în prima parte a nopții, JUPITER - vizibilă în partea a doua a nopții, SATURN - vizibilă toată noaptea. l ALTE DATE ȘI FENOMENE: 28 martie - LUNA la perigeu. 29 martie - eclipsă parțială de SOARE. Prof. VERA TEMPIAN
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
minute - deci, în această perioadă, ziua se micșorează cu 13 minute. l LUNA: în 24 noiembrie se află la ULTIMUL PĂTRAR, are aspectul unui semidisc și descrește. l PLANETELE (care se văd cu ochiul liber): MERCUR - invizibilă; VENUS - vizibilă seara (luceafăr de seară); MARTE - vizibilă toată noaptea; JUPITER - vizibilă dimineața; SATURN - vizibilă toată noaptea. l ALTE DATE ȘI FENOMENE: 22 noiembrie - SATURN la 4° sud de LUNĂ. 23 noiembrie - LUNĂ la apogeu. agenda aniversărilor SÂMBĂTĂ, 19 NOIEMBRIE NICOLAS POUSSIN În 1665
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]
-
12 minute. l LUNA: în 1 decembrie se află în faza de LUNĂ NOUĂ, este invizibilă, răsare în jurul orei 9 și, de la această dată, începe să crească. l PLANETELE (care se văd cu ochiul liber): MERCUR - invizibilă; VENUS - vizibilă seara (luceafăr de seară); MARTE - vizibilă toată noaptea; JUPITER - vizibilă dimineața; SATURN - vizibilă toată noaptea. l ALTE DATE ȘI FENOMENE: 29 noiembrie - JUPITER la 3° nord de LUNĂ. Prof. VERA TEMPIAN agenda aniversărilor SÂMBĂTĂ, 26 NOIEMBRIE ADAM MICKIEWICZ Se împlinesc 150 de
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
universitate, zise el, dar nu acum. Aștept belirea lui I.C., ca să intru pe urmă în presa literară și să-i belesc și eu pe toți troglodiții, în frunte cu Amăicălițului. Sper să mi se încredințeze funcția de redactor-șef la Luceafărul literar. De-aia am râs, fiindcă nici troglodiții din București oploșiți sub pulpana lui I.C. nu vor scăpa. De-aici, din mijlocul Transilvaniei o să trimit spre ei săgeți cu bătaie lungă cât mai otrăvite, să scoată urlete și să se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
formula un răspuns: hai sictir! Fără vreo ranchiună, fără mare resentiment! Absent și liniștit, în timp ce mâna mi se mișca cu grijă, să pătrundă bine varul prin scoarța castanului. Știi că am plecat și eu din Universitate... sânt redactor-șef la Luceafărul literar. Nu e o problemă să intri și tu în presa literară, n-ai vrea să ne întîlnim și să discutăm chestia asta? (Nu, hai sictir!) Eu zic să te gândești, dă-mi un telefon... Dar nu întîrzia, fiindcă n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
murit de-a binelea. Nu bei o bere?" zise Micu turnîndu-mi în pahar. Băui și avui sentimentul că totul putea fi ca altădată, dar această iluzie nu dură mai mult de câteva clipe. "Deci, zisei, acum ești redactor-șef la Luceafărul literar! Și l-ai distrus pe Amăicălițului?" N-o spusei cu ironie, ci cu o împăcată nepăsare și începui să mă uit peste mesele pline ale frumoasei braserii, cu gândul la discuția de neuitat pe care o avusesem cu el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
las? Dacă se pierdea? Nu mă pierd, tată!" îmi răspunse cu atâta siguranță de sine, încît șovăii. "Bine, îi spusei, merg și eu cu tine. Unde sânt copiii?" Băiatul îmi arătă direcția havuzului. De astă dată cumpărasem de la un chioșc Luceafărul literar, curios să văd și eu ce publica Ion Micu. Începui să-l răsfoiesc ridicând din când în când privirea neliniștit spre fetiță când n-o zăream de îndată în droaia de copii care se zbenguiau printre copaci. Revista condusă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reținere obiectivă în prezidii!, voci: În ce revistă a apărut, cine e autorul? Poetul strigă: n-are importanță în ce revistă a apărut, putea să apară în orice revistă în care lipsa de vigilență slăbește. Totuși, se insistă, unde? În Luceafărul literar zise I.C, dar, cum bine a spus și cunoscutul nostru poet, putea să apară și în altă parte. Mă cruța, nu vroia să mă arunce în gura vigilenților, iată deci că ținea totuși la mine, când putea, acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ion Micu despre care de asemenea m-ai dezinformat punîndu-l în conflict cu poetul Amăicălițului, iar pe tovarășul Ion Micu îl rog să facă același lucru, să accepte să-i strângă mâna poetului și să colaboreze cu el, acolo la Luceafărul literar, unde sânt atâtea de făcut. E intolerabil să ne pierdem în astfel de conflicte și munca să sufere. Bătrânul zimbru, afabil, dădea din cap înțelept, că nu e bine, zise el, să ne sfâșiem între noi, obștea scriitoricească trebuie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe ei, inevitabilul dezastru. Sâmbăta, fugeam la cinematografe, înnebuniți de filmele cu ilegaliști și gangsteri interbelici. La „Melodia“, unde trebuia să-ți ții genunchii sus și iubita în brațe, să nu te răstoarne șobolanii care duduiau printre rânduri sau la „Luceafărul“, unde n-auzeai sonorul din cauza sutelor de fălci ce zdrobeau pufarine, semințe și floricele crocante de porumb. La „Festival“, cu scaunele desfundate și eternul miros de șosete fierbinți sau la „Floreasca“, unde se rupea rola după un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
teancuri. Matache, de la Universitate, suna noaptea: „Domnu’ Robe, mâine vine un lot!“ (îmi și imaginam revistele aduse cu duba, claie peste grămadă, cu lanțuri la glezne și basmale negre pe ochi, apoi împinse brutal pe raft, la vorbitor). Scurtu, lângă „Luceafărul“, avea un tunel sub chichineața lui: trăgea zăvorul, ridica mușamaua, apoi capacul trapei pe care-și sprijinea scaunul și împreună coboram în pivniță; acolo păstra, ca vinul vechi în catacombe, numerele din anii ’50-’60, rezervate cunoscătorilor. Le ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de epitete și metafore (uneori și cu alte figuri de stil, cu nume de medicamente tari și necunoscute: sinecdocă, parigmenon, poliptoton): Alecsandri era „bardul de la Mircești“ (ți-l și imaginai cu harfa după el, gen Courage, the Cowardly Dog); Eminescu, „luceafărul poeziei românești“ și, desigur, „geniul național“; Sadoveanu, „povestitorul de basm“ și „Ceahlăul prozei românești“ (cine-o fi fost „Făgărașul prozei“, în cazul ăsta?), iar Labiș, „al doilea Eminescu“ (poate chiar al treilea, dacă-l puneai și pe Arghezi). Repovestite, ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
odată pe Caragiale velin, scos pe foiță de țigară, cu opera împachetată frumos în supracoperți și cutii de carton dur, ca de export. „Ce mai contează banii, dom’ profesor, când iese o-asemenea bijuterie?“, mă întrebase el în subsolul de la „Luceafărul“, și, ca să fiu sincer, aproape avea dreptate. Academicienii mai făceau o chestie: scoteau din doi în doi ani câte-un Dicționar Explicativ, care să năucească populația. Sistemul arăta la fel: bani publici, coperți de-album de artă, o singură editură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
relevă faptul că în 1997, de exemplu, s-a înregistrat o scădere cu 22,6 la sută a salariului real. Lipsa de vlagă a guvernării CDR a fost dezvăluită în forță de noua mineriadă din ianuarie 1999 condusă de același "luceafăr al huilei" Miron Cozma, de data aceasta în colaborare cu "tribunul neamului românesc" Corneliu Vadim Tudor. Liderul minerilor deținea și calitatea de vicepreședinte al Partidului România Mare (PRM) condus de Vadim, ceea ce a conferit revoltei ortacilor trăsăturile unei tentative de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vorbă, am numi-o fenomonologia unui suflet bântuit de patimă. Se știe că pe sfârșitul secolului al paisprezecelea Alexandru cel Bun purta în marca Moldovei crinii Casei de Valois. Marca era împărțită în două: de o parte bourul între trei luceferi, de alta crinii. Cauza nu se știe exact. Fost-a vasalitate, fost-a înrudirea lui de aproape cu Casa regală a Poloniei, de vreme ce Doamna era sora regelui? Dar nu asta ne importă, ci cu totul altceva. Sunt de ex. oameni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atât de trist. Și va fi tot atât de vesel” - sfârșește Pe cine căutați?; ultimele rânduri din Obrazul de cretă, elogiind „viața”, o echivalează metaforic deopotrivă cu „un luceafăr găurind toate cărțile, toate zidurile” și cu un „bici încordat în cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; în Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează în „plecarea celor din urmă prieteni”, pe o corabie incendiată; în Copacul-centaur libertatea poetului rămâne limitată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]