10,420 matches
-
să se încline, pentru a-i fi înmânat Tom, mascota Jocurilor Paralimpice, de către John Petersson, membru al Comitetului Paralimpic Internațional. Cu Tom în mână, Alexandru parcă nu își găsește locul, încearcă să îl pună pe după gât, precum un copil, îl mângâie pe cap. Sunt câteva minute din imaginile cu judoka Alexandru Florin Bologa la ceremonia de medaliere de la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, care s-au încheiat săptămâna trecută. Alexandru Florin Bologa este complet nevăzător de la vârsta de 7 ani
Copiii care azi stau în fața calculatorului ar trebui duși să facă sport () [Corola-blog/BlogPost/338745_a_340074]
-
rotund. - Am adus niște tricouri la reparat, i-am spus doamnei și i-am întins un calup generos de șapte tricouri. Ea m-a privit îndelung, cu un ac cu gămălie în gură, apoi mi-a întins mâna, m-a mângâiat pe umăr și mi-a zâmbit larg: - Ai adus niște tricouri la reparat? a susurat. - Exact, i-am spus, și m-am apropiat de ea. - De ce vrei să le repari, fetiță? m-a întrebat, în timp ce jongla cu tricourile mele cu
„- De ce vrei să le repari, fetiţă?” La croitorie „o doamnă de la TV cu o rochie superbă” mi-a luat fața precum Tăriceanu la permise () [Corola-blog/BlogPost/338913_a_340242]
-
acul mașinii de cusut cam ca Tăriceanu la permise sau ca Oprea la restaurant. Ori ca Arșinel la rinichi, dacă tot suntem acolo. Doamna Dench și-a cerut scuze, m-a îndemnat să am răbdare și aproape că m-a mângâiat pe cap. M-am gândit că e uman și normal să fii slab în fața unui satin nobil sau a unei dantele fine, am lăsat bilețelul galben să cadă în buzunar și m-am dus spre casă cu promisiunea că miercurea
„- De ce vrei să le repari, fetiţă?” La croitorie „o doamnă de la TV cu o rochie superbă” mi-a luat fața precum Tăriceanu la permise () [Corola-blog/BlogPost/338913_a_340242]
-
mână a tatei: rămăsesem singuri. O fracțiune de secundă am reușit să le văd pe mama și pe surorile mele luând-o la dreapta. Țipora o ținea de mână pe mama. Le-am văzut dispărând, îndepărtându-se de noi; mama mângâia părul blond al surorii mele, ca și cum ar fi vrut s-o ocrotească, iar eu mergeam înainte cu tata și cu restul bărbaților. Și nu știam că în locul acela, în momentul acela, mă despărțeam pentru totdeauna de mama și Țipora.” Așa cum
Prima noapte când Elie și Țipora sunt din nou împreună () [Corola-blog/BlogPost/338949_a_340278]
-
un moment dat Doina Cornea ne-a întrebat: “Spuneți-mi, vă rog, eu ce ar trebui să fac pentru ca...?” Vasile și eu ne-am uitat unul la celălalt cu o uimire de care nu ne mai credeam în stare. Am mângâiat-o pe mână și i-am spus: “Doamnă, nu trebuie să mai faceți nimic. Ați făcut mai mult decât noi toți. E timpul să mai facă și alții.” Știm ce a făcut Doina Cornea pentru noi. Noi ce am făcut
Doina Cornea, 88. „Sărut mâinile, doamnă!...” () [Corola-blog/BlogPost/338970_a_340299]
-
cu... temnicerul. Iată cum a anunțat acesta vizita lui Caragiale: „Un străin, o cam rupe pe ungurește. Vine de departe. Trebuie să fie însă un mare boier, că ne-a miluit pe toți. E un om tare cumsecade, mi-a mângâiat pe frunte amândoi nepoțeii când i-am descuiat poarta... I-a întrebat cum îi cheamă și le-a dat câte o coroană.” Generozitatea asta caragialiană era proverbială și i-a dus la faliment o berărie deținută în Ploiești, deoarece scriitorul
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
de ham odată cu hamul de pe trupul slăbănog al animalului obligându-l cu un îndemn scurt să-și părăsească locul. Odată scăpat dintre huble Puiu-și îndreptă pașii spre mranița de lângă poiată. Se trânti zgomotos în pătura de colb plăcut ce-i mângâia pielea arsă de soare. Tolănit pe spate cu picioarele aruncate în aer se rostogolea de pe o parte pe alta alungând gângăniile și petele de transpirație împrimate de ham. Se ridică cu grijă. Mulțumit, se scutură din toate-ncheieturile îndreptându-se
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
ștergar. Le așeză pe măsuță din chiler, căutând din priviri strecurătoare. Era ascunsă în sertar printre tacâmuri. O potrivi pe gura vasului de lut cu gât cărămiziu și burtă verde, trecând lichidul spumos prin ochiurile-i strâmte. Sub masă, Gogu mângâia tandru pantalonii stăpânului. - Ieși! țipă bătrânul. Vrei să-mi rup gâtul?! Nici aici nu scap de voi! Afară, pe prispă acolo ți-e locul. Bătrânul acoperi oalele cu două căciulițe dacice de lut și le piti cu grijă după plită
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Mâinile îi tremurau neîncetat. Ochii lui, plini de-ngăduință, ocrotiți într-o pojghiță rece de ceață picurau rouă. Fruntea-i arămie, luminată de sori, sprijinea un trecut plin de-ncercări. Pături de culori aprinse îi încălzeau privirea. Sunete melodioase îi mângâiau sufletul. Privea mulțumit imașul. Copii și codane dansau o horă a bucuriei eterne. Dincolo de râu un codru des, nepieptănat, radia o teamă profundă. Privindu-l simțea o repulsie totală. Of Doamne, păcătoși mai suntem! Lacomi, plini de răutate și pizmă
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că ființa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care și paie de grâu în diferite faze ale creșterii, coacerii, căderii, uitării și întoarcerii la început. Nea Ion mângâie un pai de grâu verde și un pai de grâu galben. Și povestește: <<Cum e paiul ăsta verde, așa eram când Ion Mareșalul ne-a ordonat să trecem la Țiganca. După cum cred că m-ați auzit aseară, foarte mulți flăcăi
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
cerc spart alături, cu viteze proprii,/ apropie țigara unui om/ de-a altui dus să-și vadă invers ochii!” (Iolanda Cremene) Iar e bună ziua, doamna mea... (iar aștept să vină bună seara)... domnul Întuneric vrea să stea și să-și mângâie pe gât vioara, și s-o cânte, și s-o cânte rar, dar s-o cânte negreșit, întruna, până când se face ziuă iar... iar Deloc se face Totdeauna! Domnul Întuneric e sărac... și abia își mai aduce-aminte când crăpa de
Domnul Întuneric (poem găsit în noaptea picioarelor lungi) () [Corola-blog/BlogPost/339973_a_341302]
-
E bine în tren. Nu-i aglomerat. Pe canapeaua din fața mea stă o blondă lungă și deșirată. Zici că-i scară. Poți să te sui (pe ea) la cer. Are ochi mari și frumoși ca două crizanteme. O cercetez. O mângâi de la distanță. O cotrobăiesc. O măsor. O perforez tare, cu ochii, să-mi rămână pe retină. Îi place. Fiindcă zâmbește. Dar dacă zâmbește fals? Ce enigmă cu picioare! oare cum s-o abordez? oare cum să mă apropii de alcătuirea
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
de înfăptuire a dreptății. De limba maternă, izvorul viu al lacrimii de mamă nu te poate despărți nici chiar moartea: „În aceeași limbă/ Toată lumea plânge,/ În aceeași limbă/ Râde un pământ./ Ci doar în limba ta/ Durerea poți s-o mângâi/ Iar bucuria/ S-o preschimbi în cânt./ În limba ta/ Ți-e dor de mama/ Și vinul e mai vin,/ Și prânzul e mai prânz./ Și doar în limba ta/ Poți râde singur,/ Și doar în limba ta/ Te poți
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
Și vinul e mai vin,/ Și prânzul e mai prânz./ Și doar în limba ta/ Poți râde singur,/ Și doar în limba ta/ Te poți opri din plâns./ Iar când nu poți/ Nici plânge și nici râde,/ Când nu poți mângâia/ Și nici cânta, / Cu-al tău pământ,/ Cu cerul tău în față, / Tu taci atunce/ Tot în limba ta“ (În limba ta). „Eu am țară unde să mor!“ În ipostaza sa de bard, Grigore Vieru nu se localizează doar în
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
Și locul pe care s-au desfășurat cele mai halucinante Sacrificii în numele Mirării și al Poeziei, în numele Grâului și al Ciocârliei, în sensul Real al Simțirii și al Uitării la Cer. Locul cu dealuri și văi indescriptibile, minunate, îngrijite și mângâiate de cești Dumnezei cu pestelcă și opinci, să nu se împiedice apa în care a plâns Cel de Sus. Ea, adică. El, adică. Ei, adică. Dumnezeii care mă așteaptă și la care merg Acum. Dumnezeii mei fără zăbavă și cusur
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
gând rău patrupedului sfânt... fiindcă-și aduce aminte pe Ce a călărit Învățătorul când a intrat în Ierusalim! Chiar cred că intenționează să-i tocmească un loc printre celebritățile din Muzeul Figurilor de Ceară!... Chiar se apropie de măgar, îl mângâie și-i suflă: “nu mai e mult până mâine”!... Stai așa! Sigur că da!... “Nu mai e mult până mâine!”... avertizează (în șoaptă) conul Mitică la urechile măgarului lacom și sfânt. Apoi, când clopotul religios și toaca strigă credincioșii din
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
cum în apă strălucește. Cand Duhul Sfânt a coborât ușor Și cu căldură m-a îmbrățișat Am simțit întâiul credinței fior În toată ființă de copil curat. Am dus uimită mâna spre cap Să simt porumbelul, cu încântare Să-l mângâi pe aripi, să nu-l scap Nevăzuta Minune înălțătoare! Din ziua aceea cred că apele toate Fără de care n-ar viețui ce e viu Prin harul Domnului sunt sacralizate Altfel Pământul ar deveni pustiu. Botează-ne Doamne cu armonie Trupul
BOTEZUL CREAȚIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340073_a_341402]
-
21 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului CĂPRIOARA NEBUNĂ Culcat, stau cu ochii închiși și visez la poiana mea cu flori. E atâta liniște și armonie! Și totuși căprioara nebună nu vrea să-mi dea pace încercând din nou să mă mângâie cu copita pe albul ochilor mei obosiți de atâta privit spre spațiul virtual. CĂ9R104R4 N38UNĂ CULC47, 574U CU 0CH11 ÎNCH1Ș1 Ș1 V1532 L4 9014N4 M34 CU FL0R1. 3 47Â74 L1N1Ș73 Ș1 4RM0N13! Ș1 707UȘ1 CĂ9R104R4 N38UNĂ NU VR34 5Ă-M1 D34
POEME CIFRATE MULTILINGVE (1) -CĂPRIOARA NEBUNĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1847 din 21 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340070_a_341399]
-
Acasa > Poezie > Amprente > "INCANDESCENȚĂ" "OFICIERE" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Incandescență Ce tânăr suflet am și ce deplină e dragostea în care-am ars mereu ! Văzându-mi tinerețea,Dumnezeu mă mângâie cu blânda lui lumină. Mi-e inima bolnavă,trupu-n zdrențe, dar ca-n adolescența mea visez să am la bord când am să ancorez nu marfă inutilă,ci esențe. N-am prins în deznădejde rădăcină pentru că tu ai fost soarele
INCANDESCENŢĂ OFICIERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340086_a_341415]
-
Articolele Autorului Rămâi cu mine , ziua , Am vrut să te alung ! Credeam că mi-e mai bine , Să dorm o veșnicie . Rămâi , să-mi mai zâmbești , Să râd și eu cu tine , Să-mi fie cald , Si soare, să-mi mângâie obrajii . Să nu mă cerți prea tare , C-am vrut sa-nchid fereastră , Să pun zăvor la ușă , Să nu mai intre nimeni . Să nu mă cerți , viața , Ca te-am urât , o clipă Și-am vrut să pleci din
RAMAI CU MINE , ZIUA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340114_a_341443]
-
umor sănătos. — Doresc Delia, să fii prezentă la ceremonia din Poiană. Nu mă părăsi, am nevoie de tine! Promit să fac lumină totală de această dată în acțiunea Trandafirii Deliei, așa o numesc eu. Delia îi strânse mâna întinsă, îl mângâie pe obraz, spunându-i că: — În niciun caz nu voi lipsi de la un astfel de eveniment! Ștefan, meseria de avocat, te introduce în viețile oamenilor, dacă medicul pătrunde în interior, noi, avocații, pătrundem în viața de zi cu zi a
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340094_a_341423]
-
descierii elevilor. Culmea era că ceea ce auzeam nu puteam sa contrazic ! Dar de ce eram supuse acestei “radiografii “ afective și mai ales , cine era acest “doctor”? Avea un comportament normal, foarte apropiat de femeie și mai ales de băiat. Mâna lui mângâia ușor creștetul copilului, îi mângâia mâna și uneori obrajii. Și pentru că uimirea noastră creștea, tot el a rupt această vraja. Fost miner la mină de aur, a avut - acum 12 ani-un accident de muncă în urma căruia și-a pierdut
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
ceea ce auzeam nu puteam sa contrazic ! Dar de ce eram supuse acestei “radiografii “ afective și mai ales , cine era acest “doctor”? Avea un comportament normal, foarte apropiat de femeie și mai ales de băiat. Mâna lui mângâia ușor creștetul copilului, îi mângâia mâna și uneori obrajii. Și pentru că uimirea noastră creștea, tot el a rupt această vraja. Fost miner la mină de aur, a avut - acum 12 ani-un accident de muncă în urma căruia și-a pierdut vederea. De atunci, un al
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
catre soare. Dar Dumnezeu a făcut o minune cu acest om. I-a dat un al sase-lea simt dar i-a dăruit și pe acest copil, pe care el, minerul îndrăgostit de lumină, ....nu l-a putut vedea ! Îl mângâie, îi știe formă obrajilor, îi știe formă degetelor de la mână, îi cunoaște vocea... Și îl numește ‘ lumină sufletului meu “... Târziu în noapte, în vârful unui deal, o femeie slăbuța își duce de braț bărbatul spre casa lor , călăuzita de lumina
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
sau părinteasca. Sau poate să doară. Chiar și mângâierea părinteasca, sau frățeasca, poate sa doară. Dacă nu o meriți. Alte scene: 1. Și dacă ești bun cu oamenii, oamenii te vor răstigni, ca pe Iisus? 2. Și Iisus l-a mângâiat pe Iuda, pe creștet. 3. O mângâiere devine subiect de spovedanie colectivă, publică, mediatică, si linșaj public. 4. Personajele nu comunica între ele. Ne comunica nouă. Sau zidului. Ni se spovedesc. Nimeni nu are soluții pentru toți. 5. Scenă de
Liviu Florian Jianu: Gânduri după vizionarea spectacolului cu piesa “Profu’ de Religie” Teatrul National Marin Sorescu – Craiova () [Corola-blog/BlogPost/339264_a_340593]