4,645 matches
-
cazane, tingiri, samovare, galerii de sobe, lămpi etc. au fost astfel distruse. Îți propuneau - cu bani, bineînțeles - vase corespunzătoare de smalț subțire și prost. pădurea Pe de altă parte, veni ordinul de tăierea pădurii, frumoasa și draga noastră pădure, singura mângâiere ce aveam la Pasărea! La 1 aprilie tot trebuia dat jos. Vindeau stânjenul cu 180 lei, 50 lei(În ediția I, 1937: „60 lei“, p. 227. ) transportul la oraș. O nouă pungășie, desigur, concesionată unor antreprenori agreați, prin mare bacșiș
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ion Duca. Am împărțit acolo la tuberculoși mica sumă de 7 000 lei(În ediția I, 1937 este: „suma de 70 000 lei“, p. 275.) dați de primărie; slab ajutor de Crăciun la așa mare mizerie și mai mult o mângâiere, spunându-le, totodată, o vorbă de speranță într-un viitor mai bun. fotografii din moldova În seara aceea chiar, adică la 31 decembrie/13 ianuarie, Mariuța primi din Moldova, printr-un ofițer austriac, desigur, român din Ardeal, un plic prețios
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
man uns so?“(De ce oare ne urăsc așa? (germ.).) Pentru renegații noștri nu putem avea decât dispreț și dezgust. 1918 să fie anul izbândei, anul realizării visurilor celor mai scumpe, săvârșirea operei tatălui nostru prin fiii lui, dezrobirea românilor, singura mângâiere ce doreau și voiau regele Carol și tatăl nostru după pierderea Basarabiei. 1917 trece multe și mari datorii lui 1918. Le va plăti acesta sau trebui va să mai așteptăm pe cel viitor? Orice ar fi și cât va fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
influența lui Sebastian Moruzi, pe care acum îl bănuia de toată uneltirea nașterii ascunse a lui George. Costache îl reclamă colonelului Roznovanu; acesta veni la București și pledă cu atâta patos pasiunea ce mama avea pentru fiul ei, unica ei mângâiere pe lume și unicul scop al vieții ei, încât soțul meu se rugă de frate să-l mai lase doi ani la adăpostul îngrijirilor mamei, până ar fi mai măricel și mai întărit. Ionel cedă. Când însă cei doi ani
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noastre muzicale, la care erau admise și soțiile junimiștilor ce se cunoșteau și erau în vizită, aveau același caracter de intimitate cu o ținută, bineînțeles, mai rezervată și se sfârșeau ca și seratele literare cu același ceai tradițional, speranța și mângâierea caracudei. Dar violoniștii junimiști își exercitau talentul și la alte petreceri în afară de cercul nostru literar și muzical. Așa îmi aduc aminte că într-o zi de toamnă, pe la culesul viilor, cu vreo 30 de ani în urmă, căci vai, zecimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai târziu”. Așa este și cu copilul. El vine pe lume cu sufletul curat, cinstit, plin de dărnicie, de sinceritate, de încredere în cei din jur, de bucurie pentru viață și pentru natură, copilul știe să se bucure de o mângâiere, de o jucărie, de tot ce înseamnă viață în jurul lui și știe să aducă această sinceră bucurie și celor din jurul său. Aici însă începe înfluența negativă, școala ipocriziei, a minciunii, a necinstei, a oportunismului, în numele pregătirii copilului pentru viață, pentru
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
învechitul „giugulu-mugulu”. De la acești copii avem de învățat, de la ei trebuie să învățăm să ne bucurăm cu toată puterea sufletului nostru de clipa prezentului, să învățăm să ne bucurăm de ceea ce avem, așa cum ei știu să se bucure de o mângâiere sau de o jucărie nou primită. Mesajul pentru noi al acestor copii curați, nevinovați, luminoși este: „bucurați-vă de clipa prezentului, bucurați-vă de tot ce v-a dăruit astăzi Dumnezeu, bucurați-vă de lumină, de natură, de frumusețea lumii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dar bătrânul îmi explică, cum că ea nu-și mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Și-atunci îl întreb mirată: Și totuși, dvs. vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună? Cu un surâs dulce și o mângâiere pe mână, îmi răspunde: E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea. Am rămas fără cuvinte și un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
muntenegreni, de exemplu, practica aceasta avea o mare importanță simbolică. Un cunoscut scriitor iugoslav modern explică: Capul tăiat constituia cea mai mare mîndrie și bucurie pentru muntenegrean. El considera luarea capetelor drept actul cel mai înălțător și cea mai mare mîngîiere spirituală care își are rădăcinile în istoria mitologică și în lupta cu mîinile goale pentru supraviețuire. El nu simțea ură față de capul tăiat, ură pe care era înclinat să o simtă pentru el cînd era în viață, ci doar stimă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mormanul de moloz, atâtea și atâtea amintiri ale celor șase ani petrecuți acolo cu atâția prieteni și camarazi duși: Emanoil Bucuța, Ramiro Ortiz, Cora Irineu, Virgil Bărbat, Nae lonescu, Maximilian Costin, Virgil Mad gearu; și cu atâtea femei frumoase spre mângâierea noastră, dispărute sau doborâte și ele astăzi sub mormanul anilor grei; cum era cea pe care o soartă amabilă o așezase În catul de deasupra Întreprinderilor noastre culturale, ființă din cele nu prea sperioase și cu Îndeletniciri generoase, spre care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amar și delăsare. Am mângâiat adesea frunțile și părul sur și rărit al văduve lor bătrâioare, Încă duioase, prietene ale casei mele și care nu mai văzuseră cu anii, nici măcar de la copiii lor mari sau de la nepoții lor prost-crescuți, asemenea mângâieri. Cécile B., frumu sețea de odinioară a Iașilor, colega nevestei mele, Îmbătrânită și chircită din aspră văduvie și cu copii mici pe brațe, mirosind azi toată a petrol prost din lampa ce-i Încăl zește singurătatea. Sau Maia cea puțintică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dirijorul și pianistul Daniel Barenboim și pianistul Radu Lupu Frățietatea profesională a rezultat din dialogul purtat pe clapele pianelor cu replici glumețe sonore. Dacă doar ascultai, puteai să crezi că interpretează un singur artist. Același tușeu al atingerii clapelor, aceeași mângâiere emoțională a temelor etc. Concertul fusese creat tot din dragostea frățească între Mozart și sora sa, mergând în turnee mereu însoțiȚi de tatăl lor Leopold. Și îmbrățișarea la ieșirile și venirile nenumărate la rampă în Sala Mare a Palatului a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Privindu-l din locul lateral de unde stăteam, nu puteam să-i văd decât bustul statuar care nu schița nici o clintire. Așadar vraja care ne pătrundea pe toți ne era provocată doar de unduirea clapelor care emiteau sunete pornite doar din mângâierea degetelor sale miraculoase sau când izbucneau în acorduri edificatoare din care înțelegeai vraja unei muzici scrise cu durerea în suflet de Robert Schuman, după moartea lui Beethoven, pe care îl adora. Deși Schuman spunea că după ce asculți cea de a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
este... Iacă unde șăde moșneagul meu, aicea la Dabija! (Ne arată cărțile și revistele “Literatura și Arta” primite de la Nicolae Dabija, singurul care în toți anii a avut grijă să-i trimită săptămânalul, care pentru măicuța Natalia Ilașcu era o mângâiere.) Floarea mamei, băiatul mamei, de ce nu vii la casa mea? De ce nu-i dau drumul?” Ne arată apoi găurile prin pereți făcute de șobolani: „Guzgani sunt în casă și nu mai este moșneagul la casa mea, dar nici băietul n-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lui, simțim durerea nedreptății. însă adevărul totdeauna cere jertfă și fericit este cel care se jertfește pentru adevăr, adevărul de credință, adevărul național. Deci, dumneavoastră trăiți o mare durere, dar această durere trebuie să fie și este răsplătită de o mângâiere, că ați dat naștere unui fiu cu adevărat plin de credință în Dumnezeu și adevărat Ispas între noi. Așa trebuie să fim fiecare dintre noi, să nu facem rabat, să nu dăm înapoi în fața unui adevăr mântuitor. Deci sunteți o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
făcut tatei, la un an de zile? Toate cele bune! La revedere! Ilașcu” Această scrisoare a fost citită de multe ori, la fel cum făcea de fiecare dată când primea vești scrise de la fiul Ilie. Ea a fost ultima sa mângâiere de la fiul iubit. în urma consultării cu prof. Carol Stanciu, s-a luat hotărârea externării, întrucât nu se mai putea face nimic. Fiul Iurie a dorit să și ducă mama la Stăuceni, lângă Chișinău, în casa sa, pentru câte zile va
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ca el, mulți nu vor înțelege vreodată ce imensă bogăție poartă cu el patriotul Ilie Ilașcu bogăția sufletească, dragostea sa față de adevăr, de credință, de neam. Cum spunea și poetul Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de avere / Ci săraci de mângâiere!... în vamă era adunată foarte multă poliție. Toată lumea era agitată, inclusiv cei de la Partidul „România Mare”, cu mașina cărora venisem de la Chișinău. M-am speriat, credeam că vor să-l întoarcă înapoi pe patriot. Am coborât di mașină și m-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dintre părinții copiilor. Cuvintele sunt prea sărace, pentru mine, ca să redau frumusețea acestui excepțional moment realizat aici, la Iași, de către fiii Basarabiei Române. Ar putea să rezume momentul versurile poetului Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de avere, ci săraci de mângâiere”. Am avut onoarea de a fi invitat de către studenți să particip la o sărbătoare de suflet, pentru care țin și pe această cale să le mulțumesc. Nu au participat reprezentanți ai autorităților locale, deși știau, fiind din timp invitate, fapt
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ședința a fost pusă într-o joi după masă, ca să poată participa și cineva mai mare, de la sector și s-a desfășurat într-o tăcere jenantă, tulburată doar de oribilele dezacorduri ale adjunctului, de suspinele mici ale Mirelei și de mângâierile discrete, consolatoare ale lui Marcel. La discuții au fost înscriși din oficiu toți redactorii, care au fost scurți, zicând, ca și cum s-ar fi vorbit, că problema era gravă. Singur portarul nea Marin, chemat ca martor, a zis că problema era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pătrunse de frigul nopții, imaginația noastră colorată a transformat Argentina Într-o viziune ademenitoare din trecut. Entuziasmați de bunătatea timidă a cholos-ilor∗, ne-am dus Într-o albie secată din apropiere, unde ne-am Întins păturile și am dormit, sub mîngîierea soarelui care răsărea. La 12 am pornit din nou, mult mai fericiți; trecuserăm peste suferințele din noaptea precedentă, urmînd sfatul bătrînului Vizcacha∗. Dar drumul era lung, așa că n-a trecut prea mult și frecvența popasurilor a devenit notabilă. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Roman, la noviciat având ca Maestru de novici pe Prea Cucernicul Pr. Ioan Gârleanu, om minunat și pedagog desăvârșit. Acel an, temelie pentru viitor, m-a legat pentru totdeauna de viața monastică. Am petrecut un an liniștit și plin de mângâieri spirituale. În 2 octombrie 1929 am fost admis la profesiunea simplă. A doua zi am fost trimiși în Italia pentru studiile filosofice și teologice. Drumul cu trenul: București - Jimbolia - Belgrad și Fiume a fost lung și obositor. De la Fiume până la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nostru cel din urmă cu durere a sunat! Circul se îneacă-n sânge... urlă tristele jivine... Christus vincit!... să trăiască blândul nostru Împărat!... Roma, 1930 Cimitirul Scump locaș al veșniciei, Iarăși vin să te salut, Și-n a mea adversitate Mângâierea-ți s-o ascult; Să-ți ascult, o, cimitire, Prețul ultimei clipiri, Tăinuită în cântarea Veșnicelor amintiri. Vin să-ți mai citesc psaltirea, De pe crucile-ți din sân, Ca un vers în apatie-mi De pe ele să îngân; Căci nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și uscată, pe care tu, poate, ai disprețuit-o! Dumnezeu e atât de bun cu tine! Slujește-i, așadar, numai lui. Roagă-te pentru părinții tăi și propune-ți ca în noul an să începi să le fii numai spre mângâiere. Cere apoi necontenit de la Părintele ceresc ca să te țină totdeauna pe calea cea bună. De ești tânăr sau tânără ascultă ce-ți repetă clipele de față prin glasul iubitului nostru Mântuitor: “Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fii acea mamă înțeleaptă care își crește odraslele în frica lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Fii întotdeauna în casa ta semnul de pace și de distrugere a oricărei gâlcevi. Roagă-te pentru bărbatul și copiii tăi. Fii-le reazăm și mângâiere. Nu înceta de a cere de la Domnul harul tăriei, pentru ca să poți zâmbi când alții plâng, să taci când alții vorbesc, să îndrepți cu rod când ar greși și să poți duce adesea pe umeri tăi crucea ce ar trebui să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt, ușoara amețeală de a te afla pe un sol ferm, soarele viu pe spate și mângâierea brizei printre pulpe... „Ce contează“ câteva zgârie turi pe tălpi și pe degetele violonistului care va cânta deseară în grădina Unic - dar care se consideră în vacanță. Acesta e prezentul imediat. Să-ți povestesc puțin și trecutul recent. Sosirea la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]