5,756 matches
-
vitrină ca să-l vadă venind. Ah ! domnule doctor, ah ! domnule doctor, făcea el. Rieux dădea din cap, aprobându-l, incapabil să scoată un cuvânt. Această disperare era și a lui, și ceea ce îi frângea inima în clipa aceea era imensa mânie care îl cuprinde pe om înaintea unei dureri pe care toți o împărtășesc. \ Da, Grand, spune el. \ Aș vrea să am timp să-i scriu o scrisoare. Ca să știe... Și ca să poată să fie fericită, fără remușcări... CU UN SOI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bine (...) cât nu se plângea nime nice de o strâmbătate”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 37 footnote>. Un alt cronicar contemporan, care l-a cunoscut personal, a scris că Gheorghe Duca din ,,firea lui era rău și pismătariu, îndelungarețu la mânie, lacom la avuție, dar totodată om meșteru și istețu la fire”<footnote Mihail Kogălniceanu, Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, ediția a II-a, vol. II, București, 1887, p. 18 footnote>. Relațiile excelente cu Poarta sunt însă tulburate de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Moldova, teribilă prin consecințe. A pus dări multe, obligându-i și pe boieri și mănăstirile să plătească. Erau pline închisorile și de boieri, nu numai de săraci. Cronicarul a consemnat că toți se rugau ,,lui Dumnezeu să-i mântuiască de mânia lui, și-l blăstămau de la mic pă-n la mare pentru că i se desfrânase și i se lărgise mațele spre luatu<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 23 footnote>” Boierii au inițiat o opoziție, dar un complot al acestora este descoperit
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ea, uneori, la jumătatea unui cuvînt, purtată de stoluri de păsări. Urmașii lui Thomas nu aveau cum să afle vreodată de străbunica lor. Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă un Îngheț, ca În romanul adus În discuție de Berg - fusese o iarnă aspră, anticarul și Rusoaica puteau să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să fie disecați, tranșați exista; inima Într-un container, rinichii În altul, ficatul În al treilea. Măduva, pielea - În Încă unul. Și oaselor li s-ar fi găsit o Întrebuințare. Omul putea orice. Nu orice, pentru că Antonia veghea: mereu invoca mînia lui Dumnezeu, nu avea cum să nu fie auzită, era convinsă; și Thomas ajunsese să creadă, rar, cîteva clipe, că ar putea veni o pedeapsă, dar pe urmă Își zicea că s-ar fi Împlinit de mult aceasta, la cîte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Lacretelle. Acesta i-a trimis celui dintâi o cărticică a sa intitulată Aparté, iar Azorín o comentează. „E alcătuită - ne spune acesta, vorbindu-ne despre cărticica lui Lacretelle (nu a lui De Lacretelle, prieteni argentinieni) - dintr-un mic roman intitulat Mânie, dintr-un Jurnal, în care autorul explică cum a compus amintitul roman, și din câteva pagini filozofice, critice, menite a evoca memoria lui Jean-Jacques Rousseau la Ermenonville.“ Nu cunosc cărticica lui J. de Lacretelle - sau de Lacretelle - altfel decât prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
memoria lui Rousseau, care și-a petrecut viața explicându-ne cum s-a făcut romanul vieții sale, adică a vieții sale reprezentative, care a fost un roman. Apoi Azorín adaugă: „Dintre toate lucrările, cel mai interesant, fără îndoială, este Jurnalul mâniei, adică notele înregistrate, dacă nu zilnic, cel puțin foarte frecvent, de către autor cu privire la desfășurarea romanului pe care-l avea în mâini. S-a mai scris, recent, și alt jurnal de acest soi; mă refer la cartea scrisă de extrem de subtilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-a lovit tare la picior. M-am speriat cumplit; aveam vreo șase ani și era pentru prima dată când îl vedeam pe tata slab, urlând de durere. Am luat o bâtă și l-am bătut, cu mintea întunecată de mânie. Tata s-a vindecat repede, și eu iar am început să-i povestesc și să-mi lipesc obrajii de el. A mai trecut o vreme, au venit câteva ierni peste el, câteva primăveri peste mine și într-o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sau de aici și munca unui gunoier din Cluj, dacă el își face treaba bine, cum mi-o fac și eu. Nu există munci superioare și munci inferioare; există numai munci prost făcute și munci bine făcute. M-apuc-așa, câteodată, o mânie proletară pe toți intelectualii de mucava, care privesc de sus la popor și cred că zgârieturile lor pe hârtie, bune să facă să juiseze vreo babă frigidă sau vreun tânăr imberb, sunt opere hieratice, eterate, pentru care națiunea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de ceea ce nu mai văzusem decât în filme: banane, curmale și ananas. Sigur, cineva poate zâmbi ironic: „When I was young, and the world was full with wonder...”. Poate unora de acum le-ar veni să îmi înfiereze părinții cu „mânie democratică”. Îi pot consola într-un singur fel. Bunicul continua să înjure comunismul, a refuzat să intre în CAP, asculta Vocea Americii și a așteptat, săracul, până în 1975 când a murit. A așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
material acolo unde îi e locul. O societate liberă, fără „capitaliști”, dar cu coproprietari (ceva între kibbutz și autogestiune de tip iugoslav). Acest gen de protest și aspirație era perfect coerent și cu lumea de stânga a Apusului, și cu mânia noastră pe pseudovalorile selecției de tip comunist. Nu-mi era deloc jenă să fiu secretară UTC în acea lume. Coordonam revista liceului, cenaclul, chiulurile cu direcția cinema, concert sau pădure. În cea din urmă ne adunam ca să cântăm cu Rolling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de accesibilă cum a crezut, a mai făcut niște zâmbre și, exasperat, a luat cutia cu butoane în mână, a apăsat, și ecranul s-a luminat de o dezbatere focoasă între Le Pen și Beregovoie. În mine a explodat o mânie ucigătoare împotriva mea, care eram o țărancă complexată, a lui, cam sec la minte, dar care știa că acea cutie „drăcească” era o telecomandă, a Elveției, că e prea civilizată, a țării de origine, că m-a croit ignorantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu neutroni? Ce să ne mai batem capul? Îți dai seama ce a urmat. Un coșmar. Avorturi cu andrele, cu tuburi cu apă distilată, feți aruncați la tomberoane, procuratură, ședințe interminabile cu hărți ale focarelor avortive din București, înfierări cu mânie pronatalistă, fuste pe sub care se ascundeau sarcini avansate, strangulate cu ștergarul, să nu se vadă burta, copii născuți și lăsați pe te miri unde. Și pe cuvânt, toate astea dintr-o psihoză comandată. Frica de moarte era o unealtă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bucătărie, din cele cusute și atârnate deasupra mesei. Avea în ea o generozitate cosmic-culinară: „De-ar fi cerul o plăcintă și pământul un brânzoi / M-aș gândi numai la tine, să le mâncăm amândoi”. Pe scurt, nu te înfierez cu mânie feministă. Dimpotrivă, nimic nu pare mai coerent cu tine decât să trăiești trup și suflet orice. Faptul că întreaga ta făptură intră în alarmă doritoare atunci când ești în preajma cuiva îmi spune că tot copilul din tine vrea să deguste universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ore de încleștare și mare eroism. Cum ar apărea ei dacă ar povesti că, de fapt, în primării și consilii nu era nimeni, iar ei doar au dat jos de pe perete tabloul lui Ceaușescu și-au tras un pumn cu mânie proletară biroului primului-secretar? Mai târziu, poate, a venit femeia de serviciu și i-a rugat să nu mai arunce țigările pe covor, și ei au zis că „ai grijă că te plesnim, mama ta de nomenclaturistă!”. Nu, nu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
I-l întinde lui Eddie. Vrea să semneze ? Acum ? Nu. Nu. Nu pot să-l las să semneze acest contract. Nu vă grăbiți, adaugă tipul cu dinți perfecți. Dacă doriți să-l mai citiți o dată... Mă cuprinde un val de mânie la adresa acestor indivizi, cu mașinile lor care-ți iau ochii și cravatele lor mov și glasurile lor onctuoase. Dar n-am să-i las să-mi jecmănească stăpânul. N-o să las să se întâmple una ca asta. În clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dat osteneala de a lua la mână întregul site și de a-mi scoate numele. Am fost ștearsă din toate tranzacțiile în care am fost implicată. De parcă n-aș fi existat niciodată. Inspir adânc, încercând să-mi păstrez calmul. Însă mânia îmi crește în suflet, din ce în ce mai fierbinte și mai puternică. Cum îndrăznesc să schimbe istoria ? Cum îndrăznesc să mă șteargă cu buretele ? Le-am dat șapte ani din viața mea. Nu pot să mă facă să dispar pur și simplu ; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă uit în jur ca prin ceață. Aproape că am uitat unde mă aflu. Îl ridic și văd că am primit un SMS. sunt jos. am o surpriză pentru tine. nat. Cobor scările, dar mintea îmi e în altă parte. Mânia mă înăbușă ori de câte ori mă gândesc la zâmbetul bonom al lui Arnold, la glumele lui ce încurajau dezordinea de pe biroul meu, la cum mi-a zis că o să facă tot ce poate, cum m-a ascultat când eu mă învinovățeam, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fiu din nou aici. Ultima dată când am văzut aceste uși le împingeam nervos pentru a ieși, înnebunită de panică ; convinsă că mi-am distrus iremediabil cariera ; convinsă că viața mea a luat sfârșit. Simt că mă sufocă din nou mânia și închid pentru scurt timp ochii, încercând să-mi țin emoțiile sub control. Încă nu am nici o dovadă. Trebuie să mă concentrez la ce am de făcut. Haide. Pot să fac asta. Traversez strada și mă îndrept hotărâtă spre scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
claie binecunoscută de păr lânos. Și niște obraji roșii cărnoși. Un zâmbet jovial familiar. Arnold Saville. Privirile ni se întâlnesc și, deși continuă să zâmbească, în privirea lui există o duritate pe care nu am mai văzut-o niciodată. O mânie aparte, dedicată exclusiv mie. În clipa în care mă uit la el, mă ia cu greață. Și aproape cu frică. Nu de mânia lui - ci de duplicitatea lui. I-a păcălit pe toți. Pentru toți cei din încăperea asta, Arnold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să zâmbească, în privirea lui există o duritate pe care nu am mai văzut-o niciodată. O mânie aparte, dedicată exclusiv mie. În clipa în care mă uit la el, mă ia cu greață. Și aproape cu frică. Nu de mânia lui - ci de duplicitatea lui. I-a păcălit pe toți. Pentru toți cei din încăperea asta, Arnold Saville este sinonim cu Moș Crăciun. Mulțimea s-a dat în lături să-i facă loc și îl văd că vine spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
face o concesie ca să potolească nebuna. Am venit cu el la tine în birou pe 28 mai. 28 mai ? De unde a mai apărut și data asta de 28 mai ? De ce îmi sună aiurea chestia asta ? — Nu te cred, zic cu mânie neajutorată. Pur și simplu nu te cred. Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
inimă. Chiar au de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic șapte ani din viața mea aici ? Ultimele fărâme de stăpânire de sine mi se fac pulbere. Mă lupt din greu cu lacrimile fierbinți de mânie ce-mi inundă ochii. — Te rog, Samantha, pleacă, spune Oliver Swan pe un ton de milă. Nu te pune într-o postură și mai penibilă. Mă uit la el preț de câteva clipe, după care îmi mut privirea asupra fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca între colegi de drept corporatist. Arnold a venit direct de la Paris și după aceea șoferul l-a dus acasă. Nici măcar n-a trecut pe la birou. A mințit. Evident că a mințit. Simt cum mi se ridică un val de mânie. Dar nu mai am ce face acum. Nimeni n-o să mă creadă în veci. Va trebui să trăiesc tot restul vieții cu ideea că toți ceilalți cred că eu sunt cea care a greșit. Cobor din lift la etajul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
faci curat în baie ? Pare atât de înfocat că mă întorc pe călcâie, șocată. E îmbujorat și i-a dispărut orice urmă de ironie. — Samantha, ești una dintre cele mai inteligente persoane pe care le cunosc. Glasul îi tremură de mânie. Ai cea mai strălucită minte juridică pe care a văzut-o cineva vreodată. Nu te pot lăsa să-ți irosești viața cu... iluzia asta de doi bani. Mă uit la el furibundă. — Nu e o iluzie de doi bani ! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]