4,830 matches
-
aatât de Încântaată că aați putut veni la mica noastrhtăă petrecere! Tuturor le plaac petrecerile, nu‑i aașaa? a cântat Miranda În falset. Viitoarea doamnă Tomlinson părea În pragul leșinului. Chiar acolo, În fața ei, se afla Miranda Priestly, unica și măreața Miranda Priestly! Fascinația ei ne‑a umplut pe toți de jenă și toată grămada aia amărâtă de oameni s‑a Îndreptat spre atrium, cu Miranda În frunte. Tot restul serii s‑a desfășurat cam cum a Început. Am recunoscut numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunt Într-adevăr zdrobită, dezorientată, incapabilă de a reacționa. A fost ca un fulger care mi s-a arătat deodată În toată măreția lui o clipă, ca apoi să dispară lăsând În jurul meu doliul rece al nopții. A fost ceva măreț, care m-a depășit prin plăcerea clipei, care m-a aruncat de pe drumul meu, mi-a amețit mințile și viața. E prima dată când nu mă pot concentra deloc, când tot ce mă Înconjoară este el, când mă obsedează atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să nu tragi. Iar faptul că ai refuzat să îți arăți toată măiestria la vânătoare a fost dintr-un motiv virtuos, precum bunătatea“. Descrisă de cuvintele lui Fann Sora cea Mare, acea scenă de vânătoare, desfășurată toamna, părea cu adevărat măreață. Tufișurile și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Domniei Voastre? Se întinde după instrument și mi-l dă. Ciupesc corzile și încep să cânt. Mă sprijin de grilajul vestic al zidului orașului Din Ching-ling toamna. Revărsându-și razele peste pământ, soarele atârnă jos Ca să privească cum curge fluviul măreț. Câmpia centrală e un dezastru, oficialii se împrăștie neputincioși. Când să ne redobândim frontierele? Vânturile din Yang-chou au venit să-mi usuce lacrimile. Împăratul Hsien Feng ascultă în tăcere și începe să plângă. Mă roagă să cânt alt cântec. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și ar învăța să vâneze. Aș vrea atât de mult ca el să crească pe spinarea calului, așa cum o făceau strămoșii săi. Aș vrea să nu fiu nevoită să-mi aduc aminte că suntem în exil. Jehol e un loc măreț și tăcut. Lumina albicioasă a soarelui se reflectă ușor de pe acoperișurile sale din țiglă smălțuită. Curțile sunt pavate cu lespezi de piatră, iar ușile sunt flancate de ziduri groase. De la moartea lui Chien Lung, acum o jumătate de veac, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pot să fac nimic. Când decretul e anunțat, aflu că Nuharoo este onorată cu titlul de „Împărăteasa Marii Milostenii Tzu An“, iar eu cu cel de „Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți Tzu Hsi“. Pentru oricine cunoaște subtilitățile limbii chineze, diferența este clară: „măreață milostenie“ este mai puternic decât „evlavioasă bunătate“. Om fi noi onorate ca împărătese de același rang, însă mesajul către națiune e că poziția mea nu este egală cu cea a lui Nuharoo. Evidențierea prestigiului ei asupra mea o încântă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atâta păr“; „chiar nu mă interesează să am o priveliște cu o moschee!“) și toată lumea era binedispusă când ne-am reunit la brunch-ul cu șampanie de o eleganță impresionantă dat În onoarea noastră pe terasa hotelului, care se Înălța deasupra mărețului palat Topkapi. Am reușit s-o șterg pe furiș după o oră și am traversat câteva străzi până la Marele Bazar, unde plănuisem să hoinăresc și să casc gura la toată lumea și la tot ce se găsea. Am intrat pe poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cât se poate de schimbător costumul indică pretutindeni, cu înverșunare, opozițiile sociale. [...] dar niciodată nimeni nu a putut face nimic împotriva pornirii pătimașe de a parveni sau a dorinței de a purta veșminte, care, în Occident, sunt semnul celei mai mărețe promovări sociale. Câteva studii din perioada contemporană au analizat simbolistica uniformei în diverse contexte social istorice (B. McVeigh, 2000; I. Guenther, 2004). Într-un studiu etnografic întreprins în Japonia, Brain McVeigh (2000, 377) a arătat că elevii purtau uniformă și
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
principale pentru răspândirea religiei celei noi, ea fiind mult timp un cult secret militar și o "vrajă pentru victorie". Pe de altă parte, mințile simple cereau și un simbol unic, și nici unul nu putea să fie mai strălucitor și mai măreț decât soarele (cultul lui Sol invictus), Sf. Soare al superstiției și al cântecului popular de la sate, Împăratul însuși fiind un "dublu al Soarelui". Încă în secolele I-III, filosofii concepuseră un monoteism mai curat, misterele urmăreau același scop, încât putea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inflație galopantă. Acesta este momentul în care francezii botează deceniile dinaintea războiului cu numele de Belle Époque. Perioada aceea marcată de obsesia decadenței li se înfățișează retrospectiv ca o vârstă de aur. Căci pe atunci Franța era bogată, puternică, stabilă, măreață... și mai credea încă în cultura sa. Ceea ce nu mai este întru totul valabil după 1918. "Noi civilizațiile știm acum că suntem muritoare", exclamă Paul Valéry într-o frază rămasă celebră. Absurditatea și cruzimea războiului scoseseră la iveală eșecul societății
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau obiecte de mobilier. Are loc exodul. Astfel, în câteva săptămâni, armata franceză, considerată cea mai puternică din Europa, a fost spulberată de tancurile și aviația lui Adolf Hitler. Teritoriul este invadat, iar guvernul, pus pe fugă. Franța, această națiune măreață, se prăbușise ca un castel de cărți de joc. Ce șoc, ce umilință! Pradă coșmarului, francezii își pun toate speranțele în mareșalul Pétain, "eroul de la Verdun", învăluit încă într-un nimb de glorie. Se așteaptă de la acest om providențial să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fără să fiu implicat în nici una din ele. Această apatie este unul din motivele care m-au condus la a înceta să-ți scriu". Apoi, continuînd, Bălcescu încearcă să-1 convingă pe Alecsandri să fie demn de Elena, chemîndu-1 la fapte mărețe. Îi cere să-și îndrepte pasiunea asupra patriei și îi împărtășește ultimele sale descoperiri: că a găsit în bibliotecile franceze documente privitoare la Mihai Viteazul și că socotește să meargă la Viena, în Transilvania și în Ungaria, pentru a-și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
după 1950, Ana Pauker formulează rezerve în privința lui Dej. Pe de altă parte, coerciția se exercită chiar în sînul partidului. Eșecul este o greșeală personalizată, rezultatul unei analize eronate. Or, în 1951-1952, partidul român se lovește de primele eșecuri ale mărețelor proiecte puse la cale în 1948. Acest eșec este și al sovieticilor implicați direct în mecanismele vieții de partid și de guvernare: eliminînd pe Ana Pauker, Gheorghiu-Dej avea complicitatea lui Chișinevski, el însuși om de încredere al lui Beria. El
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
clasă. Deși ele nu s-ar putea constitui, în ultimă instanță, în modele în cadrul unei "cinematografii anti-hegemoniste", așa cum și-ar dori Bell Hooks și alți radicaliști negri, ele furnizează cîteva intervenții cinematografice mobilizatoare și provocatoare care sînt cu mult superioare mărețelor performanțe de gen din cinematografia hollywoodiană. Rap-ul și discursul radical al negrilor Afro-americanii au folosit în mod tradițional muzica și idiomul muzical ca forme privilegiate de rezistență la opresiune. Gospelul a apărut ca răspuns la sclavie, în timp ce blues-ul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu zi, demonstranții pro-război se puteau vedea ca făcînd parte din echipa cîștigătoare în partida "Războiului din Golf". Participarea la ritualurile pro-război le dădea astfel indivizilor identități noi și atrăgătoare care le ofereau un reînnoit simț al participării într-o măreață aventură națională. Ca și evenimentele sportive și concertele rock, demonstrațiile pro-război le asigurau astfel participanților măcar o trecătoare trăire a experienței comunității, trăire refuzată lor în templele privatizate ale societății de consum, în serialele din media și în "stilurile de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu semenii, aceeași viziune asupra lumii, liderul îi oferă un substitut de comunitate, aparența unei legături directe, de la om la om. Sînt suficiente cîteva imagini frapante, una-două formule care sună bine și se adresează direct inimilor sau apelul la o măreață credință colectivă: acesta este cimentul care leagă indivizii și ține laolaltă edificiul maselor. Ceremonii grandioase, reuniuni frecvente, manifestări de forță sau de credință, proiecte de viitor asupra cărora fiecare trebuie să-și dea acordul etc., întreg aparatul de fuzionare a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ideilor, la cea a realităților. Din nou apare vechea întrebare: omul este bun? E rău? Ei răspund că omul în mulțime e mai curînd rău, ca și cum ar ști acest lucru dintr-o sursă științifică certă. Pentru a evita capcana sentimentelor mărețe și pentru a rămîne lucizi, cel mai sigur mijloc e să urmăm îndeaproape maxima filosofului Bradley: Cînd un lucru e rău, e preferabil să-l cunoști pe cel mai rău decît el". Deci să nu ne facem iluzii. O surpriză
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exercita puterea absolută prin stăpînirea resurselor de apă ale comunităților de țărani: fie prin construirea de diguri, fie prin săparea canalelor. Mulțimile erau reunite și coordonate prin rețeaua sa de slujbași oficiali, cu scopul de a duce la-ndeplinire lucrări mărețe, de felul piramidelor. Despotul, pisc al societății riguros ierarhizate, uns zeu de către religie, stăpîn infailibil al Statului și universului, ambele reunite în persoana lui, despotul, așadar, cerea o supunere absolută. Observăm că avem de-a face cu trăsături care stau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îi votează. Această stare de lucruri este cît se poate de verosimilă 79. Cînd apa nu-i adîncă, nu are puterea să susțină un vapor. Cînd masa de oameni nu e pasionată, nu are tăria de a trăi o idee măreață. Asta s-a și întîmplat. IV Lucrările lui Le Bon au fost traduse în toate limbile, mai ales Psihologia mulțimilor, transpusă în arabă de un ministru al Justiției și în japoneză de un ministru al Afacerilor Străine. Președintele Statelor Unite, Theodore
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
administrate, asemenea drogurilor, în doze tot mai masive și mai frecvente. Le Bon afirmă: Tot ceea ce frapează se prezintă sub forma unei imagini percutante și clare, curățită de zgura necesarei interpretări sau însoțită doar de cîteva înfăptuiri minunate: o victorie măreață, un minunat miracol, o mare crimă, o nesfîrșită speranță. E important ca lucrurile să fie prezentate în bloc, fără a indica niciodată geneza lor. Sute de crime mărunte ori de mici accidente nu vor reține în nici un fel imaginația mulțimilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
crudă decît acest eșec. Dar, impermeabili la experiență, sfîșiați de dorințe nesatisfăcute, indivizii nu încetează niciodată să creadă că condiția lor se poate schimba, că trebuie să se schimbe. Speranța aceasta le dă puterea fantastică de a săvîrși fapte fie mărețe, fie cumplite. Ea face dintr-o mulțime fie un erou, fie un criminal colectiv. "Toate popoarele lumii, scrie Le Bon, se închină, unei singure divinități, deși sub o infinitate de nume: speranța. Toți zeii lor nu sînt decît un singur
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
general împărat, și avem exemplul lui Napoleon, din primul dintre semeni, stăpîn al semenilor: Stalin. Această calitate dovedește o bună stăpînire a voinței, după cum subliniază și Goethe: "Omul care posedă și afirmă stăpînirea de sine îndeplinește cele mai dificile și mărețe sarcini." Ea îi permite să frizeze ridicolul, îndrăznind să facă ceea ce nu ar îndrăzni niciodată reflecția ponderată: să îngenunchieze pentru a săruta pămîntul lagărului de concentrare, asemenea cancelarului Brandt, sau să proclame, ca președintele Kennedy, "Eu sînt berlinez". Problema curajului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
chiar parcă ar cere cumva acest lucru?! Pline de talente și virtuți? Și atunci de ce au o atît de măruntă influență asupra puterilor pe care tot ele le-au cocoțat în vîrful ierarhiei, puteri care le antrenează uneori în acțiuni mărețe sau, și din păcate cel mai adesea așa se întîmplă, în cele mai crunte exagerări? De fapt, prietenii mulțimilor sînt prieteni prefăcuți. În realitate, ei sînt doar proprii lor prieteni. Tarde o spune, și nu fără cruzime: "Să mai remarcăm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în cabinetele hipnozatorilor, pe care le putem determina să facă și să creadă tot ce dorim. Tarde a observat într-o situație concretă puterea ziarelor și a ziariștilor de a mobiliza, de a pune în mișcare marele public pentru cauze mărețe. "Nu întîmplător există în Franța sufragiul universal, scrie el, ci pentru că avem atîtea jurnale avide de noutăți și extrem de răspîndite; astfel încît problema vinovăției lui Dreyfus, de pildă, a împărțit țara în două tabere sau, mai bine spus, în două
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
putere, după o formulă clasică, sub semnul prestigiului. Oricît de contestat va fi fost, nimeni nu a îndrăznit să se închipuie urmașul lui. Și nimeni, în afara poporului, nu a avut puterea de a-l determina să renunțe. Bărbat cu idei mărețe, cu opinii ce excludeau compromisul, exercita o stăpînire totală asupra celorlalți, stăpînire ce i-a adus credința personală a indivizilor și fidelitatea necondiționată a grupurilor care se recunoșteau în el. Și indivizii singulari, și grupurile îl iubeau în mod exclusiv
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]