4,987 matches
-
o consider ca pe o fiică iar pe tatăl ei, care este leat cu mine, ca pe un frate. Sunt oameni de treabă, la locul lor și cu multe calități. Eu nu am avut nimic împotrivă ca ea să se mărite cu tine, m-am bucurat că, după moartea lui George a putut să facă pasul ăsta, știind cât de afectată a fost. Tu trebuia s-o înțelegi și să-i fii alături. O știu destul de blândă și cuminte. Cum ai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
simțea cu sufletul ușurat și împăcat înaintea destinului, poate că era chiar o resemnare. Nu mai mergea în sat la hore sau baluri, ieșea în sat doar când avea nevoie de cumpărături de la magazinul sătesc. Era o femeie care fusese măritată și nu se mai cădea să meargă la distracții, așa, de una singură. Toate prietenele ei erau măritate, la casele lor, cu copii și când ieșeau în sat, mergeau însoțite de bărbații lor, la braț. Duminica, de la biserică, se ducea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sat la hore sau baluri, ieșea în sat doar când avea nevoie de cumpărături de la magazinul sătesc. Era o femeie care fusese măritată și nu se mai cădea să meargă la distracții, așa, de una singură. Toate prietenele ei erau măritate, la casele lor, cu copii și când ieșeau în sat, mergeau însoțite de bărbații lor, la braț. Duminica, de la biserică, se ducea în cimitir, la mormântul mamei ei și la cel al lui George; aprindea lumânări și tămâie și, de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
că moartea lui George a fost o crimă? De ce nu au fost urme să se constate crima? În mintea lui se derulau fel de fel de întrebări și scenarii, ca în filme. Biata Frusina, dacă ar ști că a fost măritată cu criminalul iubitului ei! Doamne, prin câte a trecut! Îl luă de umeri și îl scutură de câteva ori: - Nebunule, ce te-a determinat să faci crima? - De Frusina m-am îndrăgostit cum am văzut-o prima dată și am
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Stătea pe marginea patului și se tânguia cu ochii în lacrimi: cum a putut să se căsătorească cu criminalul iubitului ei? Dacă știa de atunci că Petre l-a omorât pe George, îl denunța la miliție și nu se mai mărita cu el. Acum i se părea că nu mai are rost. Trebuie să lase trecutului toate acestea și să privească înainte. Își găsise iubirea adevarată: Alexandru îl înlocuia pe George. Petre nu mai exista pentru ea. Luă bucățile rămase din
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Marinică, dacă are chef de femei, se poate duce în oraș dar ce s-a gândit< lasă că este mai ieftin la noi pe stradă, raționament greșit. Însă știi ceva, am încheiat subiectul. Trebuie să știi și tu, mă voi mărita curând și o să plec din acel serviciu. Mai am cam o lună până vine soțul. Nu îmi mai dă voie să lucrez, însă acum, în seara asta eu vreau să mă plimb cu tine, restul sunt nimicuri, nu mă interesează
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a spus că este ca și măritată, bărbatul ei este plecat, vine peste o lună. Tocmai bine, îmi termin și eu vacanța! Spune zâmbind cu ochii după o clientă frumoasă care tocmai a intrat în restaurant: - Foarte bine că este măritată, nu-ți trebuie complicații acum! Îi răspunde unchiul încântat, și-și scoate portofelul: - Arată-l pe al tău! Laur îl arată gol și râd, nici urmă de Bălcescu. Unchiul său îl umple cu niște bani și continuă: - Când îi termini
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Mona Sabbat. Lângă radioul cu ceas e o stație de interceptare a frecvenței poliției, care pârâie. La radioul cu ceas o femeie în vârstă țipă la o femeie tânără. Se pare că femeia tânără a rămas însărcinată fără să fie măritată, iar femeia în vârstă o face curvă și parașută. O curvă proastă, zice femeia în vârstă, din moment ce parașuta s-a tăvălit fără să-și ia măcar banul. Femeia de la birou, tipa asta, Mona, închide stația de poliție și zice: — Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceas, femeia în vârstă îi zice curvei să găsească niște părinți adoptivi pentru copil, dacă vrea să nu-i distrugă viitorul. Îi spune curvei să se maturizeze odată și să-și termine studiile de microbiologie, abia după aia să se mărite, dar până atunci să nu mai facă sex. Mona Sabbat scoate de sub birou o pungă de hârtie maro și trage de-acolo ceva învelit în folie. Desface folia la un colț; începe să miroasă a usturoi și mirodenii. La radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
semenii săi. Detectivul este un păstor, și vrem ca ucigașul să se întoarcă la turmă, în mijlocul nostru. Noi îl iubim. Ne este dor de el. Vrem să-l strângem în brațe. Poate că de-asta sunt atâtea femei care se mărită cu criminali aflați în închisoare. Ca să-i ajute să se vindece. De mine nu-i este dor nimănui, îi spun. Mona dă din cap și zice: — Tu și Helen semănați foarte mult cu părinții mei, să știți. Mona. Coacăză. Fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de nici un ajutor, mă descurc convenabil... Și să știi că ar trebui să-i dai Măndicăi cele două pogoane de pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un car de vreme... Poftiți, nu e nevoie să vă mai descălțați... Mai tânără cu destui ani decât Iorgu, cumnata lor era o femeie micuță și vioaie, care încă mai păstra urmele trecutei sale frumuseți. Fată de rabin, ea se măritase cu Iorgu din dragoste, contrariindu-și la început familia și cunoscuții. Dar mariajul ei reușit cu un român destoinic și de ispravă fusese cel mai bun argument împotriva rezervelor părintești. Ticu e tot timpul ocupat cu problemele lui, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Am mai auzit că ai și niște rude-n Italia, vorbi ea netulburată mai departe. Ne pare foarte bine!... Dar să știi, drăguță, îl preveni ea, că noi nu prea avem ce zestre să-i dăm fetei, când o să se mărite, fiindcă asta e situația... Mamă, lasă poveștile astea cu zestrea, o întrerupse stânjenită Felicia. Ce dumnezeu!... Hai să vorbim despre altceva... Doamnă, interveni Victor, ca să lămurească lucrurile, eu n-am venit aici ca sa emit pretenții... Eu nu sunt vânător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Și, te rog, nu te întoarce , Pentru că mie nu-mi place. Mama și sora mea Nu mai plânge, mama mea, Maica mea, icoana mea, Ți-este dor de sora mea C-a plecat din casa ta! A plecat, s-a măritat Și de tine a uitat. Poate acum e fericită, De un băiat bun iubită. Poate stă și se distrează, Tu o plângi îngrijorată, Poate stă la o terasă Cu o scrumieră pe masă. Mamă, o caut de patru zile Ca să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a debutat cu venirea altui ghid (o moldoveancă blondă de Buzău cu statut de femeie măritată cu un cretan), care s-a dovedit a fi inteligentă, simpatică și bună vânzătoare de gogoși. După o foarte atractivă prezentare a posibilităților turistice (la un moment dat aveam senzația că am nimerit în rai), ne-a întrebat ce dorim
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zborul. Acolo. Cocteilul pe care-l organizaseră colegii pentru plecarea ei o luase pe nepregătite, iar prima ei reacție fusese să le spună pe un ton ceva mai aspru că nu pleca definitiv. - De Îndată ce va pricepe că nu s-a măritat cu cine trebuie, se va Întoarce. Conștient de stinghereala ei, Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cercetătoare, formele generoase și senzuale. Dar și firea - oțel călit - și combativitatea. Yvonne era o femeie care muncea enorm, aspră la durere, dar și la treabă. Începuse să muncească de la treisprezce ani ca vînzătoare de pîine. La optsprezece ani, se măritase cu Leguellec, rămăsese văduvă la douăzeci și doi, cu doi copii de crescut și o confortabilă asigurare pe viață pe care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să lupte și capitulase Înainte chiar de a fi dat vreo bătălie. Se Întrebase adesea de ce Își aruncase Gwen ochii asupra lui, apoi, cunoscînd-o mai bine pe Yvonne, Își spusese că nu făcuse decît să repete schema maternă: să se mărite cu un cretin al cărui nume, după modelul maică-sii, Îl adoptase și pe care-l putea umili după bunul ei plac. Philippe nu avea o părere prea bună despre sine, dar ținea la Gildas, iar moartea acestuia Îl Întrista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea ei. Nu avea nimic comun cu ea refugiul ăsta În inconștient, modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite cu Christian Bréhat, nu e așa? Poate că ar trebui să-l prevenim... Ce se amestecă idiotul ăsta, gîndi Lucas agasat. Răspunse sec: - Familia Kermeur i-a trimis un mesaj la postul de comandă al cursei. Bréhat era la Plymouth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aruncă o privire furioasă pe care ea o ignoră cu trufie. Vehiculul țîșni la drum. Rulară cîteva minute Într-o tăcere grea s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu Îndărătnicie ochii ațintiți la drumul din fața lui. Ea dădu din umeri. - M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acceptat să-mi devii soție, a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Acum viața ne oferă o a doua șansă, dragostea mea, să n-o lăsăm să treacă. Anunțurile au fost deja făcute publice. Ne putem căsători mîine. Mărită-te cu mine. Cutioara roșie apăru ca prin farmec În mîna lui. O deschise. Cele două verighete scînteiară. - Nu. Deși fusese slab, cu toții avură impresia că strigătul se repercutase pînă la capătul digului. Acordeonul amuțise. Oaspeții plecaseră pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-ți mulțumesc, i-o Întoarse Christian pe același ton. Că ai avut grijă de Marie În timpul absenței mele. Acum sînt aici, adăugă el, așa că nu te mai așeza Între noi. - Dacă asta vrea ea... - Ce vrea ea este să se mărite cu mine foarte repede și să părăsim insula. Ne căsătorim mîine. Lucas Încercă să digere ceea ce tocmai auzise, dar stomacul lui răzvrătit Îi refuză această favoare. Așadar mersese pînă la capăt... Înghiți cu dificultate și-l fixă pe skipper cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mic amănunt la toate Întrebările celor doi polițiști. O disculpă pe Armella, a cărei singură vină fusese aceea de a vrea să-l acopere pe PM. - Dar cea mai mare eroare a ei a fost, Înainte de toate, să se mărite cu fratele meu. Biata de ea a intrat Într-o familie teribilă, care n-a știut să-i pună inteligența decît În slujba nenorocirii. Lucas se ridică brusc și, spre marea surpriză a Mariei, chemă un jandarm care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anunț. - Poate că ar trebui, avînd În vedere caracterul și ereditatea ta... Mă Întreb dacă ai făcut bine renunțînd la partea ta de moștenire. Cu un castel, cu avere și o bonetă de strîns părul model Armelle, te-ai fi măritat mai ușor... - Am să mă mai gîndesc... De cum mă voi sătura de cinismul de două parale al unui polițist care nu e nici măcar În stare să Înțeleagă modul de a face să picure sînge de pe menhiri... Bacul trecea prin fața sitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parc-ar fi pe punctul s-o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu. Nu poți să aștepți până luni? Vivian se încruntă către mine. Aș spune că exact asta a sperat. Să-i dau posibilitatea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]