KorAP: Find »[drukola/base=maestru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...745 >

18,601 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

o să te măriți cu el, știu eu, zicea, avocata de maică-mea se pregătea o săptămână, prăjituri de casă, sarmale, pește etc... ce-i drept, gătește grozav, ce-i al ei e al ei! Eram atât de fericiți... și, deodată, Maestrul a întrerupt relația cu mine, am văzut că nu mă mai vrea. Știți cum e, Frumoasă Neli, când nu te mai vrea un bărbat și tu îl vrei? Sigur știți, după trei căsătorii pe care le-ați făcut și desfăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
unul dintre colegi, Bibi, îmi făcea curte, ogradă, zice mama mea de la munte, invitații după invitații, m-a chemat în garsoniera lui din Berceni. Era cald, era curat, mirosea a mere verzi - vorba asta cu mere verzi o știu de la Maestru, când ceva îi miroase lui bine, zice că sunt mere verzi, știți că o are pe asta cu mirosurile -, el era subțire și înalt, semăna chiar cu primul meu bărbat, cu Maestrul, l-am pupat și pe ăsta de l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
vorba asta cu mere verzi o știu de la Maestru, când ceva îi miroase lui bine, zice că sunt mere verzi, știți că o are pe asta cu mirosurile -, el era subțire și înalt, semăna chiar cu primul meu bărbat, cu Maestrul, l-am pupat și pe ăsta de l-am rupt, că ăsta e genul meu, am făcut amor ca nebunii. Mirosea a bărbat tânăr, îmi plăcea la nebunie, era altceva, deja îl iubeam, dar a greșit după tăvăleala aia, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
prea spăla și pielea îi mirosea puturos, așa îmi povestea Loredana, un nespălat!!!!, nu mi-a plăcut de el, zicea, nimeni nu e ca tine, așa începe dragostea, de la miros, cum să mă îndrăgostesc eu de ăla?, niciodată, tu ești Maestrul meu... Eu am apărat-o totdeauna, am spus la toți că a fost fată mare, că s-a culcat numai cu mine, că e femeia unui singur bărbat, că fidelitatea e caracteristica ei principală. Ea, dacă o întreabă cineva cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nu ne căsătoriserăm încă (ziua primei confesiuni, căci pe atunci era altfel, mă iubea probabil, mă iubea și de-aia îmi povestea, că nu povestești decât oamenilor la care ții, nici eu nu știu ce să zic, a fost prima poveste a Maestrului), îmi povestea cum a fost cu viața lui, câte puțin, astăzi un pic, o poveste, mâine un pic, altă poveste, am aflat cum a fost cu ursitoarele, cu steaua de foc, o ghiulea abătută asupra lui, în copilărie, stați să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o numesc eu, poate că o să îmi mai spui și altele, dacă începi, poate o să povestesc și eu altădată, cine știe?, că poveștile astea... Loredana e toată numai atenție, curiozitate, stă nemișcată în brațele lui, să se vadă bine că Maestrul e viața ei. Bărbatul se uită lung la tânără, el știe că atât timp cât povestești, ăla de ascultă te acceptă, te primește așa cum ești, că l-ai cucerit, că puterea ta e absolută. Iar el vroia atunci ca fata asta, Loredana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
el știe că atât timp cât povestești, ăla de ascultă te acceptă, te primește așa cum ești, că l-ai cucerit, că puterea ta e absolută. Iar el vroia atunci ca fata asta, Loredana, să-i rămână în mâini... Pe mine, își începe Maestrul povestea din ziua aia, 10 mai 1990, m-a adus mama în lume într-un sat cu zeii deasupra, Cristești, când arată ei cu degetul de sus, din munți, dacă greșim și-i tragem pe frupt și pe sec, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
satul meu, în Cristești. Toți știu că zeii sunt acolo, sus, și ne văd. Un sat cu zei în timpul comuniștilor, realizezi? — Îhî, dar n-am auzit de Kogaion ăsta, pe unde e satul?, îl întreabă fata timid, să nu creadă Maestrul că e o incultă. — Ai carnet de conducere, conduci? — Nuuu, dar am să conduc, îi răspunde Loredana sigură de ea, înțepată de mii de ace. — Pe drumul care duce la Pitești, apoi, Vâlcea, urci tot pe Olt, Brezoi și... Cristești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
că jurăm pe Zamolxis, nu pe Zeus al grecilor, pe zeul nostru jurăm noi, dacă ai greșit, muțești, dacă nu, te îmbogățești și devii tânăr, cam asta e mitologia Cristeștiului meu din munte. Munți, păduri, Oltul într-o parte, și Maestrul începe să cânte ușor, nu prea tare, trebuie să schimbe blestemele alea vechi, alea cu muțitul, nu știe de ce îi stau pe meninge, cântă încet, de dragoste, că dragostea învinge totul, și blesteme, și rău, și vinovății: Între Olt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sper că tu faci deosebirea între început și origine. ÎÎÎ, da... Adică începutul are evenimente date, plasate istoric, pe când originea desemnează un act de distanțare, deci include și începutul, originea e mitică, de-aia ți-am vorbit de Kogaion... Și Maestrul o întoarce pe Lori cu fața spre el, se uită lung, deodată circumspect, la fata cu ochii de aur. Aceasta simte o neliniște ciudată, ceva nu e în ordine cu bărbatul ăsta?, de ce s-o fi uitând așa la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
tot satul era Iacobache, pe vremea lui Maiorescu... (pauză). — Maiorescu? (e vitează). Păi, da, chiar a venit ministrul... — Ba era critic literar, am învățat de el la școală! (sigură pe ea). — Poate l-ai și citit?, îîî, să lăsăm, surâde Maestrul, vine marele om în satul nostru într-un an, nu știu exact momentul, și îi zice lui tata: ce nume e ăsta, Iacobache?, păi, Iacobescu nu sună mai bine, e românește?! Ai noștri schimbară numele fiecărui copil născut în familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
foc, înțeleg păsările, cântecul lor, Doamne, cum se mai jeluiesc uneori, cum își spun fericirea, alteori, de atunci, văd și simt altfel, visez altfel, de atunci... — Tu înțelegi păsările?, și femeia se gândește că este cam nebun, e cam nebun Maestrul ăsta. — Le înțeleg, draga mea. Te sperie? — Nuuu, dar ai prea multe calități!, chiar ești un Maestru, și ochii femeii clipesc galeș. El se face că nu aude vorbele ei și continuă povestea. Mama iubește teatrul, și acum, mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
atunci, văd și simt altfel, visez altfel, de atunci... — Tu înțelegi păsările?, și femeia se gândește că este cam nebun, e cam nebun Maestrul ăsta. — Le înțeleg, draga mea. Te sperie? — Nuuu, dar ai prea multe calități!, chiar ești un Maestru, și ochii femeii clipesc galeș. El se face că nu aude vorbele ei și continuă povestea. Mama iubește teatrul, și acum, mai mult ca orice, zice că pe ea o mulțumește un spectacol dacă-și simte sufletul zburând, că după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
eu știu din seva cărui Orfeu am supt. /nu se mai poate face nimic./ o întreagă poveste se naște din mine... Parcă așa sunau, era despre trădare... — Ce-ai visat și-ai trădat?, tu, iubirea mea, nu trădezi, tu ești Maestrul meu, eu de la tine am învățat totul, nu se poate, ești aspru cu tine, prea aspru!, Loredana îi pune o mână pe țâțele ei splendide cu adevărat, tu nu trădezi, înțelegi? Și fetei i-a trecut toată oboseala. — Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
e viața, pe toți ne liniștește ceva. * — Să revenim, iubito, mai avem timp?, timp avem, dac-am avea de toate ca timpul care este pe noi, Loredana nu-l întrerupe pe bărbat, primul ei bărbat, profesorul ei de actorie... Dar Maestrul știe că relația lui cu timpul este alta, că el nu mai are tot atâta timp cât ea, cât fata asta cu ochii de aur. Pe actrița aia din provincie, soția marelui regizor, mi-am zis că nu pot s-o las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ei șatene? Cum femeile astea, Rita și Vichi, femei pentru care am lăsat ce-am avut mai bun în viață? — Despre Ani vorbești?, îl întreabă Lori cu o ciudă pe care o ascunde foarte bine, interpretase atât de inocent, că maestrul n-a intuit nimic. — Despre Anita. Odată, lui Vichi, i-am trântit-o: auzi, cum își încheie Ion șireturile la pantofi, poate de burtă? M-am gândit că, încet, în timp, am să o fac pe ea să plece de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
tău, iubito! Ghidușie! VI. CHILOȚII DE SUB PERNĂ — El m-a învățat, Frumoasă Neli, să-mi las într-o zi, după un amor acasă la el, era prin anul 1990, să-mi las, vă spuneam, chiloțeii sub perna nevestei, îmi spusese Maestrul că doar așa tipa va pleca sigur, când o să-i găsească. Chiloții mei în casa lor, sub pernă. Aveam cei mai sexi chiloți din lume, și fâșșș, sub perna ei... — Nu vă cred, cum să vă lăsați dumneavoastră chiloții sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
iubirea mea! Nu uita că sunt cu douăzeci de ani mai mare ca tine. Am și o fire curioasă... Nu contează, zece ani de fericire lângă tine îmi sunt de-ajuns. Am făcut și nuntă religioasă, totul ca la carte. Maestrul avea pe atunci 40 de ani, iar eu 20. Am devenit o doamnă, ce pula mea! Acuma sunt nevastă, i-am spus și lui, Maestrului meu, am învățat niște roluri în viața asta... — M-am mutat de la cămin la casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
lângă tine îmi sunt de-ajuns. Am făcut și nuntă religioasă, totul ca la carte. Maestrul avea pe atunci 40 de ani, iar eu 20. Am devenit o doamnă, ce pula mea! Acuma sunt nevastă, i-am spus și lui, Maestrului meu, am învățat niște roluri în viața asta... — M-am mutat de la cămin la casa lui, în apartamentul ăla în care nu-mi plăcea să stau, intram ca opărită, o vedeam pe Vichi în fiecare colț, deși fosta nevastă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
departe, peste mări și țări. Dar m-am adaptat, Cățelul-Lord rămăsese la el, am adus și o pisică de la cămin, mieuna pe acolo, prăpădita, am instalat-o în apartament și s-a obișnuit cu Lord, câinele parcă o proteja. Cu Maestrul era bine, singura mea problemă era că nu știam pe atunci să gătesc, nu știam să fac nimic-nimic, nu deosebeam pătrunjelul de mărar, dar am învățat încetul cu încetul, m-a ajutat o vecină, tanti Sorina, la început o rugam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
oferit două bilete în rândul întâi. Întâmplarea a folosit-o și Tina într-o piesă de teatru, așa trece ea întâmplările în ficțiune, într-o zi avea textul în poșetă, a scos nu știu ce și-au căzut niște hârtii pe jos, Maestrul a sărit ca ars, ce-s astea?, o piesă de teatru într-un act, i-am promis-o unei prietene, nu mie?, am sărit eu, îîîî, s-a rușinat, se vedea pe ea, dar s-a gândit un pic, bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Am frunzărit hârtiile alea, eu aș juca, i-am spus repede, piesa parcă-i făcută pentru mine, nu pentru prietena aia a ta, cine este?, soția unui mare actor! Mai mare ca mine?, l-a umflat un râs strepezit pe Maestru. Lasă fata în pace! Tina dragă, nu i-o mai da ăleia, nici nu-i spune c-ai terminat-o, las-o la mine și mai vedem, are striptease, are o scenă unde pot apărea cu sânul gol (sânii mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și am pus-o în sertar, să rămână acolo. Îmi pare rău că am jucat și în prostia aia, Bărbați și femei, dar era un spectacol muzical și eu sunt tare bună la mișcare și muzică, spectacolul i-a permis Maestrului să cânte și să aibă un succes uluitor, a fost un Rică (nu Venturiano) de zile mari, acuma, după tot ce s-a întâmplat, n-aș mai juca în piesele ei. Ești crudă cu ea, nu ți-a făcut nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
aibă un succes uluitor, a fost un Rică (nu Venturiano) de zile mari, acuma, după tot ce s-a întâmplat, n-aș mai juca în piesele ei. Ești crudă cu ea, nu ți-a făcut nimic femeia asta, îmi zicea Maestrul, Cruello! Așa mă strigau și colegii în facultate, cică fața mea ca un brici exprimă asta, s-a lipit Cruella de mine ca și biata Loredana. Îmi pare atât de rău că îl știe marele actor, vroiam să mă păstreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pământului, nu știu cum au ajuns ăia la Cruella. O pacoste pe care am s-o înving eu, nu se poate altfel. V-am prevenit că poveștile îi cam sperie pe unii, îi nimicesc pe alții, fiți atentă, Frumoasă Neli... Numai că Maestrul a fost însurat de trei ori, a avut și are nenumărate muieri, și asta nu e așa de ușor de dus în spate. Mereu zice că eu aș fi putut să fiu cea mai bună dintre toate femeile lui, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]