5,147 matches
-
dorinței sovieticilor de a o "rezolva". În loc să fie destituit și închis pentru difuzare de documente strict secrete, Titulescu a fost numit ministru de externe, în urma unor servicii prestate pentru camarilă. În data de 22 octombrie 1934, ministrul german al aerului, Mareșalul Hermann Göring, vorbind în numele lui Adolf Hitler, expune ambasadorului roman la Berlin, Nicolae Petrescu-Comnen, o oferta germană către România, respectiv garanția integrală a granițelor, în special a graniței cu Uniunea Sovietică și a graniței cu Ungaria, oferind totodată o reînarmare
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
știau germanii despre potențialul armatei sovietice. Ulterior, când va afla exact și cât știau germanii, va intui că atât Canaris cât și Moruzov intoxicau Statul Major cu informații false.) In 5 decembrie 2006, Curtea de Apel București a hotărât achitarea mareșalului Ion Antonescu, a șefului Gărzii de Fier Horia Sima și a altor 19 membri ai Guvernului român din 1940, printre care și prințul Mihail Sturdza, pentru unele crime de război imputate ca urmare a colaborării militare dintre România și Germania
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
și Veturia Manuilă au adoptat-o în cenaclul lor. Astfel, doamna Canciov era nelipsită din casa lui Antonescu, mai ales de la vila lui de la Predeal, unde-și petrecea Conducătorul sfârșitul de săptămână. În baza trecerii pe care o avea pe lângă mareșalul Antonescu, la cererea Comunității evreilor din Bacău, a făcut numeroase intervenții în favoarea acestora. Una din ele a dus la anularea ordinului dat de Pichi Vasiliu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne, de a se face ghetouri în Moldova. Altă
Mircea Cancicov () [Corola-website/Science/306220_a_307549]
-
Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și a numeroși oameni politici: Ion I.C. Brătianu (prim-ministrul României), Vintilă I.C. Brătianu (ministrul de război), Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail Cantacuzino (ministrul justiției), Take Ionescu (ministrul de externe), Henry Catargi (mareșalul Palatului), generali și atașați militari străini în România. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor (Bellu Militar). Generalul Ioan Dragalina este tatăl viitorului general român Corneliu Dragalina (1887-1949), născut, de asemenea, la Caransebeș și al comandorului de marină Virgil Dragalina. Fiica Viorica
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
avertizînd ofițeri din colegiul Dolj, unde el însuși a candidat, că ” dacă unitățile lor nu vor vota în unanimitate lista BPD-ului, vor fi desființate, iar ei - împrăștiați în toată”- a pus la dispoziția ocupanților sovietici arhiva Cabinetului Militar al mareșalului Antonescu, desi înțelegerile cu aceștia nu prevedeau acest lucru. După instalarea la putere, din ordinul Moscovei, a Guvernului prosovietic condus de Petru Groza, sistemul de organizare al Armatei Roșii a fost copiat în Armată Română și aplicat cu concursul ministrului
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
din august 1944, așa-numita „Operațiune Iași-Chișinău”. La data de 23 august 1944, Emil Bodnăraș (cu numele conspirativ de inginerul Ceaușu) a participat împreună cu Lucrețiu Pătrășcanu, ca reprezentanți ai PCR, la acțiunea condusă de către Regele Mihai de demitere a guvernului mareșalului Ion Antonescu. A făcut parte din grupul de comuniști care l-a preluat în custodie pe Ion Antonescu și pe ministrul Mihai Antonescu. Cei doi au fost ținuți prizonieri într-o casă conspirativă a partidului mai înainte de a fi predați
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
fapt care n-a fost aproape niciodată bine văzut de hegemonul sovietic, indiferent de ce lider s-a aflat la Kremlin"”, declară col. prof. univ. dr. Constantin Hlihor. Pentru a soluționa divergențele, comandantul-șef al Comandamentului armatelor din Tratatul de la Varșovia, mareșalul sovietic Andrei A. Greciko, a stabilit în zilele de 27-28 mai 1966 o întâlnire separată cu responsabilii români - ministrul Sălăjan și generalul-locotenent Gheorghe Ion, șeful Marelui Stat Major al armatei române. Convorbirile comandanților militari sovietici și români au avut loc
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
Drăghici (fost ministru de interne) a organizat funeraliile. În semn de prețuire a memoriei lui Leontin Sălăjan, prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer și-a amânat cu 48 ore vizita sa în Grecia. Au participat la funeralii ministrul apărării din URSS, mareșalul Rodion Malinovski, precum și miniștrii apărării din celelalte state membre ale Organizației Tratatului de la Varșovia. Au rostit cuvântări Constantin Drăgan, președintele Uniunii Sindicatelor, generalul Ion Ioniță, noul ministru al apărării și secretarul de partid Alexandru Drăghici. Rămășițele sale pământești au fost
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
teritoriul vizat, ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop a declarat că au fost rupte orice punți de negociere. Pe 30 august, Marina poloneză și-a trimis flotila de distugătoarea spre Anglia, executând așa numita Operațiune Peking. În aceeași zi, mareșalul Poloniei Edward Rydz-Śmigły a anunțat mobilizarea trupelor poloneze. Asupra sa s-au exercitat presiuni de către francezi pentru revocarea ordinului, ei mai sperând încă într-un aranjament diplomatic, nedându-și seama că germanii erau complet mobilizați și concentrați la granița poloneză
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
ieșire. În sud, trebuind să facă față atacului principal german, forțele poloneze erau plasate în linii defensive prea subțiri. Încă aproape o treime din trupele poloneze erau plasate în partea central-nordică, între orașele Łódź și Varșovia, sub comanda directă a mareșalului Edward Rydz-Śmigły. Modul de plasare în adâncime a trupelor poloneze le-a împiedicat să ducă lupte de întârziere a înaintării germane, de timp ce, spre deosebire de inamicii lor, infanterișii polonezi erau obligați să se deplaseze pe jos, neavând timpul necesar să
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
graniță s-a dovedit un eșec de proporții. Înaintarea germană ca un tot nu a fost încetinită de succesele sporadice ale polonezilor, naziștii reușind să avanseze rapid, depășind și a doua centură de apărare. Pe 10 septembrie, comandantul suprem polonez, mareșalul Edward Rydz-Śmigły, a ordonat retragerea trupelor în sud-est, spre așa numitul capul de pod românesc. Între timp, germanii strângeau încercuirea forțelor poloneze de la vest de Vistula, (în regiunea Łódź și în jurul Poznańului), înaintând mai adânc în Polonia estică. Varșovia, aflată
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
flanc Armata a 8-a germană, dar, după un succes inițial, au fost înfrânte. După acest eșec, polonezii au pierdut definitiv inițiativa strategică și nu au mai contraatacat la scară mare. Guvernul polonez al primului ministru Ignacy Mościcki și comandamentul mareșalului Edward Rydz-Śmigły părăsireră capitala în primele zile ale campaniei și s-au îndreptat către sud-est, ajungând la Brześć pe 6 septembrie. Mareșalul Rydz-Śmigły a ordonat forțelor poloneze rămăse intacte să se retragă în aceeași direcție, în spatele râurilor Vistula și San
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
strategică și nu au mai contraatacat la scară mare. Guvernul polonez al primului ministru Ignacy Mościcki și comandamentul mareșalului Edward Rydz-Śmigły părăsireră capitala în primele zile ale campaniei și s-au îndreptat către sud-est, ajungând la Brześć pe 6 septembrie. Mareșalul Rydz-Śmigły a ordonat forțelor poloneze rămăse intacte să se retragă în aceeași direcție, în spatele râurilor Vistula și San și să se pregătească de apărare pe termen lung în zona capului de pod românesc. De la începutul campaniei din Polonia, guvernul german
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
personal Iancu Flondor, mai sus menționat, conține numeroase scrisori adresate lui Iancu Flondor din partea unor personalități ale vremii, cum sunt Grigore Antipa, Ioan Bogdan, George Bogdan-Duică, Matei Eminescu, Alexe Procopovici, Constantin Rădulescu-Motru, Theodor Stefanelli, Gh. Țițeica, Petre Missir, P.P.Negulescu, mareșalul Alexandru Averescu, Sever Zotta, Iuliu Maniu, Ion Nistor, Aurel Onciul, M. Pherekyde, Ion I. C.Brătianu ș.a. De asemenea, în fond sunt incluse o serie de documente care au aparținut Elenei Flondor, soția lui Iancu Flondor, fiului acestora Șerban Flondor, soției
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
o armată de 600.000 de oameni au fost motivele pentru care ambele tabere au depus eforturi intense pentru a atrage România de partea lor. Se credea că intrarea României de partea Antantei va avea un impact decisiv asupra războiului. Mareșalul Paul von Hindenburg a exprimat cel mai bine această convingere: „"judecând după situația militară consideram că era suficient ca România să intre în acțiune pentru a decide soarta războiului mondial"”. Cu toate acestea România nu a ales cel mai favorabil
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
al Marelui Stat Major. În această calitate, a elaborat proiectul de trecere a oștirii la cadrul de pace și de refacere a acesteia după pierderile înregistrate în primul an de război. În 1941, după eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, mareșalul Ion Antonescu a dat ordinul de a se extermina o parte dintre evreii din Basarabia și Bucovina și de a deporta restul. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, a ales jandarmeria și armata, în special „pretoratul”, un corp militar care era însărcinat
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
putut sprijini din plin cu artileria, din lipsă de muniție suficientă. La 22 septembrie 1941, după moartea într-un accident a gen. Ioanițiu, gen. Iacobici este numit șef al marelui stat major. Conducerea Ministerului de Război a fost preluată de mareșalul Antonescu. La 10 octombrie 1941, trupele române au reluat atacul reușind să pătrundă în orașul Odessa. Au luat un număr mic de prizonieri. Dintre puținii soldați sovietici rămași, mulți, în haine civile, s-au ascuns în oraș și au început
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
de ocupare a Moscovei, la sfârșitul anului 1941, Hitler a decis să restrângă frontul, reorientându-se către resursele petroliere de la Marea Caspică. Cu ocazia vizitei feldmareșalului german Wilhelm Keitel la București, acesta i-a prezentat lui Antonescu noul plan de luptă. Mareșalul român s-a declarat de acord cu noul plan de a reorienta frontul către resursele de la Marea Caspică și și-a exprimat angajamentul de a participa cu un număr mare de efectiv militar. Angajamentul lui militar a depășit chiar și
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
fost decimată într-un război inutil și și-ar fi redus șansele. Deși sunt în perspectivă evenimente mari, totuși plutesc într-o ambianță de completă nesiguranță, dăunătoare pregătirilor și întregii activități de iarnă ale armatei“, își justifica generalul Iacobici retragerea. Mareșalul l-a acuzat pe Iacobici că este incapabil. "Este o ofensă gratuită pe care o aduceți acestui neam. Este mentalitatea defetiștilor și a celor care pescuiesc în ape tulburi. Dovada o face ținuta soldatului român pe câmpul de luptă și
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
luptă și a răniților din spitale, care toți vor să fie mai repede vindecați ca să fie trimiși pe front”. Poziția generalului Iacobici față de trimiterea efectivelor române pe frontul de dincolo de Nistru a dus la o rapidă înrăutățire a relațiilor cu mareșalul Antonescu. Convins că are dreptate, Iacobici a revenit, la 16 ianuarie 1942, cu un alt memoriu, în care reafirma că nu găsea nici oportună, nici posibilă participarea primăvara cu mai mult de opt divizii. Totodată, Iacobici s-a apărat, arătând
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
Iacobici a revenit, la 16 ianuarie 1942, cu un alt memoriu, în care reafirma că nu găsea nici oportună, nici posibilă participarea primăvara cu mai mult de opt divizii. Totodată, Iacobici s-a apărat, arătând că repetatele reproșuri făcute de mareșal Marelui Stat Major erau „în mare parte nedrepte“. A subliniat că și-a dovedit loialitatea față de Antonescu „în împrejurari destul de dificile”, dar că acum constată că are „indicații puternice că mă găsesc față de domnul conducător al statului în divergență de
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
franchist din Spania, să se întoarcă în țară. Marea majoritate s-au întors și au fost predați autorităților franchiste la Irún. De acolo, ei erau transferați la lagărul Miranda de Ebro pentru „purificare”, conform Legii Responsabilităților Politice. După proclamarea de către Mareșalul Pétain a regimului de la Vichy, refugiații au devenit deținuți politici, iar poliția franceză a încercat să-i prindă pe cei care plecaseră din tabăra de refugiați. Împreună cu alți „indezirabili”, ei au fost trimiși în lagărul de la Drancy înainte de a fi
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
din Saarland. Maurice Gamelin a dat ordin trupelor sale să se oprească "nu mai aproape de un kilometru" de pozițiile germane de-a lungul liniei Siegfried. Polonia nu a fost anunțată de această decizie. În schimb, Gamelin l-a informat pe mareșalul Edward Rydz-Śmigły că jumate din diviziile aliate erau în contact cu inamicul, iar înaintarea franceză a forțată Wehrmachtul să retragă cel puțin șase divizii de pe frontul polonez. În ziua următoare, comandantul Misiunii militare franceze din Polonia, generalul Louis Faury, l-
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Joachim von Ribbentrop la 14 octombrie 1940. La Romă s-a deplasat Mihail Manolescu, care condusese delegația Română la Viena, în calitate de ministru de externe. Mihail Manolescu a avut convorbiri cu Ducele, Benito Mussolini, cu ministrul de externe Galeazzo Ciano, cu mareșalul Pietro Badoglio și cu ministrul culturii Alessandro Pavolini. În privința revizuirii dictatului de la Viena, aceste misiuni nu a avut niciun rezultat scontat, atât Germania cât și Italia nefiind dispuse să revină asupra unei chestiuni pe care o considerau ca fiind rezolvată
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
Fier și șeful mișcării legionare era interesat de eliminarea lui Moruzov pentru a ascunde faptul că fusese informator , iar Antonescu avea profunde resentimente față de cel care, considera el, făcea și desfă-cea jocurile oculte la Palatul Regal. (Moruzov adunase despre viitorul mareșal un consistent dosar compromițător). Antonescu l-a urmărit pe Moruzov chiar și după moarte, încercând să distrugă imaginea de profesionist celui care, după părerea unor autori, ridicase spionajul românesc la nivelul elitei mondiale. Noul director general al SSI, absolvent al
Eugen Cristescu () [Corola-website/Science/305730_a_307059]