5,303 matches
-
nimfomane înveterate. Cerșetorul din vagonul-restaurant (în fine, Vladimir se dumiri de unde îl cunoștea salvatorul-taximetrist) trecu prin holul tăcut, pustiu și luminat discret, pe lângă tejgheaua de stejar de la recepție, unde nu se arăta nimeni, îl ajută să urce pe scara de marmură colorată, conducându-l, ca un obișnuit al casei, direct într-un apartament familial, cu draperii identice celor din birourile demnitarilor vremurilor noi, cu un pat dublu, ascuns sub un baldachin desuet, imitând dormitoarele califilor din filmele cu Șeherazade. În mijlocul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
restaurantului, dispus să servească masa, reflectă Vladimir. Barem să văd ce băuturi are frigiderul! În adevăr, refrigeratorul cel scos din priză era doldora de carafe care-i făceau cu ochiul. Își luă o sticlă pătrată de whisky, coborî scara de marmură, ieșind printr-o ușă laterală de exterior în noaptea plină de ninsoare. Fu surprins, să constate, afară, că fulgii se răriseră simțitor și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hotelului, auzise de undeva răsunetul neclar al unui radio sau al unui televizor. Fusese atât de îndepărtat, de nesigur și de complicat de identificat în alcătuirea acestui imobil străin și în mulțimea camerelor, încât renunțase să-i cutreiere scările de marmură și tenebrele complicatelor culoare pentru a depista sursa de unde survine. Căută cu privirea pe masă, zărind telecomanda și mai sus, pe un mobilier cu specială destinație, un televizor în culori de producție sud-coreeană. Nerăbdător să-l deschidă, îl porni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
colosală onestitate. Vladimir, rotind între palme paharul mereu plin, pe care îl lăsa așa din precauția provincialului, vizavi de singurătatea edificiului din margine de Bărăgan, extrase mica lui concluzie: afaceri cu primăriile de sector! Iată de unde provine cantitatea imensă de marmură și de alte materiale folosite în zidirea hotelului! Sesiză, cu oarece jenă, că întreruperile de conversație dintre ei, vremelnice faze de tăcere, ce se produceau în rodajul apropierii reciproce, Melanie le completa fredonând de circumstanță armonioase sonorități. O arie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acum, răspunse ea, cu o strălucire de mândrie în privirea-i albastră. N-am mai făcut-o: niciodată! Graiul îi era jos, reținut și, firește, cu atât mai melodios. Lui Vladimir i se năzări că încăperea și bolțile culoarelor de marmură ale etajului întreg reluară șoapta ei într-o succesiune de neverosimile ecouri, la fel cu tonalitățile de jos ale unui registru de orgă. De surprindere, aproape că-i scăpă paharul de whisky pe tablaua argintată. Întrebă, cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ia, în fața acestui bărbat, măcar o dată, poziția Sclavei, oprindu-se gâfâind sfârșită în poziția Ancorei. Vladimir, adunându-și ultimele puteri și cearceaful mototolit peste mijloc, se lăsă să alunece din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții și de presimțiri neliniștitoare. Melanie, însă, i-o luă înainte, strecurându-se fulgerător dintr-un capot de dantelă și făcând să se audă cum plonjase în apa din cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mistuirii treptate a alcoolului pe care-l depozitase în stomac, după zile întregi de chef. Trezirea din vise se petrecu în freamăt melodios de cascadă, pe care îl producea șuvoiul de la robinetele aurite și tălăzuirea apei parfumate din cada de marmură a toaletei mari. Melanie reapăru purtând ea însăși o tabla cu ceștile de cafea puse în rând, lângă chiseaua cu miere de albine și lingurițe strălucitoare. Rosti cu glasul dulce al unei mămici, care-și trezește pruncul să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prima negură i se luă de pe ochi, sesiză uluit caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit de ger! Din această ipostază, în raza lui vizuală, reuși să enumere pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în vreun fel, un periplu pe care îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în vreun fel, un periplu pe care îi era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în vreun fel, un periplu pe care îi era imposibil să și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de soare, revelația regăsirii lui, undeva, în Pământul Sfânt: într-adevăr, se auzea cum unii curenți neobișnuit de reci ai Anatoliei șușuiau, coborând, printre ramuri verzi ale unor chiparoși din preajmă. Înțelegea, de asemenea, că vântul risipește, peste falduri de marmură masivă, petale albe de portocali, care zburau prin aer, ca un roi ușor de fluturi străvezii... Exact! Motive ebraice, cu lei stilizați, cu dragoni înaripați, cu vulturi și alte forme zoomorfe, ședeau în umbra chiparoșilor de Sinai. Claritatea, simplitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nedemnă părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la o coadă interminabilă, Pelerinul, interesat de un Mausoleu de marmură roșie, pe care corifei cu stetson îl situaseră într-o Piață megalomanică, simțea nevoia irepresibilă să urineze. Voia să o facă și el, o dată, măcar o dată, în văzul lumii. De altminteri, devenind un fel de Tătuc al popoarelor, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dădu drumul, ferindu-și ghetele, prin fente à la Garincha, de jetul de urină, ștergând, apoi, cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind precaut, de după volume de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe la morile de vânt din Cetatea furnicilor, pe la hrubele de vinuri, pe la teascurile de brânzeturi. Fură luate la rând pivele de postavuri, spițeriile producătoare de eau-de-vie, ca și cele de apă tare. Au fost cercetați croitorii, săndălarii, șurubarii, tăietorii de marmură, fierbătorii de vopsele și alți alcătuitori de vrednice bresle. Profitând de învălmășeala dintr-o distilerie renovată, greierele-viorist o luă razna pe străzile rectangulare ale Cetății furnicilor, adulmecând din mers havuzurile cu jocuri de apă de la răscruci și dând târcoale zbenguielilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el), căuta să-i stea mereu prin preajmă. O invită la dans și, pe netede hexagoane de piatră pestriță, își exhibă nenumărata colecție de figuri coregrafice. Pe când ghitarele se tânguiau languros, o înghesui ofensiv în extremitățile obscure ale sălii de marmură, pipăindu-i talia filiformă. Considerând delicatele împotriviri ale tinerei furnici drept avansuri acceptate, greierele-viorist încercă să o ademenească spre o canapea cu husă vegetală, care era dispusă în penumbră. Se trezi cu un croșeu fulgerându-i fragilul maxilar și pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aici pentru ea? Nu am încercat niciodată, să pictez, să sculptez, dar afară... ce am lucrat acolo, aici nu pot face. Am lucrat pe mașini de tăiat, ca montator - cum e în stații de metrou, ați văzut cum este pusă marmura și jos, și pe pereți. Eu am pus-o cu întreaga echipă cu care-am lucrat. Am făcut Brâncoveanu, Piața Romană și urma și alte stații de metrou. Metroul era ca mașina mea pentru mine. Pentru că cu el plecam de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am pus-o pe cameră în perete, dar acum n-are nici o valoare. Am intrat la 18 ani și 10 luni, în ’90, în mai. Abia mi-am terminat școala, am lucrat la Casa Poporului, acum e palatul președențial, prelucrător marmură, montator piatră, m-am căsătorit, apoi, un mic anturaj cu prietenii, eu, care, de regulă nu sunt obișnuit cu băutura, am tras câteva pahare. Și am făcut această greșeală și pe asta m-am consumat. Un moment care n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de artiști contemporani, printre care și-o bucată de marmură, spartă-ntr-un colț, care-ar fi, zicea artistul, potretul lui. Paul e și el regalist convins. - Numai Regele ne-ar fi putut garanta stabilitatea, ne-ar fi scos din caruselul ăsta tâmpit al alegerilor, ne-ar mai fi spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sfântu’ Vasile”? Are dreptate, nu m-am gândit și nici nu mai am la mine gazeta cu ferparul. - Care-i mai cu ștaif din astea două? - Depinde... „Eternitatea” pentru ăștia care și-au făcut cavouri mai din vreme, când era marmura neagră mai ieftină, greu de găsit, dar o procurau ștabii pe sub mână, se făcea până la urmă rost de toate și meșterii erau mai mulți. Bătrânii s-au dus, ăștia mai tineri îs privatizați. Dacă nu mai erau locuri în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai buni designeri, și, cu o expresie melancolică pe chip, Îl salutară cu o ușoară ridicare a mâinii pe portarul care se Înclină ceremonios Înspre ei, apoi pășiră În interiorul clădirii de marmură. O sunasem mai Înainte pe Akemi Yokota din stația de metrou. Tocmai se pregătea să plece mai devreme de la muncă. „Nici ieri nu m-am simțit bine, mă durea zona șalelor și m-am dus la spital. Doctorul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]