4,656 matches
-
Iași și I. M. Dospinescu, profesor de matematică la Gimnaziul „Ștefan cel Mare“ din Iași. Revista a aparut lunar, inițial în 32 de pagini, cuprinzând subiecte variate, ca aritmetică, algebra, geometrie, geometrie analitică, trigonometrie, calcul diferențial și integral, istoria matematicii, mecanică, topografie, cosmografie, astronomie, chimie, geografie și diverse. În ultima perioadă de apariție a avut 24 de pagini. Deși revista a avut o existență de numai șase ani, ea a depășit granițele în toate zonele locuite de români. Colecția revistei Recreații
Recreații științifice () [Corola-website/Science/320821_a_322150]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
Hilbert. O derivare mai riguroasă în cadrul notației Dirac arată cum decoerența distruge efectele de interferență și "natura cuantică" a sistemelor. Apoi, este prezentat modelul matricei densităților pentru o mai bună înțelegere. Un sistem de "N" particule poate fi reprezentat în mecanica cuantică ne-relativistă de către o funcție de undă, formula 1. Asta se aseamănă cu clasicul spațiu de fază. Un spațiu de fază clasic conține o funcție cu valori reale în 6N dimensiuni (fiecare particulă contribuind cu 3 coordonate spațiale și 3 momente
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
fi înghițit de o gaură neagră, astfel încât teoria găurii albe nu prezice ce se întâmplă cu materia care cade în gaură. Ignorând emisii clasice imprevizibile ale găurii albe, aceasta este identică cu o gaură neagră pentru un observator extern. În mecanica cuantică, o gaură neagră emite radiația Hawking, și astfel poate ajunge la echilibru termic prin eliminarea unui gaz de radiație. Datorită faptului că starea de echilibru termic nu variază în cazul inversiunii temporale, Stephen Hawking susține că inversiunea temporală a
Gaură albă () [Corola-website/Science/317359_a_318688]
-
generală a terminat-o la Vișeu de Sus, vechea școală amplasată pe strada Păcii, lângă biserică ortodoxă, unde acum funcționează o grădiniță. Liceul l-a terminat la "Dragoș-Vodă" din Sighetu-Marmației, județul Maramureș. În anul 1953 a studiat în cadrul Facultății de Mecanică a Transporturilor din cadrul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca. A fost o perioadă foarte dificilă pentru Gheorghe Volcovinschi deoarece familia nu a mai reușit să îl sprijine la facultate. În 1957 a terminat stagiul militar după care a lucrat ca proiectant, mecanic
Gheorghe Volcovinschi () [Corola-website/Science/317363_a_318692]
-
dezvoltarea geometriei sintetice alături de Dupin. A simplificat soluția lui Lagrange și a generalizat-o pentru un poligon arbitrar cu "n" laturi. A efectuat cercetări asupra tetraedrului. De numele său se leagă o generalizare a teoremei lui Pitagora. Carnot a definit mecanica ca ""teorie a forțelor și a mișcării"", relevând caracterul experimental al acestei științe. A formulat prima definiție analitică a principiului vitezelor virtuale și a stabilit teoria asupra pierderii de energie prin ciocnire elastică, teorie care îi poartă numele și care
Lazare Carnot () [Corola-website/Science/321852_a_323181]
-
de a diminua viteza lui (respectiv vitezele lor). Prin frecare apare o dezvoltare de căldură, care este frecvent în tehnică considerată drept "pierdere de energie". Se poate vorbi în astfel de cazuri de o ""disipare de energie"", mai ales în mecanică în calcule de energie cinetică, dar aceeași expresie este folosită și în procese energetice nemecanice. Frecarea externă este considerată o frecare a corpurilor solide, fiindcă ea survine între suprafețele corpurilor solide ce se află în contact. Frecarea externă se împarte
Frecare () [Corola-website/Science/321959_a_323288]
-
instalat pe rând sediul C.A.P.-ului Țibănești, sediul asociației agricole locale și, în final, Clubul Copiilor. Parcul conacului a fost lăsat în paragină. În jurul anului anul 1960, pe terenul parcului s-a construit o școală cu profil profesional - tâmplărie, mecanică, textile. Școala a construit un teren de sport în parc, printre arborii ornamentali plantați de familia Carp. Clădirea școlii și terenul aferent de 2450 mp au intrat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. În perioada regimului comunist și în anii
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
de France" favorizează "interdisciplinaritatea", după cum o dovedesc, de exemplu, lucrările catedrei de "Filosofie a cunoștințelor", ocupată de Jules Vuillemin din 1962 până în 1990, care aborda câmpuri disciplinare atât de diverse precum matematicile pure (algebra, geometria, analiza), fizica teoretică (astronomia, relativitatea, mecanica cuantică, haosul), științele inginerești, filosofia și studiile umaniste grecești și latine. Dintre personalitățile prestigioase care sunt legate de Collège de France (cercetători, oameni de știință, intelectuali) se pot enumera: Raymond Aron, Roland Barthes, Henri Bergson, Augustin-Louis Cauchy, Claude Cohen-Tannoudji, Alain
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
(n. 2 februarie 1786 la Rennes - d.12 mai 1856 la Paris) a fost un matematician și astronom francez. În 1804 este absolvent al Școlii Politehnice, ocupând succesiv funcțiile de: examinator, repetitor și profesor de mecanică. În 1830, manifestându-se ca monarhist, a fost destituit de guvern, păstrându-și Catedra de Astronomie la Collège de France, pe care a obținut-o în anul 1823. În 1843 l-a succedat pe Lacroix ca membru al Academiei Franceze
Jacques Philippe Marie Binet () [Corola-website/Science/322415_a_323744]
-
Numărul Reynolds (Re) este o mărime adimensională folosită în mecanica fluidelor pentru caracterizarea unei curgeri, în special a regimului: laminar, tranzitoriu sau turbulent. Conceptul a fost introdus de George Gabriel Stokes în 1851, dar a fost numit după Osborne Reynolds (1842-1912), care l-a popularizat în 1883. Numărul Reynolds este
Număr Reynolds () [Corola-website/Science/322484_a_323813]
-
În mecanică fluidelor, turbulenta, respectiv curgerea turbulenta este un regim de curgere caracterizat de fluctuații stocastice ale proprietăților. Acestea se referă la difuzia și transportul (convecția) momentului, variațiile rapide de presiune și viteza în spațiu și timp. Laureatul premiului Nobel Richard Feynman
Turbulență () [Corola-website/Science/322483_a_323812]
-
(MFN), mecanica fluidelor computerizată sau dinamica computerizată a fluidelor ( - CFD) este o ramură a mecanicii fluidelor, care folosește algoritmi, metode numerice și computere pentru a modela și a rezolva probleme în care apar curgeri ale fluidelor. Modelarea se bazează pe rezolvarea unui
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
fi liniarizate. Deoarece prin rezolvare se urmărește obținerea câmpurilor diferitelor variabile în interiorul zonei în care curg fluidele, respectiv modul în care fluidele interacționează cu suprafețele ce delimitează domeniul în care fluidele curg. În acest scop se folosesc computere, ca urmare mecanica fluidelor numerică poate fi considerată și o ramură a proiectării asistate de calculator ( - CAD), respectiv a ingineriei asistate de calculator ( - CAE). Cu cât computerele folosite sunt mai puternice, cu atât soluția obținută este mai precisă, sau timpul ei de obținere
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
că metoda panourilor nu permitea modelarea curgerilor transsonice. Prima descriere a necesității modelării câmpurilor potențiale a fost publicată în 1970 de Earll Murman și Julian Cole de la Boeing. Frances Bauer, Paul Garabedian și David Korn de la Courant Institute (Institutul pentru Mecanica Fluidelor) al Universității din New York (NYU) au scris în acest scop o serie de programe bidimensionale, cel mai important fiind Program H. Acesta a fost dezvoltat sub numele de Grumfoil de Bob Melnik și colectivul său de la Grumman Aerospace. Antony
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
el student la MIT. Ultima țintă a programatorilor a fost modelarea pe baza ecuațiilor Navier-Stokes. NASA e elaborat programul bidimensional ARC2D și programele tridimensionale ARC3D, OVERFLOW, CFL3D, care au stat la baza a numeroase aplicații comerciale. Rezolvarea unei probleme de mecanica fluidelor presupune parcurgerea mai multor etape: formularea modelului matematic, alegerea unei metode numerice adecvată ecuațiilor, dezvoltarea unui algoritm de calcul numeric, implementarea algoritmului într-un program de calcul, iar în final validarea programului de calcul și evaluarea performanțelor. Ecuațiile care
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Joseph-Louis Lagrange lucra la celebra problemă a trei corpuri când a descoprit în rezultate o situație interesantă. Inițial își propusese să descopere o modalitate de a calcula ușor interacțiunea gravitațională între un număr arbitrar de corpuri din sistem. Asta deoarece mecanica newtoniană concluzionează că un astfel de sistem rezultă în corpuri orbitând în mod haotic până când apare o coliziune, sau un corp este aruncat în afară sistemului în așa fel încât echilibrul să poată fi atins. Prin urmare, un sistem cu
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
(n. 4 februarie 1875, Freising, Regatul Bavariei - d. 15 august 1953, Göttingen) a fost un un om de știință german, fizician și inginer, specializat în mecanica fluidelor, aerodinamică și hidrodinamică. Printre contribuțiile sale științifice cele mai importante se pot enumera teoria stratului limită și fundamentarea metodelor de calcul pentru mișcările subsonice, cu aplicații în determinarea profilelor optime ale aripilor de avion. Rezultatele activității sale în domeniul
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
1899 a obținut diploma de inginer cu lucrarea "Kipp-Erscheinungen, ein Fall von instabilem Gleichgewicht" („Flambajul, un caz de echilibru instabil”). În anul următor și-a luat doctoratul în științe, îndrumător fiindu-i profesorul August Foeppl. Specializarea sa din facultate fiind mecanica solidelor, primul său serviciu a fost ca inginer proiectant pentru echipamente industriale, la uzinele MAN SE. A abordat domeniul mecanicii fluidelor în momentul în care a trebuit să proiecteze un dispozitiv de aspirație. După efectuarea unor experimente de laborator, Prandtl
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
un dispozitiv de aspirație. După efectuarea unor experimente de laborator, Prandtl a creat un nou dispozitiv, care a funcționa mai bine și consuma mai puțină energie decât cel pe care îl înlocuia. În 1901 Ludwig Prandtl a devenit profesor de mecanica fluidelor la Școala tehnică din Hanovra (în prezent, Universitatea Tehnică din Hanovra). Apoi, începând cu 1 septembrie 1904, a fost cooptat printre cadrele didactice ale prestigioasei Universități din Göttingen (acolo l-a avut ca doctorand, printre alții, pe Theodore von
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
cu 1 septembrie 1904, a fost cooptat printre cadrele didactice ale prestigioasei Universități din Göttingen (acolo l-a avut ca doctorand, printre alții, pe Theodore von Kármán, între 1906-1908). La sfârșitul aceluiași an a fost numit director al Institutului de mecanică a fluidelor Max-Planck (în prezent "Max-Planck-Institut für Dynamik und Selbstorganisation") al Universității din Göttingen, pe care l-a transformat într-un laborator și centru de cercetări de renume mondial în domeniul aerodinamicii; Prandtl a activat acolo până la sfârșitul celui de-
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
alta în afara stratului limită, în care viscozitatea poate fi neglijată fără efecte semnificative asupra soluției ecuațiilor de mișcare. În această ipoteză se pot astfel rezolva mai ușor ecuațiile Navier-Stokes ale mișcării respective. Teoria stratului limită este un element important în mecanica fluidelor și în domeniile tehnice adiacente acesteia (aerodinamică, hidrodinamică, meteorologie, oceanografie etc.). Începând din 1907 Prandtl s-a ocupat de mișcările supersonice și de undele de șoc care le însoțesc (conform teoriei elaborate încă din 1860 de către matematicianul Bernhard Riemann
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
condițiile actuale, aici are loc o serioasă activitate de pregătire a elevilor susceptibili de performanță, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Colegiul dispune de 2 laboratoare de fizică. În fiecare laborator se pot realiza principalele experimente de mecanică, fizică moleculară, căldură, fenomene electrice și magnetice, fenomene optice, cu ajutorul materialelor didactice necesare. Un laborator este prevăzut cu TV, video și calculator, unde se pot fi prezentate filme didactice și pot fi simulate fenomene fizice. Catedra de fizică a inițiat
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
nu reușesc să atingă Standardul C. Pre-tratamentul este un pas necesar în producerea stafidelor pentru a asigura rata crescută de apă eliminată din timpul procesului de uscare. Există 3 metode de uscare: uscarea la soare, uscarea la umbră și cea mecanică. Uscarea la soare este un proces deloc scump; cu toate acestea, multe griji precum contaminarea mediului, infecțiile aduse de insecte și microbii sunt deteriorări inevitabile, iar stafidele obținute au o calitate slabă. În plus, uscatul la soare este un proces
Stafidă () [Corola-website/Science/325881_a_327210]
-
În mecanica statistică, se numește fază o stare microscopică a unui sistem termodinamic la un moment dat, caracterizată prin valorile coordonatelor și a impulsurilor canonice ale punctelor materiale care îl alcătuiesc. O imagine geometrică utilă, pentru un sistem cu n grade de
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]