4,510 matches
-
prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului francez: "A fost un nonconfomist și acest lucru a fost îndeajuns pentru a-l clasa la stânga"12. Într-un alt interviu memorabil, luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și a comportamentului, astfel încât individul să fie integrat social-politic. Tot acest "normal" e produsul unui complex macanism instituțional și politic, având imaginea producerii acelor ciocane pe post de oameni din melodia The Wall a celor de la Pink Floyd. În locul faptelor memorabile ale Evului Mediu, au izbucnit, cu o violență discursivă și acțională, falsele identificări (etnia, clasa, rasa, grupul social, minoritățile sexuale etc.), pe care individul modern le substituie în ființa și în gândirea sa. În loc să vedem adevăratele diferențe legate de fapte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la masă. Ținta disprețului și a ironiei auctoriale este pictorița de talent, „produsul de lux al comunismului”, Sabina Josan, care, după ce a beneficiat de burse, călătorii în străinătate, cărți publicate în timpul regimului comunist, acum joacă rolul victimei reprimate. O figură memorabilă e „protectorul” Petruț Grigorescu, „cu mutra lui de mistreț corcit cu mops, din care abia i se mai vedeau ochii și nasul cu adâncitură, cu aerul lui sigur pe sine”. Martoră a evenimentelor din 1989, Sânziana e dezamăgită de cursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (16,42). Replica lui Isus combină două pasaje din Vechiul Testament
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
adolescent clasifică - reflex de apărare în fața complexității lumii adulte, care îl absoarbe la hotarul copilăriei. Eu clasificam poate mai mult decât ceilalți. Căci țara pe care o aveam de explorat nu mai exista și trebuia să reconstitui topografia locurilor ei memorabile, precum și a locurilor sfinte prin pâcla groasă a trecutului. Mă mândream îndeosebi cu o galerie de tipuri umane pe care le aveam în colecția mea. În afară de Președintele-amant, deputații din barcă și acel dandy cu ciorchinele lui de strugure, mai erau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
câmpia pustie cu dungile întunecate ale ierbii smulse ici și colo. Îmi spuneam că a fost odată un copil care își imagina un oraș fabulos înălțându-se deasupra orizontului cețos... Copilul acela nu mai exista. Mă vindecasem. Din ziua aceea memorabilă de aprilie, mini-societatea școlară m-a acceptat. Colegii m-au primit cu generozitatea aceea condescendentă pe care o ai față de neofiți, față de reconvertiții zeloși sau de pocăiții entuziaști. Așa eram eu. În orice moment, țineam să le arăt că singularitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și prin acest proces de antropomorfizare se simte împlinită atît în etic cît și în estetic. Altfel spus, întîlnirea fastă cu realul nu este altceva decît privirea răsfrîntă în oglinda ființei interioare. Ceea ce vede preexistă în zestrea ei de imagini memorabile și amintirea le restituie cu generozitate. Exercițiul de admirație invocat are ca finalitate o sporire sensibilă a conotațiilor și sugestiilor lirice. În fapt, acuarela are capacitatea de a da un sens realității ca secvență. Fluiditatea culorilor de apă, inefabilul lor
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
b) caracterul performativ: mesajul este actualizat În fața comunității de către persoane care, prin capacitatea lor de a memora și a „interpreta” acele texte, beneficiază de un statut aparte. Prestigiul lor este legat de o dublă abilitate: aceea de a oferi performanțe „memorabile” (capabile să emoționeze și mobilizeze audiențele) și aceea de a oferi repere culturale identitare. Prima abilitate implică puterea de a crea variații stilistice, de a modela forma și, adesea, elemente ale conținutului, pentru a le adapta așteptărilor publicului și presiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferite. Magia este un limbaj metaforic, care comunică ceva despre eforturile indivizilor de a asigura, În plan simbolic, echilibrul general. Altfel spus, actul magic nu vizează natura, ci societatea (asigurarea echilibrului, eliminarea tensiunilor din grup, catharsis individual etc.). În formularea memorabilă a lui M.F. Browne (1997, p. 124), „magicienii sunt conștienți de deosebirea dintre metodele magice și activitățile practice, sunt conștienți de faptul ca magia lor are alte scopuri. Magia poate imita activități practice, dar nu se identifică cu ele. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creat sau evitat, pe obiectele, cuvintele, gesturile precise cu ajutorul cărora se speră obținerea unei anumite schimbări. Dintr-o perspectivă funcționalistă, acest fapt Înseamnă că magia nu contribuie, asemenea riturilor religioase, la coagularea colectivității și la afirmarea identității sociale - În formula memorabilă a lui Durkheim, preotul creează o comunitate de credincioși, În timp ce magicianul are un grup de clienți. De aceea, Bronis³aw Malinowski va accentua funcțiile magiei pentru menținerea echilibrului psihic al individului: riturile magice ajută oamenii să ducă la bun sfârșit, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiecăruia din această asociație fraternă. Prin actul consumării corpului tatălui, ei realizau identificarea cu el, Însușindu-și fiecare o parte din puterea sa. Prânzul totemic, care, probabil, este prima sărbătoare a omenirii, ar constitui așadar recapitularea și rememorarea actului criminal, memorabil, În care și-au aflat Începutul atât de multe lucruri: organizațiile sociale, Îngrădirile morale și religia. ș...ț Ei Își urau tatăl care, atât de puternic stătea În calea nevoii lor de putere și a pretențiilor lor sexuale, dar totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și la relativizarea totală a componentelor sale: călătoria pierde elementele de asceză, centrul atrăgător se justifică doar din rațiuni de divertisment, nu de credință, comunitatea pelerinilor se transformă Într-un agregat de oameni aflați În căutarea unor experiențe plăcute, eventual memorabile, iar transfigurarea spirituală dispare cu desăvârșire (vezi dezbaterile din V. Elizondo, S. Freyne, 1996; W. Swatos, L. Tomassi, 2002). Totuși, așa cum observă S. Coleman (2002, p. 363), fixarea unor granițe definitive este dificilă În modernitate, unde „călătoriile sacre se suprapun
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
categorie intră locurile unde s-au desfășurat bătălii care au dus fie la Întemeierea națiunii, fie la salvarea ei Într-un moment dificil (Mărășești În România, Verdun În Franța, Borodino În Rusia, Gettysburg În SUA), unde s-au petrecut acte memorabile (care nu trebuie uitate fie pentru valoarea lor exemplară, fie pentru atrocitatea lor - de la Bastilia la Auschwitz) sau locuri care consacră arhitectural ori sculptural ideile de patrie și istorie națională: Mount Rushmore National Memorial, cu uriașele statui ale părinților democrației
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care au o anumită importanță pentru un individ sau pentru comunitatea sa. (E. Horowitz, 1994, pp. 276-277) În sensul curent, sărbătoarea poate desemna: un timp al celebrării, sacru sau laic; celebrarea anuală a unei anumite persoane sau a unui eveniment memorabil; strângerea unei anumite recolte; o suită de performanțe artistice, dedicate unui autor, gen sau mediu de masă (de exemplu, Shakespeare, muzică, cinematografie). La modul generic: veselie și voioșie. În științele sociale, sărbătoarea Înseamnă o celebrare periodică, alcătuită dintr-o multitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
implică o referire la valorile constitutive ale unui sistem politic și la tradițiile sale, aceste ceremonii scot În prim-plan capacitatea Puterii de a generea noul, de a produce schimbări benefice, de a-și concretiza și imortaliza eficiența În realizări memorabile. În felul acesta, inaugurarea Își trage seva simbolică din „obiectul” inaugurat, din valoarea acestuia pentru o anumită colectivitate. În ceremonial, reprezentanții Puterii, ca inițiatori ai proiectului, sunt și primii utilizatori ai acestuia: „Elementul principal al unei inaugurări constă În ritualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poate fi evitată dacă oricare dintre multiplele și diferitele definiții date comicului primește exemplificări concludente prin opere integrate acestui gen pe baza unor trăsături estetice revelatoare. Opera unui comediograf prin structură, așa cum a fost Caragiale, despre care Paul Zarifopol nota memorabil că deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului, ca instinct fundamental"49, suportă examenul tuturor formulărilor determinative ale comicului, ilustrând la fel de adecvat cele mai divergente aspecte examinate, ca dovadă a polivalenței elementelor de construcție a textului său. Mai mult
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mulți alții, între care trebuie amintit Mihai Eminescu, relativizează rolul lui Caragiale în consolidarea modului satiric în literatura română. Nu se poate pune, însă, în discuție, superioritatea valorică a contribuției sale. Parafrazându-l pe Al. O. Teodoreanu, care sintetiza memorabil raportul dintre teatrul lui Alecsandri și cel caragialian, putem susține că înaintașii au "înălțat un templu" al satirei românești, dar "Caragiale l-a sfințit"12. În același spirit al evaluării juste, trebuie lămurită problema locului pe care satira îl ocupă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în aceeași grupă cu el. Invariabil, începea fiecare răspuns cu "Așa cum ne învață tovarășul Stalin...", fie că era vorba de al doilea sistem de semnalizare sau de psihicul la animalele cu sistem nervos ganglionar"75. Caragiale a pus în circulație memorabil și figura veleitarei, a personajului feminin cu înclinații literare ironizabile (Țal, O conferință). În piesa lui D.D. Pătrășcanu Cine răspunde, descendentele "Muzelor Daco-Romane"76 își exhibă invidiile legate de succesele literare în dispute de mahala soldate cu provocări la duel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și-n dreapta: "Da' Televiziunea de ce nu mai vine?".90 Prezența masivă a modelului în realitate poate justifica frecvența ipostazelor sale ficționale. Este vorba, de fapt, de un proces reversibil, descris cu simplitatea-i caracteristică de Al. O. Teodoreanu în memorabilul discurs prilejuit de punerea în scenă a Momentelor în anul 1933: Aceste tipuri au dobândit [...] o circulație socială, și prin asta nemurire. Caragiale i-a luat din viață și i-a pus în cărți. Ei au părăsit cărțile și s-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Referindu-ne deocamdată la descendenții posibili, recrutați din contingentul optzeciștilor, pornim de la un articol al lui Sorin Preda în care descifrăm o dare de seamă a moștenirii caragialiene în privința coordonatelor de pe axa expresiei artistice din paradigma caragialismului: Forțând nițel zicala memorabilă, am putea spune că prozatorii tineri din "Căldura" cea mare a lui Caragiale se trag. Oralismul, concizia, atenția îndreptată spre categorii sociale nou apărute, spre lumea intermediară ce desparte satul de oraș, umorul, ironia, refuzul literaturizării, transparența textuală prin care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
halba și cu terenul de tenis cu tot, fusese lipită de peretele centralei telefonice de către una din standardiste.176 În aceași notă ironică, delimitându-se de "acei autori care se respectă și sunt foarte respectați", pe care i-a încondeiat memorabil prin această antifrază Caragiale, Mircea Nedelciu își deleagă naratorul să relativizeze deconcertant istorisirea și să nu mai "ascundă sforile" care întrețin iluzia ficțiunii: Un autor de best-sell-uri va lua această fracțiune de secundă și această privire întâmplătoare și le va
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Liza din farsa O soacră, au vrednici urmași în mic-burghezii urmuzieni Algazy și Grummer. Cu mijloace particulare, ambii autori ironizează aviditatea pentru pseudocultura de tip gazetăresc, foiletonistic. Balastul, alterarea și saturarea, excrescența, efemeritatea, nonvaloarea sunt mărcile acestei invazii grafologice, sancționată memorabil și definitiv de Caragiale prin frecvent utilizatul termen denigrator de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei "uriașe"101 dintre cei doi eroi literaturofagi, Algazy și Grummer. În epopeea celor doi, ideea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a pune în circulație tot soiul de anecdote, mai mult sau mai puțin țepoase, pe care să le dea drept o atitudine. Referindu-se la poziția față de Antonescu, prostul insinuase că liderii ei capitalizează replici de salon, crezându-le memorabile și cu vremea istorice, cu care să se poată prezenta mâine înaintea electorilor exasperați de pasivitatea lor. Duplicitatea, spunea Gârloanță, a salvat întotdeauna acest popor.24 Curajul și franchețea artistului în "redingotă albă", dispus la sacrificii în numele ideii de demnitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, ed. cit., vol. I, p. 940. 52 Despre care Valeriu Râpeanu scria că "satira devine mai densă, tirul mai concentrat, deși [...] piesa rămâne la stadiul unei cronici și nu impune personagii memorabile" (prefață la Dramaturgie română contemporană, vol. I, Editura Tineretului, București, 1967, p. 29. 53 Versiunea românească, Agonie fără moarte, realizată de Cornelia Ștefănescu, a fost publicată la Editura "Jurnalul literar" în două volume: cel dintâi, apărut în 1998, cu un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]