4,850 matches
-
Hanul pelerinilor-albergue (dormitorulî din Najera Orele trec cu repeziciune și la 19.30 merg la Sf. Liturghie la biserica franciscană aflată la câțiva pași de hanul unde m-am cazat, la marginea localității. - Biserica franciscanilor din Najera Această parte a micuțului oraș este flancată de o creastă deluroasă abruptă, puțin sinistră. Lângă han, pe malul râului Najerilla, cântă și dansează o formație locală. Muzica și costumele aparțin civilizației și culturii mexicane din perioada precolumbiană. Cât de impunători sunt bărbații ce poartă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fiind când mai îngust ca o potecă, când mai larg cât să meargă mai mulți pelerini unul lângă altul. Am un sentiment interesant în inimă: simt un fel de mister al mersului pe întuneric, al drumului luminat de o lanternă micuță împrumutată de la Iosif Dîm. Poate este lanterna credinței mele sau a curajului simplu de a înfrunta necunoscutul, dar cu un scop, o destinație finală clară. Este o experiență interesantă a credinței sau a umanității noastre de a înainta pe întuneric
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
natura, privind pelerinii și bucurându-mă că totuși pot să merg. După vreo 5 km ajung în Columbrianos și de la o patiserie ce abia deschisese îmi cumpăr o empanada pe care o manânc cu poftă pe o bancă din piața micuță dar foarte curată. Mă descalț, ca să-mi mai răcoresc piciorul și în timp ce mănânc prin fața mea trece un preot în vârstă care cumpără ceva de la patiserie. întorcându-se, îi zimbesc cerându-i și o binecuvântare, pe care mi-o oferă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
PREFAȚĂ În cultura României micuțul oraș Bolgrad, din sridul Bugeac, a reprezentat întotdeauna un centru cultural și științific. Dar și religia prin renumita Catedrală în tot sud-estul european. În cultura României micutul oraș Bolgrad, din aridul Bugeac, a reprezentat întotdeauna un centru cultural și științific
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
a fost și El, cu Mama Lui invitați la această nuntă. Mirele era Simon Zelotul care și el asculta mereu Cuvântul Domnului Iisus. Se spune că mai pe urmă s-a făcut ucenic al Domnului. Biserica este foarte frumoasă și micuță, nu prea Încăpătoare. Este Împodobită cu icoane deosebite, potrivit minunii pe care a făcut-o Domnul În Cana Galileii. Este o icoană foarte mare și frumoasă ce Înfățișează Nunta: mulțime multă stând la masă iar În mijlocul lor mirii, Domnul Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am curățat Și flori frumoase am semănat Cu lacrimi triste le-am udat O rugăciune scurtă Către Tatăl Ceresc am ridicat Să-ți fie somnul mai ușor Și răspuns bun, la Dreptul Judecător! E mult de când tu ai plecat Copil micuț de 6 ani eram Prea multe eu nu-nțelegeam Și-n lumea asta dură Eu m-am format Măicuța mea, Măicuța mea De-ai ști ce tristă mi-a fost Viața mea, Viața mea De atunci te caut și Îți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de un pitoresc neîntrecut. E complect izolat de restul Moldovei printr-un zid de dealuri, numai vii și păduri, ca o leică ruptă într-o parte. În fundul leicii e orășelul. Orășelul odihnește liniștit; aproape mumifiat în izolarea lui, cu casele micuțe, dar cu grădini mari pe poala tărăgănată a dealurilor ce se înalță destul de repede la spate”. „Scoborându-te în oraș - arată în continuare Ion Simionescu - te isbește îmbucurător, relativa curățenie a străzilor principale. Dintre celelalte orașe din Moldova deluroasă, Hușii mi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
curtea liceului Bethlen Gabor, ne-am întors cu toții cu fața către ea și am aplaudat-o îndelung, omagiind-o. S-a înclinat emoționată în fața noastră, și cred că a fost un moment foarte plăcut. Țin minte un moment simpatic cu micuța chinezoaică, m-am întâlnit cu ea pe holul internatului, în drum spre toaletele care erau comune, și la un moment dat o văd pe chinezoaică țipând și arătând spre ceva, dar fără să fie speriată, era un ditai șobolanul care
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
arătând spre ceva, dar fără să fie speriată, era un ditai șobolanul care circula liniștit pe acolo, ignorându-ne. Am râs amândoi după aceea și am vorbit cu ea într-o seară la un restaurant, unde s-a văzut că micuța chinezoaică era și o foarte bună băutoare de vin și bere, fără să aibă nici o problemă. Am făcut și o expoziție colectivă în Aiud, cu lucrările din tabără, la Casa de cultură de acolo, expoziție apreciată de localnici. Anul următor
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
le lăsam în urmă, ajunsesem în dreptul gării, coborând și mulțumindu-i din inimă șoferului care mă scutise de un lung drum. Aveam noroc era un tren spre Timișoara peste circa o oră, luându-mi bucuros bilet; fiind și tras în micuța gară pe care o avea orașul, m-am și instalat destul de comod într-un compartiment, odihnindu-mi picioarele. Până la Timișoara am dormit foarte bine, fiind liber în compartiment, călătorind doar cu o singură doamnă în vârstă care avea aceeași destinație
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
îi va spune el când va fi momentul, îi va spune cu siguranță, la urma urmei, ce ne pasă nouă? Momentul acela, după câte știu, n-a venit niciodată. Odată Sorin a fost văzut însă la brațul unei doamne tinere, micuțe, cu părul castaniu tuns scurt, sporăvoind amândoi și râzând cu mare poftă, nepăsători de ni meni. Se vedea cât de colo că se simțeau minunat împreună. Seara, la cămin, au urmat, bineînțeles, tachinările. — Cine era tipa? — Ce tipă? — Tipa de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
finalele pe aparate ale Campionatelor Naționale Individuale de Gimnastică pentru junioare II și III, competiție impecabil organizată de Federația Română de Gimnastică, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Bacău și clubul S.C.M. Bacău. Cele 12 finale au fost spectaculoase, execuțiile micuțelor gimnaste smulgând în repetate rânduri ropote de aplauze spectatorilor. Iată configurația podiumurilor finalelor de sâmbătă: JUNIOARE II Sărituri 1. Ana Maria Ocolișan (CNS Cetate Deva) - 13,350 2. Andreea Rotaru (CSSG Focșani) - 13,100 3. Maria Răuță (CSSG Focșani) - 13
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
minuni în trei luni, așa că să așteptăm să vedem ce va fi la anul, când sunt și campionate mondiale și europene, după care ne vom putea da seama ce va fi la olimpiadă. Rep.: În final, ai vreun sfat pentru micuțele care ar dori să se apuce de gimnastică? M.R.: Eu am făcut-o, datorită sportului sunt ceea ce sunt acum, dacă vor, să o facă, e foarte mult de muncă, dar merită sacrificiul. SIMONA AMÂNAR: “Fiecare medalie pe care am cucerit
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de la prima echipă, formația secundă a Științei MD Bacău a obținut un succes categoric în deplasarea de la Piatra Neamț, în cadrul etapei a XIIa din Divizia A la handbal masculin. Deși au intrat mai greu în meci, adaptându-se treptat la caracteristicile micuței săli din Piatra Neamț, handbaliștii pregătiți de Nicolai Gomeniuc au pus încet încet stăpânire pe joc, permițându-și să facă și spectacol în ultimele 10 minute ale întâlnirii. Remarcabilă a fost prestația portarilor Grigoraș (repriza I) și Erhan (repriza a II
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
care au parte doar la amiază; poate speră Într’o Eră, așa cum a mai fost, dar care nu va mai veni niciodată, a luminii aurii. Sau, pentru a parafraza un prea sensibil cântec, creanga de aur, În dorul căreia supraviețuiește micuța frunză albastră. “Radiosfera”, 24 octombrie 1994, ora 11,16 8. Legea junglei sau Edenul? Spre deosebire de organismele monocelulare, care se dezvoltă/divid indefinit, singura limitare fiind aceea legată de condițiile de mediu, organismele pluricelulare au realizat un salt calitativ, anume achiziția
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Asta poate contracara tendința de entropizare, adică de uniformizare, datorat impunerii unui mod de viață cosmopolit, uniform, comun, insipid, chiar dacă “civilizat”. Apa nu poate fi importată sau exportată, precum diversele produse uniformizante ca hamburgherul. Nu pot Încheia decât cu exemplul micuței Elveții, a cărei apă provine doar de pe un versant al Alpilor; iar cele patru comunități ale sale, acum mai mult lingvistice, ce s’au unit acum 7 secole, nu s’ar despărți pentru nimic În lume, poate pentru că beau aceeași
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cabana Turnuri, am mers și eu pe acolo pe vremuri, eram cu verii mei Nichi și Doru. Poteca merge lin la început și după un timp coboară tot mai abrupt pe serpentine până ce ajunge deasupra cabanei, așezată pe un platou micuț, chiar la limita dintre zona de brazi și golul alpin. Atunci când am făcut traseul acesta îmi aduc aminte că ne odihneam pe prispa cabanei, obosiți de traseul făcut până la acea oră, (era cam ora 14), și ne pregăteam să coborâm
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
siluete. Mergând spre stația de troleibuz, întâlneam în fiecare dimineață printre alții, un bărbat rotofei, sumar îmbrăcat dar înfășurat la gât cu un fular mare, care cu cât era mai frig, cu atât tușea mai tare, mai întâlneam o femeie micuță cu niște șolduri foarte mobile. Cu cât trecea vremea și se apropia primăvara, dimineața era tot mai luminos, oamenii pe care îi întâlneam zilnic erau tot mai amănunțit conturați, am ajuns chiar să ne salutăm sau chiar să stăm de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
crescuse nimic, toate astea, nu știu cum să mă fac înțeles fără a părea prețios, parcă negau natura, erau expresia unei lumi fără trecut, cu rădăcinile retezate, care n-are de la ce să se revendice. Găsisem la un moment dat un calendar micuț, cu un țăran care îmi plăcuse mie, poate l-ați văzut pe undeva, un calendar cu Gheorghe Tatomir, emblema Muzeului Țăranului Român, și l-am pus în cameră. Mi se păruse mie că Tatomir ăla seamănă cu bunicul meu. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pușcărie! Eu așa, când mă închin și mă rog spun, Doamne, Doamne, înmoaie-le inima, dă-le Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care trebuia să stai aplecat. Frig și durere sufletească. Afară începuse să ningă destul de puternic, iar vântul spulbera zăpada. în curtea casei erau doar câțiva cărbuni și nici o bucățică de lemn pentru a face un pic
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Tataie - îl ia nițel la rost farmacista mai tânără -, cum se cheamă pastilele matale?“ Moșul se uită la fată cu multă înțelegere. Da’ proști mai sunt farmaciștii ăștia! De douăzeci de ani nu ia alte buline decât din cele roz, micuțe, toți moșii pe care-i cunoaște înghit buline roz cât gămălia de la chibrit de mari, iar farmacistele, în orice oficiu ar intra, îl întreabă de fiecare dată cum se cheamă. Ce, parcă el știe?! Buline roz și gata! Baba intervine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
băut repede litrul de apă pe care Îl luaserăm cu noi, așa că, spre sfîrșitul amiezii, Împinși de o sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o zi Întreagă de post, dar tot era mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și, pentru o bucată de drum, dr. Bresciani, Alfaro și Chávez, care construiseră pluta. Ne-au dus pînă În mijlocul rîului și, de acolo, ne-au lăsat să ne purtăm singuri de grijă. LA KONTIKITA SE REVELA Ieșirea În lume a micuței Kontiki Doar doi sau trei țînțari nu au cum să-mi Înfrîngă dorința de a dormi, iar În cîteva minute somnul a Învins. Însă triumful meu a fost zadarnic, deoarece vocea lui Alberto m-a trezit din delicioasa uitare În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mele cele bune, însă mama nu a voit. Tu îmi ceri inima, eu ți-o dau toată, o pun în mâinile tale. Tu să o prezinți lui Isus, să o păstrezi curată, nevinovată și frumoasă.” Mama se apropie încet de micuț, îl ia în brațe și îl acoperă de săruturi, în timp ce din ochi îi cad lacrimi abundente. Și îndreptându-se către Preacurata îi spune: „Fecioară binecuvântată, ai grijă de acest copilaș, și decât să facă vreun păcat de moarte mai bine
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
animal care... nu se roagă și e gras!... Nu trebuie preotul? Apoi desigur... copiii fără tată, sărmanii, ce mai pot dori ei din toate acestea câte formează: comoara sufletească a inimii omului? Se zice doar că comuniștii strâng copii de micuți de prin casele părinților și-i trimit la centrele lor de educație, ca apoi să nu mai știe de părinții lor... Apoi asemenea copii, crescuți fără tată, n-or mai ști, sărmanii nici de Tatăl - Dumnezeu, nici de tatăl sufletesc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]