5,217 matches
-
chema/ S-auză ruga,/ Cerna-l auzea,/ Cerna s-arăta”. Plecarea eroului adaugă forță incursiunii în sens magic. „Roua și ceața” ce însoțesc dimineața de joi (singura zi a săptămânii benefică pentru începutul luptelor arhetipale) dezvăluie în Iovan un călător mitic între nivelurile existențiale, după cum sugerează similitudinea cu drumul „dalbului de pribeag”. În acest context, apa neagră a Cernei, „nefertilă, fără viață, ostilă, «urlătoare»” pare un topos comun celor două trasee: inițiatic și spre cealaltă jumătate a neamului. Dăruirea Cernei cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
repetat. Ivirea muștei columbace din capul șarpelui se integrează, așa cum a arătat A. Fochi, în convingerile antice conform cărora din trupul monștrilor înfrânți apar insectele; întemeierea înfăptuită de Iovan Iorgovan acoperă paliere multiple din punct de vedere uman: geografic, zoologic, mitic. Vânătoarea rituală este declanșată în colinde în două moduri: prin „fala” vânatului care se consideră intangibil sau prin strigarea cu evidentă finalitate maritală, și prin agresiunea spațiului social, ordonat, de către întruparea zoomorfă a haosului. Orgoliul trâmbițat al distrugerii are menirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
naturale. Coarnele ample, similare cu reprezentarea razelor solare, nu pot fi cuprinse de deschiderea casei natale, dimensiunea spirituală actuală trebuie să rămână în sacru, cel puțin deocamdată, fiindcă transformarea totemică are o perioadă rituală de împlinire. Muntele constituie sălașul ființelor mitice, atât suprafața lui, cât și adâncurile misterioase, după cum o sugerează prepoziția prin. Al doilea element anatomic fundamental pentru sălbăticiuni, picioarele (care fac legătura între ființă și mediul parcurs), refuză contactul cu energiile mistuite ale vetrei părintești și alege fertilitatea nestăvilită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru a se însura. V. I. Propp identifică în acest motiv funcția cu numărul IX 1, „strigarea publică întrajutor”. Leul, ca și dulful, depășește granițele speciei și devine simbolul spațiului necosmizat, cu „statut de ființă stihială”. Prinderea și legarea lui mitică neutralizează forțele distructive și, în același timp, asigură căsătoriei tinerilor liniștea creației neagresate. Leul „stricător” coboară ca și cerbul de pe teritoriul neantului și aduce cu sine forțele distructive. Este interesant că agresiunea se desfășoară în absența tânărului ca și cum aceasta ar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu este un motiv cu răspândire, uneori leul apare ca ipostază a acestor făpturi specializate pentru basm. Atributul de „câne rău” descrie forțele dezlănțuite ale fiarei la vânarea căreia tânărul pornește, chiar și în absența unei chemări exprese. Grație legăturii mitice dintre leu și flăcău, gesturile celui dintâi sunt aflate și trebuie corijate de eroul cunoscător în amănunt al teritoriului infernal. În colindele de tip III, 52, Dulful, monstrul marin, provocarea devenită plângere o lansează mărul agresat, simbol al Arborelui Cosmic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sugerează neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale stihiei stau la baza simbolului universului și rod pilonii sau Copacul Creației. Ca într-o pictură a unui arcaș mitic, flăcăul îngenunchează și săgeată cerbul între coaste. Arcul are valențe exorcizatoare și este asociat prin definiție inițierilor, având puterea de a instaura ordinea prin uciderea dușmanului, de a distruge forțele nefaste prin doborârea animalului totem. Sugestia totemică este augmentată, căci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
civilizatoare exercitate din unghiul magic anihilează puterile fiarei și permite contactul cu aceasta: „Pe cerb mi-l lua,/ La spate, din dreapta./ Și cu el pleca/ Prin șirag de sate” (Peceneaga - Tulcea). Motivul sacrificiului constructor apare adeseori ca indicație a animalului mitic însuși. Mai mult chiar, într-o colindă din Titești, Vâlcea, fala cerbului devine sugestia propriei imolări: „Cine pe lume se aflară/ Ca pe min’ să mă săgete,/ Cu carnea nunta-și va face,/ Cu oasele casa-și va clădi,/ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păcurari!” (Titești - Vâlcea). Cuvintele cerbului au caracter augural, el menește propriul trup să se disipeze în universul ordonat printrun verb care implică observația directă. Deși sacrificat, cerbul va putea, conform testamentului său, să contemple nevăzut, precum o divinitate, propria utilitate mitică, puterile regeneratoare. Timpul condițional prezent acționează aici ca o formă afectivă de imperativ, modelată de probabilitatea că dorința va fi ascultată. Urechile, buzele și picioarele, adică părțile corporale esențiale pentru viața sălbăticiunii, redau verdele plantelor și livezilor (deci pomilor roditori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pictate în interiorul cupei ceremoniale cu existență atestată. Nu întâmplător, tocmai vițade-vie și grâul sunt explicate în imaginarul mitologic universal drept rod al sângelui dintrun omor ritual. Putem deja să punem în relație cele două tipuri de sorbire din membrele animalului mitic, din „paharul” imprimat pe pământ sau din copitele reconfigurate în pocal mistic. Sorbirea din locul infuzat cu energia sălbatică transmite în totalitate puterile animalului (și chiar înfățișarea lui), cel ce bea din paharul magic începe o nouă existență, în inima
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să prea ducea lumea ca să descurce pădurea. Era pădure deasă, erau crengile netăiate, neadunate de pe jos; iarba - d-abia te mișcai pân ea, era mai înaltă ca omu... Așa că era niște sălbăticiuni” (Celei - Olt). Timpul instaurat în fragmentul acesta aparține miticului, când spațiile nu erau încă asimilate și valorificate de social, natura creștea liberă și speciile se găseau în etapa nediferențierii. Lexemul invocat în mod constant pentru definirea stadiului primar al lumii face parte din familia lexicală a lui sălbatic, acesta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
CasimceaTulcea). Asemenea cerbului care își dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii mitice a fiecăruia. Cerbul este pândit, ucis cu arme și întemeiază o lume după „scenariul ideal” al sacrificiilor, pe care l-a semnalat Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o zodie fastă lumea, prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învestite cu o mare putere magică, adevărate chintesențe ale vitalității. Prin transformarea părților corporale în pod, lac și munte, natura întreagă se identifică animalului totemic, iar tânărul devine un creator ce modelează aceste elemente. Evident, podul marchează trecerea simbolică, saltul mitic, apa are un rol fertilizator, în timp ce muntele marchează spațiul superior, al inițierii. Ciuta proroacă, sau care își sfătuiește aparent rău puiul, are aceeași caracteristică precum boul sur, e „la păr căruncioară”, simbol al vechimii sale, posibilă „ipostază a Marii Mame
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-și Negru,/ Lese-și Murgul, cal mai bun,/ Cal mai bun și mai blajin” (Țăndărei - Ialomița). Alegerea calului, frecventă în basmele rusești, este un gest magic ce trebuie făcut cu toată atenția, căci calul reprezintă călăuza spre tărâmul stihiilor. Figura mitică a arcașului reapare cu aceeași conotație inițiatică: „de genunchi îngenunchea/ Și arcul își întindea/ Și săgeata mi-o punea” (Dobrogea) cu o nouă sugestie a identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de aici derivă capacitățile oraculare pe care le caută pescarii. Peste stratul arhaic indicat de semnificațiile cosmogonice ale animalului a venit mentalitatea creștină, care, în virtutea fondului universal al răului și al ispitei, a identificat vidra cu Iuda sau Idolița. Spațiu mitic al animalului acvatic, „Vidrosul” este echivalent codrilor întunecoși și fără fund, spațiu comunicant cu lumea de dincolo. Descrierea Vidrosului o găsim în baladă: „Că Vidrosu-i apă-adâncă,/ Pe cine-l prinde îl mănâncă./ Și Vidrosu-de adânc,/ Cât din cer până-n pământ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se-neca,/ Numai vătafu-mi scăpa,/ Cu cuțitele-a vâslit/ Și la mal că a ieșit” (Grădiștea - Ialomița). Marea și scufundarea în apă sunt, după cum vom vedea, o transfigurare a înghițirii inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al unei probe depășite. „Stăpână a apelor primordiale” (Mihai Coman) și „cerber” în ritualurile funebre, vidra cunoaște o ipostază surprinzătoare pentru o fiară, dar familiară totuși din basme: maternitatea îi conferă vulnerabilitate. Descendența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al Centaurilor antichității elene” au aici forme specifice faunei autohtone și sunt exorcizați prin unelte specifice vieții cotidiene: „arcul”, „mreaja”, „zgarda”, ceea ce instituie îmblânzirea și ordonarea haosului. înghițirea inițiatică Faptul că șarpele este animalul cel mai des învestit cu funcție mitică a înghițirii neofiților argumentează credința cosmogonică ce așază acest zeu htonian la originea lumii. Centrul universului și oul genezei sunt înconjurate de trupul șarpelui în imaginarul uman, reptila acționând, în termenii lui Junger, ca „un stâlp-frontieră” între neant și creație
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate./ (...) Mumă-sa l-a blăstămat,/ Cu mâna țâța i-a dat,/ Din gură l-a blăstămat:/ - « Iu, iu, muică, iu, iu-te/ Pui de șarpe sugă-te!»”. Înghițirea parțială a revigorat deja puterea de rod a lumii, căci arborele mitic care veghează scena este înflorit. Cele trei timpuri verbale stratifică temporal discur¬sul, prezentul eroic, fără durată, a fost deschis prin acțiunea mamei prinsă în curgerea timpului trecut, dar vorbele ei au modelat destinul pruncului prin puterea de instaurare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
contingentă” și ca „răspuns dat condiției sociale anormale” a fiului născut de văduvă, blestemul mamei pare mai curând o mijlocire de natură feminină a destinului. Numai sub puterea cuvântului sacru al femeii ce va regreta desigur pierderea propriului copil, traseul mitic poate fi împlinit de Mistricean. Mama vorbește atât viitorului voinic, cât și șarpelui de sub casă, ea se află în contact cu ambele planuri ale lumii, fapt susținut și de situarea temporală a hybris-ului comis involuntar de copil în colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
blestemul. El pleacă după zece ani, perioadă desăvârșită, și se îndreaptă spre locul central al creației, unde „Pe Mistricean aștepta/ Ca să-i mănânce carnea”. Scoaterea din planul ordonat este trasată deja, cu aceeași valoare ca în basm, unde jefuitorul arborelui mitic indică direcția prin spațiul inițiatic prin propria substanță vitală: „Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă pănî ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra”. Două variante
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Am văzut din motivul „locuirii în animalul arhetipal” că osul conține secretul vieții în sine, miezul figurat de măduvă. „Pentru anumite popoare sufletul cel mai important își are sălașul în oase”, credința cea mai răspândită în mentalitatea vânătorilor primitivi. Gestul mitic de înapoiere a oaselor naturii din care a fost smuls vânatul sau de împrăștiere a lor pe o pajiște, ca în cazul mioarei din folclorul românesc, asigură continuitatea speciei și chiar regenerarea ei într-o formă superioară, deci inițiată („cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mezinul, în cazul căruia vitejia se află într-o stare latentă, preia cunoașterea de la Mircea ciobănaș și învinge pe cale eroică Șarpele. Dublul voinicesc este aflat în colinda Voinicii dezvăluiți frați IV, 74, în urma laudei falnice a unuia dintre flăcăi, pretext mitic pentru descoperirea partenerului potrivit pentru incursiunile în sacru. Puterile identice îi fac să se descopere parcă în oglindă, mai mult chiar, înrudirea magică acționând și asupra companionilor întru mit: „Rudă bună se găsiră,/ Rudă bună, frățiori,/ Și caii lor veri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cercetătorul V. I. Propp: „șederea neofitului în stomacul animalului ritual este înlocuită cu șederea eroului sau a eroinei întrun cuib sau bârlogul zmeului ori, în fine, cu încolăcirea zmeului sau a șarpelui în jurul lor”. Pentru că nu și-a chemat câinii mitici să n-o mai zgârie pe fata sălbatică (soră pierdută a eroului) sau, în alte variante, pentru că a comis un gest incestuos sărutând-o, Iovan, ca și Mistricean, cade sub puterea unui blestem ce-l „califică” pentru o altă lume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care au pătruns pe tărâmul ei prin cele 24 de melodii cântate de ea și prin gestul magic al așezării pe umăr. Atingerea umărului circumscrie individul în mod spiritual într-o dimensiune superioară și echivalează cu o învestire cu implicații mitice. Împietrirea hotărâtă de voința feciorului neutralizează forțele malefice; mineralul care le imobilizează păstrează însă simbolul eroziunii permanente: „... ș-o gînd’it să-ș facă o stîncâ muCidă, șî stîncâ mucidă o rămas, tos tri” (Fundu MoldoveiSuceava). Printr-o înghițire transfigurată trece
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păstrează însă simbolul eroziunii permanente: „... ș-o gînd’it să-ș facă o stîncâ muCidă, șî stîncâ mucidă o rămas, tos tri” (Fundu MoldoveiSuceava). Printr-o înghițire transfigurată trece și Antofiță din Vidros I(11), sugestie dată de cufundarea în apele mitice bogate în pește și vidre, după cum arată și toponimul. Balada începe cu o masă rituală (specifică breslei pescarilor), la care flăcăul nu poate participa înainte de pescuitul arhetipal. Descrierea, luxuriantă în sine, denotă și o încărcătură de factură creștină, pentru că peștele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
formeze o casă cu căpriorii din oase. Același mit, al „creației prin uciderea unui Uriaș primordial” și al renașterii „provocate prin imolare” este raportat aici la microcosmosul uman. Așa cum întregul univers se transformă după uciderea Șarpelui de către Iorgovan, sacrificiul peștelui mitic întemeiază o nouă familie sub auspiciile cele mai favorabile. Sub aspect totemic, a locui într-un animal reprezintă momentul cheie al procesului inițiatic, fiindcă numai astfel pot fi preluate energiile cumulate ale strămoșilor și cunoștințele despre lume. În intenția eroului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]