4,914 matches
-
în 1995, după mari eforturi, s-a reușit reînființarea parohiei din localitate sub oblăduirea Mitropoliei Basarabiei, afiliată Patriarhiei Române. Epitrop era Vasile Iordăchescu, iar preot a fost numit pr. Anatol Cristea. Autoritățile ucrainene n-au recunoscut parohia pe motiv că Mitropolia Basarabiei nu era autorizată de guvernul Republicii Moldova. La 26 martie 2003, Administrația regională de Stat din Odesa a recunoscut singura parohie românească din Ucraina. În urma amenințărilor la adresa familiei sale, pr. Cristea a plecat din sat în 2005, în locul său fiind
Hagi-Curda, Ismail () [Corola-website/Science/318408_a_319737]
-
un român din zona orașului Reni, fost preot la Cartal. În iulie 2011 a fost inaugurată biserica purtând hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, aceasta fiind ridicată între 2005 și 2011 cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, fiind subordonată Mitropoliei Basarabiei, dependentă canonic de Patriarhia Română. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Komîșivka era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și ucraineană (%).
Hagi-Curda, Ismail () [Corola-website/Science/318408_a_319737]
-
1715 și a fost scrisă la porunca lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă cele aflate din documentul din 1640, și anume faptul că biserica de zid a fost construită de Matei Basarab. De fapt și pomelnicul mânăstirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de București în anul 1804, după cel din 1715 îl dă drept ctitor pe Matei Basarab. Tot cu Matei Basarab începe și pomelnicul din 1845 scris de Gheorghe Gherontie de la Hurezi, document în original aflat în colecția mânăstirii. Cu toate
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
Universitatea din Atena an. Din 1929 până în 1934 a fost profesor în localitatea Kykladen. Din 1934 se mută în localitatea Messolongi unde devine secretarul mitropolitului Ierotheos (Paraskevopoulos) (1934-1961) din Aetolia și Acarnania. În aceeași perioadă este și protosinghel al aceleiași mitropolii. În 1935 este tuns în monahism primind numele de Augusinos , hirotonit ierodiacon diacon. Din 1941 a trecut la mitropolia din Ioannina. Este prizonier de război între 1941-1942 fiind deținut în lagărele italiene. În 1942 este hirotonit ieromonah de mitropolitul Panteleimo
Augustinos Andreas Kantiotis () [Corola-website/Science/320496_a_321825]
-
localitatea Messolongi unde devine secretarul mitropolitului Ierotheos (Paraskevopoulos) (1934-1961) din Aetolia și Acarnania. În aceeași perioadă este și protosinghel al aceleiași mitropolii. În 1935 este tuns în monahism primind numele de Augusinos , hirotonit ierodiacon diacon. Din 1941 a trecut la mitropolia din Ioannina. Este prizonier de război între 1941-1942 fiind deținut în lagărele italiene. În 1942 este hirotonit ieromonah de mitropolitul Panteleimo, titular al eparhiei din Edessa și Pella în localitatea Yannitsa. S-a transferat apoi la mitropolia din Tesalonic și
Augustinos Andreas Kantiotis () [Corola-website/Science/320496_a_321825]
-
a trecut la mitropolia din Ioannina. Este prizonier de război între 1941-1942 fiind deținut în lagărele italiene. În 1942 este hirotonit ieromonah de mitropolitul Panteleimo, titular al eparhiei din Edessa și Pella în localitatea Yannitsa. S-a transferat apoi la mitropolia din Tesalonic și și-a desfășurat activitatea la Kilkis, Veria, Edessa și Florina. Între 1943 - 1945 a lucrat pentru mitropolitul din Kozani, Ioakim Apostolidis, care se refugiase în munți din cauza trupelor de ocupație germane. Cu toate că a fost urmărit de Gestapo
Augustinos Andreas Kantiotis () [Corola-website/Science/320496_a_321825]
-
iar biserica a fost minată și aruncată în aer. La 26 august 1982 a fost distrusă complet. Începând din anul 1996, preotul Nicolae Asargiu (originar din sat și cu studii la Chișinău) și enoriașii săi din Anadol au aderat la Mitropolia Basarabiei și au început să ridice un nou lăcaș de cult. Episcopia prorusă de Odessa a intervenit încercând să stopeze reconstrucția și îndepărtându-l pe preot . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Anadol era vorbitoare de română (%), existând în
Anadol, Reni () [Corola-website/Science/317906_a_319235]
-
preponderent moldoveni (români). Școala din sat este o școală mixtă cu predare în limbile română și rusă . Începând din anul 1996, preotul Nicolae Asargiu (originar din Anadol și cu studii la Chișinău) și enoriașii săi din Frecăței au aderat la Mitropolia Basarabiei și au început să ridice un nou lăcaș de cult. Episcopia prorusă de Odessa a intervenit încercând să stopeze reconstrucția și îndepărtându-l pe preot . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Frecăței era vorbitoare de română (%), existând în
Frecăței, Reni () [Corola-website/Science/317908_a_319237]
-
la bisericile “Tatu” și Antim din București (1958-1961). La 9 septembrie 1962 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sinaia, sub numele Visarion, și hirotonit arhiereu cu titlul “Ploeșteanul”. Între 1962-1969 a funcționat ca episcop-vicar patriarhal, apoi ca episcop-vicar la Mitropolia Ardealului, cu titlul “Rășinăreanul” (instalat 1 iunie 1969), apoi episcop al Aradului (ales 10 iunie 1973, înscăunat 26 august 1973), unde a păstorit până la moarte. A publicat câteva studii privind "reîntregirea Bisericii din Transilvania", adică desființarea Bisericii Române Unite în
Visarion Aștileanu () [Corola-website/Science/317945_a_319274]
-
1973, înscăunat 26 august 1973), unde a păstorit până la moarte. A publicat câteva studii privind "reîntregirea Bisericii din Transilvania", adică desființarea Bisericii Române Unite în 1948 și trecerea forțată la Biserica Ortodoxă Română, reportaje, predici, recenzii, în: "“Biserica Ortodoxă Română", “Mitropolia Ardealului”, ”Mitropolia Banatului”," “Telegraful Român” s.a., între care: "Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania" în: BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 6, p. 710-723 și "Aspecte ale unificării spirituale a românilor din Transilvania" (Unitatea de limbă în secolul XIX), în MA
Visarion Aștileanu () [Corola-website/Science/317945_a_319274]
-
26 august 1973), unde a păstorit până la moarte. A publicat câteva studii privind "reîntregirea Bisericii din Transilvania", adică desființarea Bisericii Române Unite în 1948 și trecerea forțată la Biserica Ortodoxă Română, reportaje, predici, recenzii, în: "“Biserica Ortodoxă Română", “Mitropolia Ardealului”, ”Mitropolia Banatului”," “Telegraful Român” s.a., între care: "Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania" în: BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 6, p. 710-723 și "Aspecte ale unificării spirituale a românilor din Transilvania" (Unitatea de limbă în secolul XIX), în MA, an. XVI
Visarion Aștileanu () [Corola-website/Science/317945_a_319274]
-
drept ctitor în mod eronat pe logofătul Nestor Ureche. În anul 1760, edificiul a fost refăcut de Vasile Roset. După Pacea de la Iași din 1792 dintre ruși și turci, biserica a fost sfințită de mitropolitul Iacov Stamate, intrând sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei. În 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a mutat aici maicile de la Mănăstirea Socola, acolo unde se înființase primul seminar teologic din Moldova. În imediata apropiere a bisericii au fost construite două clădiri scunde cu cerdac larg, unde au locuit o
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
acest lăcaș de cult s-a aflat în administrarea Mănăstirii Văratec. În perioada 1864-1892 a fost trecut sub administrația orașului Iași, care îi plătea pe preoții slujitori. Prin legea clerului mirean din 1892, Biserica Mitocul Maicilor a revenit în patrimoniul Mitropoliei Moldovei, care a declarat-o de sine stătătoare, având personal permanent de slujire. În 1925, prin legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, Biserica Mitocul Maicilor a devenit filială parohială a Bisericii Banu, îndeplinind acest rol și în prezent. În
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
serie de reparații au avut loc în 1966, prilej cu care a fost zugrăvită în interior, i s-a reparat acoperișul, a fost înlocuit stâlpul de susținere a crucii de pe turla clopotniței. Cheltuielile de reparații s-au făcut cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și Sucevei și donațiile credincioșilor. Sfatul Popular al orașului Iași a realizat pavajul înconjurător. Reparațiile bisericii au fost finalizate în 1990, iar la 19 iunie același an a avut loc slujba de resfințire oficiată de mitropolitul Daniel Ciobotea al
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
realizat pavajul înconjurător. Reparațiile bisericii au fost finalizate în 1990, iar la 19 iunie același an a avut loc slujba de resfințire oficiată de mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. Nefiind biserică parohială aici au slujit preoți desemnați de Mitropolie, ca de exemplu: pr. Mircea Stoleriu (1990-1996), pr. prof.dr. Gheorghe Popa (1996-2001) și pr. prof.dr. Petre Semen (din 2001). Se pare că biserica a avut un timp și hramul “Cuviosul Părinte Antonie cel Mare” (17 ianuarie). Pe peretele exterior al
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
un incendiu din 19 iulie 1827. După cum relatează o însemnare de pe un Triod din patrimoniul bisericii, publicată de Nicolae Iorga în "Inscripții", vol. II, p. 188, un foc mare "„început la casele spătarului Ilie Zmău și arzând Ulița mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea gospod, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua și Sfântul Constantin până peste Bahlui, au ars și biserica Tălpălari, distrugându-o până la goliciunea zidurilor”". Lăcașul de cult a fost rezidit din temelie de către marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu (1789-1862?), "„făcându
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
mitropolit al Moldovei, l-a întrebat pe arhidiacon care este motivul. I s-a spus că pentru Lumânărică, la care arhiereul și‐a făcut semnul crucii, a murmurat o rugăciune și a poruncit să se tragă clopotul cel mare de la Mitropolie, zicând că "„un om sfânt a părăsit această lume!”" Pe atunci era regula ca atunci când suna clopotul de la Catedrala Mitropolitană, trebuiau să-i răspundă clopotele tuturor celorlalte biserici din Iași. După cum scrie Papadopol-Calimah, ""Trei zile ținu glasul clopotelor,- trei zile
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
Mai la vale era o crâșmă vestită, al cărei proprietar era un oarecare Lupu, poreclit „Fleică”. În cartea "Pe ulițele Iașului", Vasile Panopol relatează o amintire a magistratului Gheorghe Dimachi potrivit căreia, pe vremuri, mitropolitul Veniamin Costachi (care a păstorit Mitropolia Moldovei în perioada 1803-1842, cu întreruperi) a văzut un popă beat pe când mergea cu caleașca pe ulița lui Lozonski și l-a dojenit aspru. Preotul a jurat atunci că nu va mai bea decât la Sf. Gheorghe și la Sf.
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
draniță biserica și clopotnița (în 1880) și s-a înzestrat parohia cu mai multe terenuri (unele cumpărate și altele donate de credincioși). Parohul dr. Gheorghe Luția (1901-1933) s-a implicat puternic în viața comunității păstorite: După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”", Biserica din Capul Satului avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie a cântărețului de 3 hectare și o sesie a ponomarului de 1 hectar. Parohia avea în îngrijire spirituală
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
Hungarian Communion of Friends (o organizație bazată pe ideile unitarianismului), redactorul șef a revistei "The Response", directorul Bibliotecii Maghiară Americană și liderul Uniunii Transilvănenilor din America. Comunitățile greco-catolice maghiare fac parte din cele 4 eparhii greco-catolice (maghiare și rutene) al Mitropoliei Pittsburg (majoritatea lor din Eparhia de la Parma). Cele mai importante cumunități greco-catolice sunt în Perth Amboy, 2 biserici în Cleveland, Lorain, Ohaio, Joungstaon, New Brunswick, New York, Moonhall (Pennsylvania) și Chicago (Illinois).
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
cimitir, la marginea satului, pe un platou de unde se deschide o frumoasă panoramă a împrejurimilor, biserica „Sfântul Dumitru” nu are o dată precisă a ridicării sale. Astfel, în conformitate cu Catagrafia Episcopiei Râmnicului de la 1845, biserica datează din anul 1816, iar în anuarul Mitropoliei Olteniei din 1941 este consemnat anul 1877. Pe clopot se află înscris „turnat Antoniu Nowotny, Timișoara, 1887.” Biserica este din lemn, ridicată pe un soclu de piatră, acoperit apoi cu un brâu de beton. La intrare sunt trei trepte din
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
mormântul cronicarului Ion Neculce, ctitorul bisericii. Bisericuța s-a șubrezit în timp și a fost desfăcută în 1969. În anul 1971 s-a început construirea unei noi biserici de lemn pe locul celei vechi, cu un ajutor substanțial primit de la Mitropolia Moldovei și Sucevei și cu sprijinul acordat de Departamentul Cultelor și de autoritățile locale. Lucrările de construcție au fost finalizate în 1973 în timpul păstoririi preotului paroh Aurel Ursaciuc. Noua biserică a fost sfințită în ziua de 22 iulie 1973, duminica
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
și Comitetului Parohial. Rugăm pe bunul Dumnezeu să primească această jertfă a creștinilor din Parohia Lețcani, care au contribuit din dragoste pentru ca biserica - casa Domnului - să fie pe măsura credinței lor. Anul Mântuirii 2.000"". În anul 2008, cu avizul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, preotul Ion Leonte a văruit biserica pe exterior. La dispoziția sa, enoriașii au aplicat un strat de mortar peste basoreliefuri și stucaturi, peste care s-a aplicat un strat de var, stricând astfel fațada originală a monumentului
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
a fost amplasată o altă inscripție cu textul: ""S'a refăcut din temelie această cișmea cu cheltuiala arhiereului Veniamin Pocitan Bârlădeanul. S'a sfințit la împlinirea unui an dela hirotonirea sa ca arhiereu. 24 iunie 1930"". Devenit ulterior arhiereu-vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, PS Veniamin Pocitan a fost pensionat pentru limită de vârstă la 1 ianuarie 1949 de către patriarhul Justinian Marina, odată cu intensificarea amestecului puterii politice în viața bisericească. Numele său înscris pe pisania pusă pe cișmea a fost șters cu dalta
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
al Galiției. Într-o scrisoare din 1335 adresată lui Dietrich von Altenburg, Marele Maestru al Ordinului Teutonic, el se semna „dux totius Rusiæ Minoris”. Aceeași denumire a fost folosită de Patriarhul Callistus al Constantinopolelui, în 1361, când a creat două mitropolii: una a Rusiei Mari și alta a Rusiei Mici. Regele Cazimir al III-lea al Poloniei era numit „rege al Lehiei și Rusiei Mici”. Istoricul ucrainean Mihailo Grușevski susține că „Rusia Mică” a fost numele folosit pentru Cnezatul Galiției-Volînia, nume
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]