5,344 matches
-
mai târziu: „Acceptarea propunerilor, dacă ar fi fost acceptată, ar fi prevenit ani de umilințe mizerabile, inclusiv pângărirea zidului și culminând cu revoltele oribile din 1929” La începutul anului 1920, prima dispută evreo-arabă din cauza zidului a avut loc atunci când autoritățile musulmane au efectuat unele lucrări de reparații minore la partea superioară a zidului. Evreii, deși considerau că lucrările sunt necesare, au apelat la britanici pentru ca acestea să fie sub supravegherea Departamentului de Antichitați nou înființat, pentru că zidul era o relicvă antică
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
a ascuns ofițerul britanic responsabil. Comisarul Keith-Roach, a afirmat că paravanul reprezenta o violare a statu quo ului și a informat comunitatea evreiască că îndepărtarea lui a fost efectuată din ordinul său, după ce a primit o reclamație din partea Înaltului Consiliu Musulman. Arabii suspectau ca evreii vor să-si extindă drepturile la Zidul Plângerii, să transforme ulița din fața lui într-o veritabilă sinagogă, și apoi să pună stăpânire și pe tot Muntele Templului de deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa. Zidul Plângerii
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
care nu a înlăturat paravanul așa cum promisese. O largă campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a cuprins întreaga regiune și astfel a fost înființată „Societatea pentru Protecția Locuri Sfinte Musulmane” sau „Comitetul pentru apărarea Sublimului Buraq”. Răspunsul conducerii evreilor din Palestina, Vaad Leumi, a constat într-o declarație în care se spunea: „Noi afirmăm prin prezenta cu tărie și sinceritate că nici un evreu nu s-a gândit vreodată să atenteze
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
în timpul rugăciunilor, de zgomotul lucrărilor de construcție și de strigătele muezinului, au protestat la rândul lor, iar tensiunile locale dintre cele două comunități s-au amplificat. Înaltul Consiliu Islamic a furnizat autorităților documente din perioada otomană ca suport al plângerilor musulmane. În schimb, Șef rabinatul nu a răspuns la întrebările cu privire la natura accesoriilor de cult iudaic permise lîngă Zid, fiind de părere ca evreii aveau dreptul de a se ruga lângă Zid, fără vreo restricție. Ulterior, în noiembrie 1928, guvernul a
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
al Plângerii”. Liga Națiunilor a aprobat constituirea comisiei cu condiția ca membrii să nu fie britanici. Evreii au solicitat ca Comisia să ia următoarele măsuri: Comisia a concluzionat că Zidul, și zona adiacentă precum și Cartierul Marocan, sunt deținute de către Wakful musulmani. Totuși, evreii au dreptul la acces liber către Zidul Plângerii pentru rugăciune și devoțiune religioasă oricând”, sub rezerva unor prevedere care limitează obiectele ce pot fi aduse la perete și a interzicerea suflării din shofar. Musulmanilor le era interzis să
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
unii cercetători sunt de părere că sfâșierea hainelor nu este necesară la Ierusalim, având în vedere că orașul se află acum sub suveranitate evreiască. Alții nu sunt de acord, invocând faptul că Muntele Templului în sine este controlat de Waqful musulman și nu există nici o posibilitate de a îndepărta moscheea de pe munte. În plus, existența moscheii „pe locul Templului ar trebui să sporească sentimentul de primejdie al fiecăruia”. Obiceiul este ca Zidul să fie vizitat în ziua Sabatului, inclusiv în după-amiaza
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
10 000 î.e.n., iar metalurgia în jur de 4 000 î.e.n. Primele civilizații africane apar în Egipt și mai apoi în Magreb și Cornul Africii. În Evul Mediu, islamul se răspândește în regiune, Timbutku devenind un centru major de cultură musulmană. Tot în această perioadă apar diverse state și formațiuni politice pe continent. Începând cu secolul al XV-lea, europenii și arabii iau sclavi din diferite regiuni ale Africii pentru a-i duce peste mării luând astfel naștere comerțul cu sclavi
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
deschis relații cu șefii de trib. Negustorii arabi întâmpinau dificultăți în traversarea Saharei, având nevoia colaborării cu locuitorii de la sud de Sahara și de bunăvoință acestora.În cel mai larg deșert al planetei, Sahara, o caravană de negustori și călători musulmani cu cămile străbăteau deșertul.În fruntea expedițiilor erau și exploratori și comercianți că Ibn Battuta , un marocan de origine, care a călătorit toată viața și și-a descris amănunțit călătoriile din Africa, Rusia, Maroc și India, iar pe mare, în
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
ca un musulman devotat, a clădit Marea Moschee din Djenne care a fost terminată abia în 1907. În Mâli, sarea era așa de cerută încât era plătită în aur. Orașele comerciale din Mâli exportau fildeș, aur și sclavi către lumea musulmană și către orașele Veneția și Genova din Europa. Aurul african va sta la bazele Renașterii și saltului cultural al Europei. Cantitatea de aur cheltuită de Musa doar în Cairo a destabilizat moneda egipteană pentru multe decenii. Musa a construit o
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
bogate că Timbuktu și Gao și a câștigat controlul asupra depozitelor de sare la nord. În 1320, piața de aur din regiunea nord-africană s-a prăbușit direct din cauza acestui împărat datorită cheltuielilor sale la Cairo. Mâli a fost un imperiu musulman, și sub Musa, orașul Timbuktu a devenit un important centru cultural în lumea musulmană. Cu toate acestea, de la începutul secolului al XIV-lea Imperiul a crescut prea mult pentru o centralizare durabilă, teritorii majore au început astfel să-și afirme
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
nord. În 1320, piața de aur din regiunea nord-africană s-a prăbușit direct din cauza acestui împărat datorită cheltuielilor sale la Cairo. Mâli a fost un imperiu musulman, și sub Musa, orașul Timbuktu a devenit un important centru cultural în lumea musulmană. Cu toate acestea, de la începutul secolului al XIV-lea Imperiul a crescut prea mult pentru o centralizare durabilă, teritorii majore au început astfel să-și afirme independența. Această a inclus Gao, casa de Songhai. Songhai se crede că au apărut
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
din 1498, după ce Vasco da Gamă a descoperit o rută spre India, a schimbat cursul istoriei Africii. Portughezii s-au folosit de rivalitatiile dintre triburi de pe coasta și orașele-stat pentru a distruge comerțul și pentru a-i elimina pe negustorii musulmani, miza fiind controlul total. Regatele din Africa centrală s-au menținut, în vreme ce Zanzibarul devenise noul centru comercial arab sub dominație otomană. În Regatul Congo, regele Nzinga Nkuwu l-a rugat în 1482 pe regele Portugaliei să-i trimită misionari creștini
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
s-a menținut pâană în 960. În 324, regele Ezanc I a adoptat creștinismul, Etiopia fiind printre primele formațiuni care adoptă această religie. În secolul VI, Etiopia a pierdut controlul asupra teritoriilor de coastă și a ocupat Yemen până la expansiunea musulmană. Și-a mutat centrul de la Aksum spre munți, în interiorul platoului etiopian pentru a se apăra de atacurile musulmane. În 960, regatul Axum este nimicit de regina Guddit. În secolul X, dinastia Zagwe a preluat puterea și a reconstruit Etioia din
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
formațiuni care adoptă această religie. În secolul VI, Etiopia a pierdut controlul asupra teritoriilor de coastă și a ocupat Yemen până la expansiunea musulmană. Și-a mutat centrul de la Aksum spre munți, în interiorul platoului etiopian pentru a se apăra de atacurile musulmane. În 960, regatul Axum este nimicit de regina Guddit. În secolul X, dinastia Zagwe a preluat puterea și a reconstruit Etioia din reședința regală de la Lalibela. În 1268, Yekuno Almak , ce pretindea că este descendentă a lui Menelik, fiul lui
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
și cu Portugalia, care în secolul XVI sprijinea lupta împotriva musulmanilor. Împărații creștini din Etiopia se luptau cu răspândirea islamică în Africa. Erau deciși să mențină independența politică și culturală, fiind sprijiniți de portughezi. Atacat din 1527 de raidurile Imperiului Musulman Somalez al lui Adel, Negus Claudius a câștigat bătălia cu sprijin portughez, în 1543. Claudius și succesorii săi subliniau independența creștinismului etiopian, iezuiților li se permiteau să desfășoare activități misionare din 1557. În 1555, otomanii organizează provincia Habes. Convertirea la
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
zidită în secolul I î.e.n. în timpul domniei regelui Iudeei, Irod cel Mare. În acest loc s-a înălțat Cel de-al Doilea Templu al Ierusalimului, iar înaintea acestuia, Primul Templu. În vremurile noastre pe esplanada Muntelui Templului se înalță sanctuarul musulman Cupola Stâncii, Moscheea Al-Aqsa și o serie de clădiri anexe. Platforma Muntelui Templului este înconjurată de ziduri de susținere, dintre care cel mai vestit este Zidul de apus sau Zidul Plângerii. Muntele Templului este locul cel mai sacru al religiei
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
aflându-se in centrul a numeroase conflicte între evrei și musulmani, de la începutul dezvoltării islamului. În vremea noastră el și esplanada lui se află sub suveranitate israeliană (nerecunoscută de alte state ale lumii), dar sunt administrate oficial de către Oficiul Waqfului musulman, aflat sub auspiciile Iordaniei. Numele ebraic mai vechi al locului, Muntele Moria (Har Hamoria), este menționat prima dată în Biblia ebraică, în pasajele care relatează zidirea Primului Templu de către regele Solomon. În schimb „Țara Moria” (Eretz Moria) este pomenită încă
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
antichități a regimului mandatar britanic , dovedesc dezvelirea unei dușumele de mozaic datate din secolul al V-lea. Acest planșeu a fost dezvelit dedesubtul unor dale vechi de pe podeaua Moscheii Al Aqsa în timpul unor lucrări de remont, efectuate din inițiativa Waqfului musulman în urma cutremurului de pământ din Palestina din anul 1927. Cu toate acestea rămâne deschisă întrebarea de ce călătorii străini au făcut totuși abstracție de activități care au avut loc în acest loc. Răspunsul ar putea fi că de fapt la fața
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
biserică, ea a ființat acolo doar pentru scurtă vreme, sau că ignorarea locului de către acei pelerini se datora necesității ideologice de a nu contrazice prorocia distrugerii amintită din Evanghelie. După ce în anul 638 au cucerit Palestina din mâinile bizantinilor, arabii musulmani au început să zideasca pe Muntele Templului moschei și alte edificii legate de islam. Pe partea de sud a Muntelui a fost ridicată Moscheea Al Aqsa mai întâi ca o construcție în lemn. Data precisă a construcției nu este cunoscută
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
primul rând Abd al-Malik, care în anul 691 a înălțat sanctuarul Cupola Stâncii. Clădirile originare au fost dărâmate în cursul anilor de cutremure de pământ, au fost apoi restaurate și redate uzului credincioșilor. În zilele noastre Cupola Stâncii este edificiul musulman cel mai vechi din lume care este încă folosit. În anul 1099 cruciații au cucerit Ierusalimul în cursul primei cruciade. Ei au transformat Cupola Stâncii în „Templul Domnului” (Templum Dominis), iar Moscheea Al Aqsa în „Templul lui Solomon” (Templum Salomonis
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
faimoasă a fost Biserica Temple din Londra. După succesul asediului din 1187 al Ierusalimului de către Salah ad-Din, au fost redeschise moscheea și sanctuarul Cupolei Stâncii. Însă, dat fiind locul marginal pe care îl deținea Ierusalimul în acea vreme în cadrul lumii musulmane, a scăzut și interesul pentru Muntele Templului. În epoca mamelucă arabii au construit mai multe arcuri de supradenivelare pe povârnișurile muntelui, în partea dinafară a Zidului de apus. Aceste arcuri au devenit suportul unor noi construcții în sectorul dintre strada
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
devenit suportul unor noi construcții în sectorul dintre strada Al Wad (în ebraică Hagay, a Albiei) și Muntele Templului, ceea ce a făcut ca Zidul de apus să fie până astăzi în cea mai mare parte ascuns sub clădiri ale cartierului musulman. Tunelurile Zidului care permit vederea acestei părți a zidului, trec dedesubtul acestor clădiri. În epoca mamelucă Muntele Templului a stat în centrul activitătii de construcții la Ierusalim. Muncile s-au făcut de către stăpânirea mamelucă, puține fiind inițiativele locale. O excepție
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Orientul Apropiat, s-a intensificat și la Ierusalim și în restul Palestinei mișcarea națională a arabilor palestineni. Sub conducerea și inspirația lui Hadj Amin Al Husseini, care devenise muftiul Ierusalimului, această mișcare a primit o tot mai puternică amprentă religioasă musulmană. Al Husseini a contribuit și el la transformarea Muntelui Templului într-unul din principalele simboluri ale naționalismului arab palestinean. În cuvântările sale înflăcărate el a alarmat adesea opinia arabă că sioniștii au intenția de a pune stăpânire pe Muntele Templului
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Templului. În urma eșecului Operației Kedem a armatei Israelului care viza cucerirea Orașului Vechi, acesta a rămas în mâinile Legiunii iordaniene, ceea ce a permis anexarea lui la Emiratul Transiordaniei. Noul regim arab a conferit Waqfului musulman din Ierusalim, dominat de clericii musulmani palestineni, administrația Muntelui Templului. La 20 iulie 1951 emirul hașemit al Transiordaniei, Abdallah, fiul lui Hussein Ibn Ali, și care, în urma anexării de teritorii din fosta Palestină mandatară, devenise rege al Iordaniei, a fost asasinat prin împușcare in timpul vizitei
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
lor, Mordekhay Gur a dat anunțul care a intrat în istoria evreilor din Israel și a celor din Diaspora:„Muntele Templului e în mâinile noastre!” (Har Habayit beyadeynu). Ocuparea Muntelui Templului de către Israel a fost primită cu consternare în lumea musulmană. În vara anului 1967 perimetrul Muntelui a fost administrat de către Șef Rabinatul armatei israeliene avându-l în frunte pe rabinul Shlomo Goren.În această perioadă, la recomandarea ministrului israelian al apărării, Moshe Dayan și sub influența presiunii a unor factori
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]