4,685 matches
-
neînfricarea lor. Cei care iubiți pe Hristos, nu vă fie frică de răni, nu vă înfricoșați, nu părăsiți lupta, pentru că numai cei care nu luptă, cei lași, nu sunt răniți. Rănile căpătate în lupta pentru Hristos sunt înălțări mântuitoare, sunt nemurire! P.S. Masoneria e o organizație mondială cu ramificații și agenții naționale și regionale. În cadrul ei masoneria este dictatură, iar pe plan statal totalitarism. AZI Neocomunismul nu poate înlocui democrația. „Mișcarea Legionară trebuie să-și rostească cel mai mare discurs al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
respingerea tuturor conceptelor morale. Kakuda Kătyăyana admite cele patru elemente materiale prezente în doctrina materialistă a lui Ajita Keśakambala - pământul, apa, focul și vântul -, dar le adaugă trei elemente spirituale, și anume suferința, plăcerea și sufletul, profesând o doctrină a nemuririi și a naturii imuabile a sufletului. Sañjaya Velatthaputta este cunoscut în egală măsură pentru nihilismul cât și pentru scepticismul său. El contesta doctrina nemuririi lui Ătman, a Sinelui, așa cum era aceasta expusă în Upanișade. De asemenea, evita să se lase
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dar le adaugă trei elemente spirituale, și anume suferința, plăcerea și sufletul, profesând o doctrină a nemuririi și a naturii imuabile a sufletului. Sañjaya Velatthaputta este cunoscut în egală măsură pentru nihilismul cât și pentru scepticismul său. El contesta doctrina nemuririi lui Ătman, a Sinelui, așa cum era aceasta expusă în Upanișade. De asemenea, evita să se lase antrenat în dispute metafizice și atunci când era provocat încerca să-și reducă partenerii la tăcere prin intermediul raționamentului tetralemic. Cel mai cunoscut dintre cei șase
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Iluminat și maeștrii și contemporanii săi. Rezultă de aici o poziție polemică ce se cere rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II, 106). „Vechea cale”, atemporală (akaliko), era aceea a eliberării, a Nemuririi, și era calea yogăi. După cum scria deja Émile Senart în anul 1900, Buddha nu repudiază în bloc tradițiile ascetice și contemplative indiene; el le completează. „Buddha s-a ridicat de pe solul yogăi; oricâte noutăți ar fi adus el, yoga a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
din urmă. Moartea ca probă decisivă a conținutului de viață, deci de memorie... de durată. Pe teritoriul celor doar aparent vii, cei care nici nu trăiesc, nici nu mor, În risipire „neangajată” și, În definitv, inconsistentă, nici viață nefiind, nici nemurire nu pot aspira. În Tunelul, Maria (soția unui orb) este ucisă de amant (artist), pentru ca vocea sfâșiată a acestuia, neliniștitul pictor Juan Pablo, să-și afle traiectoria... Alejandra, ucigașă-martiră a ororii din Despre eroi și morminte, emite o stranie luminiscență
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fără moarte din lirica lui Michael s-a desprins din rama Însorită a ferestrei unde Își toarce Înțelepciunea, pentru a-mi șopti că limba română este invitată să participe la neașteptata și neverosimila festivitate a stăpânului care i-a dăruit nemurire. Melcul pribeag de peste ocean a răspuns prompt, cu emoție și amintiri afectuoase: La mulți ani! (Text inclus În volumul omagial Is There Misery Nobler Than Mine? apărut În limba germană la finele anului 2003, la Editura Hanser din München, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o poate evita. Oamenii mor, trupurile putrezesc. Timpul azvârle săgeata mai departe. Dar, după cum ți-am spus și mai înainte, logica continuă să subdividă timpul mereu și mereu. Paradoxul devine realitate. Săgeata nu ajunge la țintă. — Și așa ajungem la nemurire, nu? — Este vorba de eternitatea din gândire, din logică. Mai bine zis, nu e eternă, ci nesfârșită. Are viață veșnică. — Deci, acesta a fost scopul real al studiului dumneavoastră? — Nu. Nu mi-am dat seama de la bun început. Am vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apartamentul nu era grozav, nici ieftin, orientat spre apus, iar proprietarul nu era deloc amabil. Nici măcar viața mea nu s-a îmbunătățit în vreun fel. Ba dimpotrivă. Oricum, nu mai contează. S-a terminat și cu asta. Urmează viața eternă... nemurirea. Profesorul îmi spusese că eram sortit vieții eterne. Nu era vorba de o moarte propriu-zisă, ci de o transpunere în altă lume. Acolo voi fi eu însumi. O să regăsesc ceea ce am pierdut și încă mai pierd. Poate că avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
1958; Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană, București, 1962; Istoria teatrului universal contemporan, I, București, 1963; Regizorul și teatrul, București, 1968; Dialog despre dragoste, București, 1970; Dileme și pseudodileme teatrale, București, 1972; Teatru-antiteatru-teatru, București, 1972; Elogiu actorului, București, 1982; Nemurirea teatrului, București, 1982; Modernitatea teatrului, Cluj-Napoca, 1983; Elogiu regizorului, București, 1985; Arta regiei teatrale, București, 1987; Elogiu scenei, București, 1988; Rebelul, București, 1998. Traduceri: James Aldridge, Al patruzeci și nouălea stat , București, 1948 (în colaborare cu Mihail Calmâcu); Ilya Ehrenburg
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
Horia Deleanu, „Dileme și pseudodileme teatrale”, ST, 1972, 16; Mircea Iorgulescu, „Dileme și pseudodileme teatrale”, „Teatru-antiteatru-teatru”, LCF, 1972, 29; Marian Popa, Horia Deleanu, „Dileme și pseudodileme teatrale”, TR, 1972, 30; Marian Popescu, „Actorul și scena”, RL, 1982, 22; N. Barbu, „Nemurirea teatrului”, CRC, 1982, 35; Serafim Duicu, Dramaturgie românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Mircea Ghițulescu, Critici și animatori, ST, 1984, 6; Iustin Ceuca, Modernitatea teatrului, TR, 1984, 38; George Chirilă, Creatorii spectacolelor, CNT, 1985, 44; Mirodan, Dicționar, II, 52-55; Dicț
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
occidentală nu se afla, după 1945, În impas. Cred că, pentru o națiune tînără, vestea mortalității civilizației, pe care cu resemnare o dăduse Valéry la Început de secol XX, nu era propriu-zis o veste, pentru că nimeni nu se gîndise la nemurirea vreunei civilizații. Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În care cei doi apar Împreună cu un Mickey Mouse maui Înalt decît ei. Americanii avuseseră tot răgazul din lume să constate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a mărturisi existența umană, În ceea ce are ea comun, la un moment dat, În toată lumea civilizată. Astfel, le récit de vie devine temă obligatorie a fiecărui membru al sectei elohimiților o sectă religioasă pe care autorul insistă mult -, aspirant la nemurire. Există, așadar, două nivele de autentificare, dintre care primul, cel al prezentului, Îndeplineste funcția realistă a romanului, iar al doilea, cel al viitorului imaginat, exercită asupra primului o funcție critică, semnalînd permanent caracterul ficțional al scrierii. Tot atît de adevărat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și extra-suspicios. A-ți asuma rolul de profet, aici, nu e o dovadă de aroganță, nici de pur spirit mercantil, ci un risc foarte mare. Așa după cum astăzi riști dacă scrii lizibil, riști dacă afirmi crezuri serioase, În iubire, În nemurire sau În nevoia de religie, riști cînd devii patetic și nu cool. Dacă Houellebecq poate fi asimilat tipului cool, atunci cînd scrie, pe urmele lui Pascal, sintagme ca "la terreur pure de l'espace" ("teroarea pură a spațiului"), sau "j
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abordează problemele continuității criticii literare (Titu Maiorescu și E. Lovinescu de A. Vasiliu), poezia lui Radu Gyr și moștenirea lui Vasile Pârvan (Gh. Noveanu), relația dintre Tehnică și spirit (I. Todoran). Pot fi menționate publicarea unui fragment din romanul Chinuiții nemuririi de Victor Papilian, a piesei Colivia cu sticleți de Paul Constant și a unui eseu al lui Constantin Noica, rostit la radio în noiembrie 1943, Formă, formare, informare. Victor Andoniu traduce din Ada Negri. La rubrica „Cronica literară” sunt recenzate
CRONICAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286534_a_287863]
-
1993, Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică, București, 1994, Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri, introd. trad., București, 1996; Plutarh, Vieți paralele. Demetrios și Antoniu, pref. trad., București, 1994; Imre Toth, Palimpsest, București, 1995; Adriano Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea greacă, București, 1995; François Bluche, De la Cezar la Churchill, București, 1995; Cartea lui Iov. Ecleziastul. Cartea lui Iona. Cartea lui Ruth. Cântarea Cântărilor, București, 1995; Jacques Duquesne, Iisus, București, 1995 (în colaborare cu Sorin Mărculescu); Emil Cioran, Antologia
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
scris și a publicat versuri (în limbile română, franceză și engleză), a scris teatru și librete de operă (acestea din urmă rămase în manuscris). Participă în anul 1932 la ședințe ale cenaclului lui E. Lovinescu, unde citește un tratat despre nemurire și prezintă două volume de versuri; scrie în „Epoca” despre Memoriile amfitrionului, lăudându-l excesiv, încât acesta va socoti aprecierile „insuportabile”. În Destinée mystique (1919), Doine și sonete (1932), face elogiul valorilor clasice, condamnându-i pe cei care, în „oarba
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
perceperea relațiilor dintre obiceiuri. SCRIERI: Popasuri etnografice, București, 1981; Demografie și etnografie (în colaborare cu Vladimir Trebici), București, 1986; Vârstele timpului, București, 1988; ed. 3 (Obiceiuri populare de peste an), București, 1997; Lumea de aici, lumea de dincolo. Ipostaze românești ale nemuririi, București, 1999; Zile și mituri. Calendarul țăranului român 2000, București, 1999; Panteonul românesc. Dicționar, București, 2001; Sărbători și obiceiuri românești, București, 2002. Repere bibliografice: Gheorghiță Geană, Mărturia drumurilor, LCF, 1981, 35; George Muntean, Demografie, etnografie și literatură, RL, 1987, 18
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
Anul 1983 consemnează și publicarea unui fragment dramatic aparținând lui Romulus Bărbulescu și George Anania, piesa SF într-un act Fântânile. Alexandru Mironov, Sorin Antohi, Victor Bârlădeanu și Adrian Rogoz sunt criticii literări ai publicației. Sub titlul Despre individualitate și nemurire, Dan Ursuleanu descoperă o colaborare a lui H. G. Wells la „Viața românească” din 1930. Traducerile sunt făcute de Petru Iamandi și Cristian Tamâș. Alți colaboratori: Eduard Jurist, Ioan Popa, Horia Arama, Doru Brâna, Ov. S. Crohmălniceanu, Ioan Bogdan Lefter. D.B.
ALMANAH „ANTICIPAŢIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285262_a_286591]
-
alteritatea (Lardreau, 1988). Aceasta din urmă poate fi reprezentată prin extratereștri, roboți*, mutanți*, androizi, inteligențe artificiale (IA) sau poate fi legată de obiectele și de problemele izvorând din genomică, informatică, biotehnologii sau nanoștiințe. Ca și filozofia, SF-ul abordează temele nemuririi, religiilor, moralei și dreptului. Dar în afară de plăcerea descoperirii, textele SF îi oferă cititorului subtil, și posibilitatea de a-și pune întrebări cu privire la virtualitățile și limitele imaginarului social din epoca sa și cu privire la risipirea ideologică pe care o presupune acest imaginar
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Popescu, Dimitriu Bolintineanu, viața și operile sale, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, București, 1876, pp. 11-12: "O viață aproape de o jumătate de seclu, o viață plină de sacrificie, de suferinție și mai cu seamă de activitate în dominiul literaturei asecură nemurirea numelui său, căci geniul și talentu-i erau o fală pentru România etc.". 138 Iacob Mureșanu, "Trăsurile fundamentali din biografia repausatului", Gazeta Transilvaniei, vol. XXVI (1863), nr. 101, 19 octombrie, pp. 393-394. 139 Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dar și în timpul celor 50 de ani de comunism, sunt subiecte care nu trebuie să lipsească din manuale. Dacii de pe columna Traiană rămân simbolul perenității, chiar dacă sunt arătați a fi înfrânți. Cunoscători de astronomie, de medicină, indivizi care credeau în nemurire și erau temuți dar și admirați de toți vecinii, inclusiv de cei puternici, au rămas și sunt nemuritori pentru poporul român. Bărboșii de pe columnă, cu portul lor tradițional, ni l-au transmis și nouă iar doinele și obiceiurile lor, sunt
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Cei care ne-au încălzit mintea și sufletul, sporindu-ne imaginația, rămânem încă încântați de scrierile lui Ghilgameș („Epopeia lui Ghilgameș") și păstrăm figura personajului jumătate om și jumătate zeu, care plecase în căutarea a ceea ce încă mulți visează - găsirea nemuririi. Se spune că doritorul de viață fără de moarte nu a fost decât un rege al sumerienilor, a cărui mormânt i-a fost descoperit, către zilele noastre, în localitatea Uruk. Ur,localitate din Irak-ul de astăzi, Sumerul de odinioară, a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Pentru a fi militant, ziarul catolic trebuia să stabilescă ce intenționa să apere și să identifice "pozițiile inamice pe care vrea să le cucerească". În prima categorie trebuiau incluse: existența lui Dumnezeu, providența Sa, crearea lumii, spiritualitatea sufletului omenesc și nemurirea lui, originea divină a lui Cristos, natura divină a Bisericii Catolice și primatul Papei. Convingerile opuse erau: materialismul, evoluționismul (care neagă creația), raționalismul (care neagă tot ce e supranatural), indiferentismul și teosofismul. Puteau să apară multe teme care trebuiau contracarate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fiecare zi, hohotind și gemând, cuprins de o durere care-i zguduie inima, e cea a timpului. Trebuie să se întoarcă în timp, să lase în urmă această ospitalitate care suspendă timpul, într-un mod paradigmatic deoarece i se oferă nemurirea. Pe acest erou al aventurii, doar făgașele temporalității umane îl interesează 281. Și chiar dacă Penelopa nu are nici măreția, nici frumusețea unei zeițe, ea este o muritoare ce va cunoaște îmbătrânirea și moartea și el vrea să o revadă. Ulise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Să port pe brațe scumpi luceferi Și să-mi arăte calea-n infinit Să nu mai am în suflet temeri Despre un vis neîmplinit. Până atunci rămân cu-a mea iubire Un dor nebun de veșnicie, Dar mă-ngrozesc de nemurire, De-o viață rece și pustie.
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92954]