5,657 matches
-
pe alții... Eu preferam să o mănânc seara și Îmi luam grija... O mâncam toată seara, pe săturate... A doua zi beam ceaiul ăla, mâncarea care era, terciul ăla... Ne aduceau mâncare la lucru și mâncai. Acolo, kapo Împărțea mâncarea. Nenorocirea a fost că pâinea o dădeau seara, ca să scape de grijă, așa Încât noaptea era o problemă. - Cum ajungea fiul să fure? - Trebuie să Înțelegeți că oamenii deveneau neoameni: mizeria, oboseala se răsfrâng asupra gândirii... Altfel judecă un om normal, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu m-ar fi deranjat prea mult treaba asta, pentru că eu vorbesc și ungurește, și românește, și nemțește, așa că nu era nici o problemă. Numai că ungurii au adus cu ei și un nărav care era mult mai rău decât Înainte. Nenorocirea nu era bătaia, pe care oricum o mâncai... căci dacă erai jidan, prin definiție, cum te vedeau te băteau - ci faptul că au introdus numerus clausus. - Această lege era introdusă de mai mult timp? - Nu, nu. La ei o fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
După care ajungeam Într-un fel de hală gigantică, În care minereul era pe jos, trebuia adunat și băgat În vagoneți. Mai aveam și niște lopeți, dar În general erau bucăți. În unele locuri erau bucăți mărunte și era o nenorocire că se Încărca cu lopata. În unele locuri erau bucăți mari, pe care le apucam și le puneam În vagoneți. Spectacolul mare era că atunci când noi intram, schimbul... Că erau două schimburi. Peste tot... Tot ce-ți povestesc de acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne uităm de aici, de la masa asta, toate erau la fel. Adică erau toate lagăre Închise cu sârmă ghimpată, cu ceea ce se chema Postenkette, care Înseamnă lanț de pază. Nu existau Învoiri, nu exista nimic, mâncarea era dezastruoasă, dar față de nenorocirea de la Auschwitz, aici ni se părea că era parcă un fel de rai. Mâncarea era foarte puțină, dar avea și un fel de gust. Am văzut pâine. Nu văzusem pâine de când am plecat de acasă, dar acolo am văzut pâine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-adevăr. Dar era pâine, aveai impresia că mănânci pâine. Marele, avantaj era faptul că conducerea lagărului era dintre ai noștri: oameni respectabili, cunoscuți, foarte exigenți, dar nu băteau, nu țipau... Era o diferență enormă. Cu closetul era tot o nenorocire, În sensul că, În prima zi, când am ajuns, ne-au pus să săpăm o groapă. Avea vreo zece metri pe zece, adâncă de vreo patru metri... - se numea latrină: stăteai la marginea ei și Îți făceai nevoile; dacă picai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că trebuie să dea o pedeapsă. Iar când o dădea, se gândea de trei ori ce să facă. Era de o ordine desăvârșită. Într-o oarecare măsură el a salvat viața tatălui meu. O să-ți povestesc imediat. Care a fost nenorocirea acestui om? A stat zece ani În lagăr, până i s-a Întâmplat nenorocirea. S-a dat ordin ca toți deținuții nemți de Încredere (nimeni nu a specificat ce Înseamnă aia de Încredere - era la latitudinea Lagerführer-ulu) să fie trecuți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ori ce să facă. Era de o ordine desăvârșită. Într-o oarecare măsură el a salvat viața tatălui meu. O să-ți povestesc imediat. Care a fost nenorocirea acestui om? A stat zece ani În lagăr, până i s-a Întâmplat nenorocirea. S-a dat ordin ca toți deținuții nemți de Încredere (nimeni nu a specificat ce Înseamnă aia de Încredere - era la latitudinea Lagerführer-ulu) să fie trecuți În armată. Și s-au făcut așa-zisele Strafenbatalion, batalioane de pedeapsă. L-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îmbolnăviri. Am ajuns În fabrică. Făceam o piesă aproximativ la fel cu aceasta, numai că ceva mai complicată, mai mare În diametru, care se spunea că ar fi pentru V 2 - nu știu dacă era adevărat sau nu. O mare nenorocire era că mina era departe de fabrică. Nu atât de departe ca În Franța. Dar prea departe pentru a merge pe jos și prea aproape ca să ne dea mașină. Era greu, că trebuia să mergem pe jos și să venim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era haosul, răspândit de la prima creație./ Cel de-al treilea nous, sufletul, a primit legea muncii, precum o căprioară./ Din această cauză, zacând/ Zdrobită de oboseală, în moartea care îi stăpânește grijile,/ Când regină privind spre cer,/ Când azvârlită în nenorocire, plângând,/ Acum plânge, acum se bucură,/ Acum plânge și e judecată,/ Acum e judecată și moare,/ Acum e neputincioasă de a ieși din rău, nefericita,/ Și intră în labirint, rătăcitoare"34. Oricum, înțelegerea tradiției este esențială pentru înțelegerea artei și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
astăzi valabilitatea 54. Crucea latină, cea grecească 55, Tau, ankh, a Sfântului Andrei sau în furcă (Y)56 poate simboliza omul și extremitățile sale. Jocul culorilor diferă de-a lungul timpului: albul alternând între festivism sau fericire până la moarte și nenorocire, roșul între sacralitate și sângele eroic al morții, diferind între jocul anotimpurilor în creștinism, al gradelor inițiatice în francmasonerie, al stadialității universului în budism. La mayași cele patru puncte cardinale erau desemnate astfel: roșu-E, galben-S, negru-V, alb-N
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate mai bine ca noi, ceilalți. Deci el, mesagerul, el mântuitorul personajului din nuvelă știe. Din buzunar, dintr-o matrice vestimentară pietrele talismanice sunt dăruite. De ce? Omului, acestui obișnuit, ele nu-i pot fi de folos, ci doar aducătoare de nenorociri, pe când celuilalt, fie el și cu chip de cerșetor, îi vor fi sigur motive de magie; ori mâna acestuia constituie marea, originea tainică prin intermediul cărora ele trebuie să se reîntoarcă în adânc. Nu omului îi reveneau ele. Mâna aceasta imaterială
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
visează... așa cum în umbră și în întunecimi, când nu există de loc lumină, nicio rază nu cade pe oglindă, tot așa când ești profund adormit, gândirea intră în ea însăși, nu mai acționează și deci nu cunoaște nici fericire, nici nenorocire. Privește, o, rege, corpul ca această oglindă, somnul ca întunecimile și gândirea ca lumina! Empedocle, Diogenes, Hippocrate s-au aplecat asupra somnului normal și patologic, Aristotel văzând în el o încătușare 672 și în același timp o evadare. Când trec
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
special să nu faci nimic târât de un exemplu rău, /care să fie fără dreptate și fără folos. Înaintea ta să meargă sfatul care te-a luminat, / Pentru ca absurditatea să nu vină după el, / Prostia e totdeauna cea mai mare nenorocire. / Și omulomul fără înțelepciune răspunde de greșelile sale. Nu acționa înainte de a ști cum, / Fii zelos pentru a învăța. Dedică studiului un timp pe care fericirea ți-l va restitui. Nu fi neglijent în îngrijirea sănătății tale, / Dar ia numai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îl traversați timpul devine o poartă strâmtă" (Franck Herbert) 383 Liviu Pendefunda, Contact internațional, 1, 4, 1991. 384 Promovarea nonvalorii era, ca și acum, criteriu absolut. 385 "Un poet trebuie să considere toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar și nenorocirile. Nenorocirile, înfrângerea, umilința, nereușita, acestea sunt uneltele noastre... Ni se dau greșelile, ni se dau coșmarurile, iar sarcina noastră este să le transformăm în poesie... Deci nu cred că trebuie să-mi cer scuze pentru greșelile mele" (J.L. Borges). 386
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
traversați timpul devine o poartă strâmtă" (Franck Herbert) 383 Liviu Pendefunda, Contact internațional, 1, 4, 1991. 384 Promovarea nonvalorii era, ca și acum, criteriu absolut. 385 "Un poet trebuie să considere toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar și nenorocirile. Nenorocirile, înfrângerea, umilința, nereușita, acestea sunt uneltele noastre... Ni se dau greșelile, ni se dau coșmarurile, iar sarcina noastră este să le transformăm în poesie... Deci nu cred că trebuie să-mi cer scuze pentru greșelile mele" (J.L. Borges). 386 "Profeție
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
toată viața personală, ca azi, la adânci bătrânețe, 89 ani, să n-am cu cine sta de vorbă, să-mi mărturisesc credințele păstrate din copilărie și fragedă tinerețe până azi, cu o simplă mângâiere doar. Și mi-i rușine de nenorocirea în care a ajuns neamul românesc creștin și naționalist al lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Ca creștin, în copilărie am citit toate Viețile Sfinților din colecția Ploieșteanu, azi toate pierdute. Dar mi-au rămas în suflet spiritualitatea umană
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pasiune limba neamului. Pasionat pentru cultura națională, am citit și de civilizații, o carte frumoasă căreia i-am uitat și autorul și titlul. Critica civilizației lipsită de cultură, care va aduce în omenire civilizația materialistă - fără suflet - pe care din nenorocire o trăim azi după 200 ani a cărții scrise; fiecare om va avea un număr și oamenii vor plânge la morminte, zicând: „ieșiți, să intrăm noi, că nu mai putem răbda”. Oare nam ajuns aproape de aceste vremuri? N-am crezut
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
s-o fi petrecând această chestiune chiar acum când cei care au slugărit prin Europa vin și ei acasă cu niște euro? Să fie chiar o pură întâmplare? Dom΄le, cum măsa se întâmplă că mereu, pe suferința necazurile și nenorocirile celor umili și mulți, se înalță bogăția și fericirea celor puțini. Potopul din ultimele săptămâni va fi mană cerească pentru cei cu politica, cu administrația, se vor învârti fonduri, materiale, alimente, apă (apa-i ține cel mai bine pe trântori
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fi luat 15%. Vezi, bă, dacă n-ai pensie constituțională! 5 iulie 2010 Cât de vinovat este Dumnezeu? Motto: Fiat iustitia, pereat mundus (lat.:Să se se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea) Bine se zice că o nenorocire nu vine nicodată singură, vine însoțită de un stol de alte nenoriciri și necazuri, mai mici și mai mari, se așează pe capul și pe umerii românilor, ca și cum nu și-ar găsi loc în altă parte, încât îți vine să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
s-au gândit rău și nu putea să iasă decât ce-a ieșit. Oare când se va pune în Țara asta un impozit pe prostie? 15 septembrie 2010 O problemă europeană ? Motto: „Tu ne cede malis” (lat. „Nu ceda în fața nenorocirii”) (Vergilius, Eneida) Cineva de aici, de pe pământ, nu din ceruri, are grijă de noi și ne acordă câte o compensație, că altfel n-am mai putea suporta, ne-am lăsa copleșiți de lehamite, plictis și de toate cele care te
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a aprecia Într-adevăr cât de plată este lumea, ceea ce am și făcut. Serialul la care lucrau când am apărut acolo era destinat canalului Disney și se numea Higglytown Heroes. Era inspirat de toți oamenii obișnuiți care au trecut prin nenorocirea din 11 septembrie. Higglytown „este un orășel tipic al anilor ’50“, a spus Hyten. „Este orașul unde nu se Întîmplă nimic rău. Iar noi exportăm producerea acestui mic oraș american În jurul lumii - și la propriu și la figurat. Ideea poveștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
2001, Ford Motor Co. și-a predat Încâlcita și lenta rețea de distribuție celor de la UPS, permițându-le acestora să pătrundă adânc În companie pentru a identifica problemele și pentru a descâlci lanțul lor de aprovizionare. „Ani de-a rândul, nenorocirea celor mai mulți dealeri de la Ford era sistemul - asemănător fabricantului de mașini Rube Goldberg - de a duce mașinile de la fabrică la sala de expoziție“, relatează Business Week În ediția sa din 19 iulie 2004. „Dura chiar și o lună până să sosească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
torent dacă vreun dispozitiv nuclear ar fi detonat Într-un oraș european sau american, indiferent care. Deoarece această amenințare este „mama“ tuturor factorilor de „dezaplatizare“, această carte nu ar fi completă fără o discuție asupra ei. Oamenii pot supraviețui multor nenorociri. Noi am supraviețuit atacurilor de la 11 septembrie. Dar nu putem trăi În condițiile În care există terorism nuclear. Această formă de terorism ar dezaplatiza definitiv planeta. Singurul motiv pentru care Osama bin Laden nu a folosit un dispozitiv nuclear la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuiește; lasă pe alții să vorbească. 4. Legea educației: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ți toată școala. Cunoaște bine Legiunea. 5. Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa! 6. Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă și nu fi niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei. Corespondența ideatică
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în față. Și cântărește-l cum trebuie și când este un inamic care vrea să te înșele și când este un prieten prost, pe care l-a înșelat mai înainte un inamic. Porunca III - Păzește-te ca de o mare nenorocire de omul străin, care te îndeamnă să faci ceva. El are un interes și voiește să-și facă interesul prin tine sau să te compromită în fața celorlalți legionari. Legionarul acționează numai din ordin sau din inițiativa sa proprie. Porunca IV
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]