7,995 matches
-
Liu Huang după scurta discuție cu pelerinul care sosise dinspre Apus. Drumurile sunt tot Înzăpezite. Negustorii au rămas În târgurile de la Luoyang, Langhzou sau Xi’an. Iar regiunea Gansu, spre nord, este imposibil de traversat. Mă bucur că e cu neputință să pleci. Oan-san nu răspunse nimic. Era mult mai bine să petreacă iarna aici, la templu, decât În vreunul din târgurile de pe Drumul Mătăsii. Avea șansa de a se antrena zilnic și chiar de a deprinde tehnicile Yoga. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că nimeni nu găsește cuvintele care pot dezvălui acest adevăr. Și țipătul ei străbătu coridoarele, lovindu-se de pereți și năruindu-se asupra celor de afară, care se opriră, privind spre ferestrele Sălii sfatului. - Măria ta!!!! Era un strigăt de neputință. Dacă cineva putea face ceva, orice, acela era numai voievodul. Și Dumnezeu. Erina căzu În genunchi și abia atunci lacrimile Îi năpădiră ochii, coborându-i, În valuri, pe obraji. - Măria ta... nu se poate... fă ceva... tu, care poți opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dejunul fusese închinat cu lotul mîncărei, foarte aleasă ca totdeauna, Hallipa, fiind un gourmet. Foamea, care în excursiune e un ce de căpetenie, fiind complet înlăturată de evenimente, rămăsese mâncarea în sine ca să ocupe locul preponderent. Conversația era aproape cu neputință, nici cea de formă măcar, deoarece prezența Lenorei, hotărât bolnavă, preocuparea Elenei și îngrijorarea Linei nu îngăduiau pofta de vorbă. Hallipa lipsea. în acest fel, succesiunea gravă și înceată a bucatelor, forma și savoarea lor, substanța și parfumul lor ieșeau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
slăbiciune de nuduri picturale. Nici pentru că îi plăceau gleznele si avea o introducere specială pentru fete la cursul de anatomie! Nu-i cunoștea nici o altă păcătuință; dar acea puritate de moravuri nu o convingea. I-ar fi fost, desigur, cu neputință să creadă pe doctorul Rim vrednic de vreo aventură sau destoinic de vreo pasiune. Ii făcea impresia unui om de maculatură cenușie, nu de carne și sânge, însă când îl auzea predicând virtuțile, Mini avea pe buzele gândului ascuns surâsul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pentru a rezolvi aceeași problemă, pune în mișcare alte resorturi. Totul la Lenora se reducea la un senzualism inițial, care lăsa pe Doru acum descoperit față de inimiciția ei pasională. Necazul ei încăpățînat vrea să găsească izbăvire pe o cale cu neputință: ca ceea ce fusese - să nu fi fost. în loc să-și reia autoritatea acelorași deprinderi, lăsând incidentul deoparte, nimicindu-1 prin neglijare, prin reconstruirea existenței, ea singură schimba toată așezarea și pe ea însăși. Vai! Toate împrejurările bune de atunci erau departe! spunea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să o refuze. . . Dar Lenora bolnavă nu putea fi contrariată în capriciile ei. .. Se temea să nu o supere copilul.. . Chiar în confidențele ei, Elena punea mult protocol, mult înconjur al adevărului. In sfârșit, descinseră la otel, dar fusese cu neputință ca Lenora să se deprindă cu strâmtoarea de-acolo. Unchiul, bătrânul Hallipa,, tatăl verișoarei Eliza, avusese atunci ideea să le pună la dispoziție căsuța acesteia. Cum unchiul avea oarecare ascendent asupra lui Doru și cum Lenora primise cu entuziasm, locuiseră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și un lagăr, Skythopolis, unde au ucis și torturat alte mii de eretici, cei care credeau altfel! - Păi de ce revelația divină se manifestă individual? mi-am călcat eu pe inimă și l-am întrebat. - Divinității nu-i poate fi imputată neputința de a se adresa unei mulțimi! El îi caută pe Cei Aleși, revelația fiind o chestiune tainică, intimă!... - Aha! Neverificabilă, vecină cu fabulația, delirul mistic și schizofrenia! Ai observat că întotdeauna cînd nu știi să explici ceva sau să răspunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în lucruri. Din Bobiță, vrednicul și aprigul păzitor al casei, nu a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic îmi provoacă milă. Își poartă neputința de colo-colo, surd, cu un mers hâit, absent la ceea ce se petrece în jurul lui. Nu se mai bucură de sosirea mea. Înfățișarea lui jalnică mă deprimă și mă impresionează profund. Și, dacă stau să mă gândesc bine, toate acestea fac
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
intelectual, moral și profesional. Nu îndrăznesc să fac referiri la felul în care mulți nepoți își iubesc bunicii pentru a nu umbri imaginea idilică a relației bunici - nepoți pe care am conturat-o mai sus. Împovărați de ani și de neputințe, bunicii așteaptă să culeagă roadele investițiilor lor materiale și afective în nepoți. Din nefericire, în multe cazuri, aceste așteptări se dovedesc a fi zadarnice. Păcat! Oră de dirigenție Lumina puternică a soarelui din mijloc de vară pătrunde prin ferestrele larg
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți în sufletele lor înnegurate, măcar din când în când, o rază de lumină și-o fărâmă de bucurie! Ajutați-i să-și scoată din minte ideea că ei sunt o povară pentru familie și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
noastră, am rămas numai noi, a spus ea, căzând pe gânduri. Ne despărțea atâta vreme de necunoaștere... Ea plecase din țară cu un an înainte de nașterea mea. Aveam de pus cap la cap două vieți în câteva zile. Părea cu neputință, totuși minunea era pe cale să se întâmple. Către asfințitul vieții, Dumnezeu ne dăruia această miraculoasă apropiere. Toate ființele iubite pe care le pierduserăm în timp păreau că se întorc treptat, împresurându-ne. Ioana căuta pe fața mea urmele asemănării cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
generații, unii fiind la început de drum în arta creației, alții deja consacrați prin numărul volumelor scrise și recunoașterea instituțiilor legitimate. Important este faptul că toți poeții își descătușează energiile creatoare, într-o lume unde domnește haosul, răutatea, lipsurile materiale, neputința, prostia. Originalitatea acestor autori constă în etalarea diferitelor stări sentimentale, în exprimarea necesității de a răspunde și corecta enormele greșeli ale politicienilor, satirizarea prostiei și incompetenței sau scoaterea la lumină a patriotismului îngropat. Fiecare Antologie a fost lansată într-o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a spus că-mi poate da orice-i voi cere; Cu glas smerit eu i-am cerut noroc. El mi l-a dat, in ochi avea durere Și nu mai mirosea a busuioc. S-a-ndepărtat. Părea o-ntruchipare A neputinței si in clipa-aceea Am înțeles, dar El pierise-n zare... Alt lucru aștepta să-i cer: femeia. Nu știu cine ești Nu te cunosc și nu știu cine ești! Știu doar că am iubit o vară tristă, Doi ochi albaștri, cum nu mai există
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu mult prea plinul univers acum blândețea mă sfâșie cu inutilul da sau nu și-mi strig tăcerile să-mi fie spre neuitare numai tu Letea Siaje cu negre năvoade semințe de nuferi usucă, trândave și oarbe arcade mai vor neputințe s-aducă. Păduri din lumină târzie se-ntind respirând prin artere și cine tristețea îmi știe? Liane și multă durere... Blândețea plecării mai rupe lungi trestii din iazuri secate iar caii sălbatici, pe crupe, au pete din frunze roșcate. Mari
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
păsările ascultă. Rugă Doamne, limpezește-mi ochii, spală-mi privirea, așază-mă cu fața la chipul tău, picură-mi lacrima pe rugăciune! Ascultă-mi căința inimii, plânge-mi suferința curată și primește-mi păcatul în nepăcatul tău unic și necuprins! Iartă-mi neputința și ignoranța care s-au născut în mine, prinde-mi în mâinile tale sufletul și-l mângâie cu degetele! însoțește-mă pe drumul negru, fă-mi mai ușoară crucea pe care o să mi-o pună la cap sub movila cerului
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton de iarnă, negru, croiul drept, s-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
joc cu nuanțe de existență cerându-le crinilor să înflorească doar pentru a-mi goli durerea-n ei. Pe dinafară, în nervuri de emoții, le-a germinat osânda-n feciorie. S-au scuturat de cutazanța mea arătând cu degetul spre neputința de a curăța până la alb pustiul cuibului rămas. De atunci, mi se tot scutură petalele. Nostalgic murmur Spun glasului meu s-adie-n sunet de talpă pustie pe cărarea ce-și caută rostul și-și vrea mântuire. Dau pasului meu o toamnă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-Salut... -Salut! -Ce faci? Cum îți mai umpli timpul? Mă-ntreabă un amic pe bulevard. -Cu mai nimic. Tresar de întrebare, Aș vrea să scot și bruma de pe card. Și plec, Filozofând răspunsul. De ce mai vor bătrânii noștri timp, Când neputința ne ucide, De ce mai vrem ca iarnă, anotimp? Suntem balast sau frâna de serviciu, Consumatori ce n-au decât nevoi, O masă de manevră, sacrificiu Dar lumea ar fi rece fără noi. Străina în camera scundă ce pare coteț, Cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42. Așa este și învierea morților: trupul este semănat în putrezire, și înviază în neputrezire; 43. este semănat în ocară, și înviază în slavă; este semănat în neputință, și înviază în putere. 44. Este semănat trup firesc, și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. 45. De aceea este scris: "Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
a-și trage ultima suflare. Confucianismul s-a dovedit a avea lipsuri. China a fost învinsă. Nu am primit nici respect, nici corectitudine, nici sprijin de la restul lumii. Aliații noștri din vecini ne privesc cum ne ruinăm cu apatie și neputință. Ce e libertatea atunci când nu există onoare? Pentru mine, insulta nu are legătură cu acest mod insuportabil de vopsire a părului, ci cu absența onoarei și a incapacității noastre de a vedea adevărul. Mă surprinde că nimeni nu-și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țara. Su Shun a inventat și a răspândit felurite zvonuri pentru a zugrăvi o imagine diabolică despre mine. Pentru a mă izola, el încearcă să o atragă de partea sa pe Nuharoo, și îmi dau seama că reușește. Mă tulbură neputința mea de a o convinge pe Nuharoo de intențiile lui Su Shun. Cam în această perioadă am observat că începuse să-mi cadă părul. Într-o zi, An-te-hai a ridicat câteva smocuri de pe jos după ce a plecat eunucul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu tractorul și țăranii erau alungați, puși într-un camion care costa șaptezeci și cinci de dolari și trimiși într-o țară a speranței, California, unde fructele putrezeau pe jos, neculese, și nici nu era voie să fie culese, din rațiuni cu neputință de înțeles. Natura își revărsa roadele asupra pământului în timp ce un țăran, amenințat să moară de foame, era salvat de o țărancă, de sânul căreia era atârnat ca un sugar. Imagine literară forțată, specifică prozei americane, dar care nu exprimă mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cutremur. Un privitor, plasat la o anumită înălțime, vede imediat ce ar trebui să facă acei oameni care răcnesc în chinurile cataclismului sau aleargă care încotro, nici măcar cuprinși de panica ― panica poate fi justificată! ―, ci de dezordine, neânțelegere, risipire a forțelor, neputință generală, prin dislocarea nucleului solidarității umane. Iată niște oameni cu totul nepregătiți în fața surprizei! zice privitorul. Cum e posibil acest lucru? zice tot el. Cum au trăit acești oameni înainte? Cum de nu-și dau seama că dacă ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrîngerea? ... Era o luptă de copii, pe un câmp plin de verdeață, idilic. Dar de atunci mi-a rămas un reflex: nu mai pot intra într-o luptă în care adversarul, la un moment dat, începe să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]