6,179 matches
-
vrăjitoria și a toată înțelepciunea elinilor, care erau atât de tari și înfloreau și înfricoșau pe toți, și să se împotrivească cu o unică pornire tuturor, ca Domnul nostru, Fiul adevărat al lui Dumnezeu, Care dând pe față în chip nevăzut rătăcirea fiecăruia, îi atrage pe toți oamenii de la toate, încât unii calcă în picioare idolii cărora li se închinau, alții ard cărțile cu vrăjitoriile de care se minunau, iar în locul înțelepților aleg tâlcuirea Evangheliilor; pe cei cărora mai înainte li
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la Rimini, în Italia și la Seleucia, în Isauria, XLV, în PSB, vol. 16, p. 159) „Tatăl, principiul tuturora, cauza existenței existențelor, rădăcina a tot ce este viu. Din El a ieșit izvorul vieții, înțelepciunea, puterea, chipul întru totul asemenea nevăzutului Dumnezeu (Col. 1, 15), Fiul născut din Tată”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, XV, II, în PSB, vol. 17, p. 510) „Este o identitate de ființă, pentru că Fiul este din Tatăl, nu făcut la poruncă, ci născut din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tu, care ești din proaspăta tăiere împrejur, care profesezi iudaismul, făcând-o pe creștinul. Cui îi spune Dumnezeu: După chipul nostru? cui altcuiva decât Celui Care este strălucirea slavei și chipul ipostasului (Evr. 1, 3), Care este chipul Dumnezeului celui nevăzut? (Col., 1, 15). Deci propriei Sale icoane vii, Celui Care a spus: Eu și Tatăl una suntem (Ioan, 10, 30)”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a IX-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 179) „Lucrarea Tatălui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
umbră din Dumnezeirea cea lipsită de trup? Și cum s-ar putea porni o strălucire materială dintr-o lumină nematerială? În schimb, dacă te întrebi cum se răsfrânge în lume lumina dumnezeiască, atunci află că Fiul este chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Și după cum este El Dumnezeu, tot așa este Dumnezeu și chipul Lui 41. Dacă Dumnezeu e nevăzut, tot nevăzut este și chipul ... Toate s-au făcut prin El și pentru El. Și de ce au fost făcute întru El? Pentru că El
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o lumină nematerială? În schimb, dacă te întrebi cum se răsfrânge în lume lumina dumnezeiască, atunci află că Fiul este chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Și după cum este El Dumnezeu, tot așa este Dumnezeu și chipul Lui 41. Dacă Dumnezeu e nevăzut, tot nevăzut este și chipul ... Toate s-au făcut prin El și pentru El. Și de ce au fost făcute întru El? Pentru că El este moștenitorul Tatălui, întrucât de la Tatăl întreaga moștenire a trecut asupra Lui, după cum zice Însuși Tatăl: Cere
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nematerială? În schimb, dacă te întrebi cum se răsfrânge în lume lumina dumnezeiască, atunci află că Fiul este chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Și după cum este El Dumnezeu, tot așa este Dumnezeu și chipul Lui 41. Dacă Dumnezeu e nevăzut, tot nevăzut este și chipul ... Toate s-au făcut prin El și pentru El. Și de ce au fost făcute întru El? Pentru că El este moștenitorul Tatălui, întrucât de la Tatăl întreaga moștenire a trecut asupra Lui, după cum zice Însuși Tatăl: Cere de la Mine
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
El, cei care sunt pe calea pieirii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 333-334) „Când profeții nimic nu au izbutit, când îngerii și arhanghelii, când întreaga natură văzută și nevăzută cu nimic nu puteau să ajute, atunci și el a iconomisit prezența Lui printre oameni, arătând prin aceasta, că faptul salvării omului avea nevoie de puterea dumnezeiască”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia III
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 500) „...nu s-a rușinat de noi Stăpânul întregii firi văzute și nevăzute, ci umilindu-Se pe Sine și luând asupra Sa pe omul căzut sub patimile de ocară și sub osânda dumnezeiască, s-a făcut întru toate asemenea nouă, afară de păcat (Evr. 4, 15), adică afară de patimile de ocară. El a luat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fi putut zice cineva că El nici nu a murit, sau că moartea nu L-a cuprins deplin, dacă s-ar fi arătat îndată înviat. Sau dacă moartea și învierea s-ar fi petrecut în același moment, ar fi rămas nevăzută însușirea nestricăciunii 62. De aceea trebuia să se arate trupul mort. Deci a înviat trupul Său numai a treia zi, ca să se arate moartea în trupul Său. Dar nu l-a lăsat mult timp în această stare, ca nu cumva
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
întâia zi a săptămânii (Mt. 28, 1). (n. s. 2153, p. 1139) 65 Notă Prof. Nicolae Chițescu: Cf. Matei 12, 40. (n. s. 157, p. 853) 65 „... Mântuitorul a lucrat atâtea între oameni în fiecare zi, încât convinge în chip nevăzut în toate părțile, între elini și între barbari, atâta mulțime să treacă la credința în El și să asculte de învățătura Lui. Iar dacă e așa, cine se va mai îndoi acum în cugetul său că a avut loc învierea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
omilia IX, p. 154-155) „Nici un bine nu întinerește sufletul și nu-l face așa de luminat ca nădejdea cea bună a acelor viitoare bunătăți”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 124) „Cele nevăzute de dincolo sunt mai deslușite ca cele de aici, dacă avem ochii credinței: că deși nu le-am văzut, Cel ce le-a făgăduit este Dumnezeu. Când Dumnezeu făgăduiește, nici o schimbare nu se atinge de făgăduințe, așa încât ele mai vârtos
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au sfârșit, nu cunosc capăt, nu pot îmbătrâni, nici se veșteji, sunt fără de bătrânețe și fără de moarte. Acolo nu-i nici o tulburare, ca aici, nici un zgomot, ci multă este ordinea tuturor, cu cuvenită bună-rânduială; cu toții înalță Stăpânului zidirii văzute și nevăzute, ca dintr-o țiteră, cu ritm, o cântare, prea bine întocmită, mai plăcută decât toată cântarea, iar sufletul săvârșește acolo Dumnezeiasca Liturghie ca în niște altare sfinte și în niște taine dumnezeiești”. (Sf. Ioan Gură 87 de Aur, Cuvântări împotriva
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Fiul. Și dacă te afli în afara harului Duhului, nici nu vei adora cu adevărat; iar dacă te miști înlăuntrul Lui, cu nici un fel nu-L vei separa de Dumnezeu. Pentru că este imposibil să vadă cineva chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, fără iluminarea Duhului. Prin iluminarea Duhului vedem strălucirea slavei lui Dumnezeu, adică pe Fiul, iar de Fiul ne ridicăm cu mintea la Tatăl, a Cărui imagine și pecete este Fiul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 26, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. / Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au dezlănțuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură? (s.n.) / Așa ni se răsplătește bunăvoința și toleranța noastră. Am acceptat acapararea și stăpânirea judaică multe decenii și evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Vezi O. K. Bouwsma, „Wittgenstein: Conversations 1949-1951“, în op. cit., pp. 106-107. 60 Frazier susținea că în timp ce prin magie oamenii încearcă să influențeze lucrurile în sensul dorințelor lor, prin religie ei speră să obțină îndurarea și ajutorul unor ființe puternice și nevăzute. (Vezi. J. G. Frazier, Creanga de aur, vol. 4, traducere de O. Nistor, Editura Minerva, București, 1980, pp. 181-183.) 61 L. Wittgenstein, Bemerkungen über Fraziers Golden Bough, The Brynmill Press Limited, Nottinghamshire, 1979, p. 4. 62 „Un simbol religios nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rolul ultim al poeziei, indiferent de epocă, e unul de ordin metafizic, transcognitiv; excedat de conștiința solitudinii, bântuit de sentimentul finitudinii inevitabile, scindat și anxios, întrebându-se pentru ce? ori până când?, individul se încălzește cu himere, dându-și iluzia atingerii nevăzutului și întrezărind, dincolo de iubire, de tragic și moarte, limanuri consolatoare. Toate acestea, întrețesute, participă la conexiuni febrile de caracter inductiv, unificând fervorile cu nălucirile, cu dezirabilul și cântul; orizontul apropiat lasă loc absolutului patetic; tangibilul intră sistematic în rezonanță cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
delimitările de proză: "Proza lumii constituie prea-plinul unui limbaj saturat de cunoștințe exterioare. Poezia lumii, în schimb, ar fi această rostire născută dintr-o lipsă în gură, dintr-o șovăitoare pipăire verbală a lucrurilor care parcă se apropie cu antene nevăzute de o infra-realitate ascunsă care vrea să dea glas acelui încă-ne-rostit ce stă în orizontul oricărui discurs perfect articulat, ezitare hipersensibilă care pulsează timid sub structurile inflexibile ale unei logici sigure de sine" (Poezia ca erratum la proza lumii). Totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
uite / răsare însuși răsăritul răsăritului..." Douăzeci și șapte de atribute (în Transparentele aripi) sunt convocate pentru a desena chipul "regelui păsărilor": Este surd, este șchiop, / este nemâncat, este nebăut. Este redus, este nenăscut" și în plus: "neînțelept", "nefericit", "netrebnic", "neghiob", "nevăzut", "neauzit", "negustat", "nepipăit" etc. Dicțiune identică în Mâncătorul de libelule; demonstrație de bravură stilistică ad hoc: "Mănânc libelule pentru că sunt verzi / și au ochi negri / pentru că au două rânduri de aripi / transparente"; în douăzeci de versuri de cincisprezece ori "mănânc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Natura însăși, precară în spovedaniile poetei, spectacol peren de alternanțe, nu estompează tragicul cum se întâmplă la Eminescu, la Sadoveanu, la alții. Introspectivă, totdeauna gânditoare, retrasă într-o subzonă de penumbre, în preajma Ilenei Mălăncioiu adulmecă moartea, fâlfâie păsări de noapte nevăzute, se închid obloane; anotimpurile repetă spre neuitare ideea de Trecere. "Moartea mă caută de când m-am născut" (În lumina crudă a iernii). Prin somn o vizitează stafii, "ființe reci și înfricoșătoare" suscitând teroare: În zori cineva descoperă trupul meu / Care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vă purtați cu prietenii și cu dușmanii, cum râdeți, cum citiți ziarul, toate acestea au pentru copil o mare însemnătate. Copilul vede sau simte cea mai mică schimbare de ton: orice subtilitate a gândurilor voastre ajunge la dânsul pe căi nevăzute, pe care voi nici nu le observați. Dacă însă vă purtați acasă brutal, lăudăros sau vă țineți de beții sau, și mai rău, dacă o jigniți pe mama, nu trebuie să vă mai gândiți la educație, că și educați copiii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în limitele materiei, ambele nemaiștiind cum să-i facă pe oameni întregi. Știința trebuie să-și lărgească sfera de preocupare, iar religia trebuie să-și aducă aminte de origini, de Spirit, trebuie să repare legătura dintre cele văzute și cele nevăzute, să acopere prăpastia actuală care separă cerul de pămînt. În centrul respectivelor școli se află Vidul, un nimic infinit, în care nu există materie decît în stare de potențialitate. De fapt, în Vid totul e în această stare, din el
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a economicului de religie, de morală. Uitați-vă la știri : nu e oră fără vreo mîrșăvie. Uitați-vă în jur : lumea pe dos... Dar religiile nu înseamnă, desigur, numai morală. Așa cum spunea H.R. Patapievici, trebuie să considerăm împreună văzutele și nevăzutele. Există o dependență reciprocă între ceea ce are o existență individuală, sau substanțială, și cele eterate, lumea ideilor. Efemerul nu poate fi conceput ca atare, adică în natura sa trecătoare și relativă, nu are o existență în sine, pentru că nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în sens de sine divin, de chip, miraculos și deplin, netrecător și fragil, glorios și absurd, doar el poate să redevină sursa sensului și a valorilor, la îmbinarea dintre conști nță și corp, dintre carne și lume, dintre văzute și nevăzute. Esențialul constă, repet, în reconstrucția unui sens, pentru a putea continua să trăim chiar în aparent cele mai absurde circumstanțe și, dacă se poate, mereu în prezent. Prea mulți devin filosofi pentru că sunt ei înșiși sediul unor conflicte între tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
iarbă, o sămînță și taina lor mare. Să trecem dincolo de aparențele profane. O picătură de apă este un miracol, oceanul în potențialitate. E născătoare de viață primordială ("Și Duhul lui Dumnezeu trecea deasupra apelor"), conține informație, energie, substanță totul. Elemente nevăzute și intangibile. Este elementul majoritar al trupului nostru vizibil. Picătura de apă e vie, e roua cerului pe pămînt, conține în sine nemărginirea, infinitul chimic și alchimic, cuantic. M-am deprins să văd veșnicia și în lucrurile aparent trecătoare, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
chiar este cît se poate de para doxal. Oamenii sunt ca fulgii de nea. Sunt frumoși. Fiecare își etalează frumusețea, dar apoi se contopesc, devin Unu, fără să dispară, fără să plece, doar își schimbă forma, trec din văzut în nevăzut, pentru a reveni și mai frumoși. Aceasta este Viața. Ea ne susține pe toți. Nu există alt adevăr. Și atunci, cine vrea să sfîșie această unitate în diversitate, care este de fapt frumoasa poezie a Vieții? 5.5. Singura iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]