5,003 matches
-
a lupta dacă-mi va fi dat să ies din închisoare pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată inima". Își va ține făgăduiala. Celula 18 este una de tranzit, de aici urmează să fie răspîndiți pe unde s-o nimeri. Trebuie să se grăbească. Botezul este stabilit pentru 15 martie 1960. Între timp, în celula 18 se deschide o veritabilă Universitate, cei din lotul Noica-Pillat organizează cîteva cercuri de cultură cum le botează viitorul monah. Odată catehizarea finalizată, botezul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bolnav" la cauza decesului. Lua act de acolo, că la fiecare deținut se trimitea acasă o înștiințare, la un an, la șase luni. Semna medicul. Dar la Spitalul 9 eu cred că Tomorug n-a semnat nici un deces. Eu am nimerit o dată în actele alea. Dar nu știam eu atunci că acum o să fie interesant. Sau că o să se întoarcă timpul. Dacă eram deștept, aflam eu mult atunci, dar atunci nu eram deștept, eram în întuneric. Atunci, nu eram interesat, umblam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
amarul dacă nu niște vechi prieteni și niște pahare ? — Așa-i ? Auzi, mai ai o țigară ? Că tare mi-e poftă. — Mai am, mai am, hai, intră ! și Cristi îl mai îmbrățișează o dată. Nici nu știi cât de bine ai nimerit, Iosy ! — Ei, ți-am spus să nu-mi mai zici Iosy sau Iosif, te rog... Iosif Hechter sau Mihail Sebastian, cum s-a decis în final să semneze în Cuvântul, angajat în redacție de celebrul profesor Nae Ionescu, alături de alte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se ia de noi ! Ia-o tu-nainte, că venim și noi, după care Pribeagu îi dă un cot lui Cristi. — Nu ți-a ajuns deci, cumetre ? — Ei, spune și tu, domnișorule Cristian, în ce fel de haită ne-am nimerit. Cu un fricos căruia trebuie să-i cauți ouțele cu lupa. Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci cei doi țigani, după ce împart niște bani cu tânăra
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
loc totuși în care aș putea să vă reîntâlnesc ? — Oricât de onorată aș fi de întâlnirea cu un domnișor așa chipeș, mai bine nicăieri și niciodată, domnule Vasile. — Perfect, perfect ! Dar dacă din întâmplare, zic, dacă din totală întâmplare, se nimerește să intru într-o cafenea și să vă găsesc ? Mai exact, în această seară... Spuneți-mi numele ei ca să știu s-o evit. Tânăra râde. — Domnule Vasile, nu mă cunoașteți și ar fi mai bine nici să nu doriți asta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu o așa forță, încât să nu se mai poată ridica niciodată. — Toți vorbesc despre dragoste, domnișorule Cristian, ai văzut ? îi șoptește Pribeagu. Dar dacă nu îți lași inima să se îndrăgostească și să iubească totul, exact cum lucrurile se nimeresc să fie, pentru că de cele mai multe ori așa trebuie să fie, de unde să afli dragostea ? Orașul era gălăgios, plin de cârciumi, fie de lux, fie mai sărăcăcioase, din care tot soiul de inși, majoritatea eleganți, ținând de mâini cucoane fandosite, ieșeau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu te înflăcăra aiurea. Oi fi și tu vreun iubitor de ciori și de jidani ? — Hei, puștiule, încearcă Cristi să salveze situația, ia-o de braț pe domnișoară și vezi-ți un pic de drum, nu vezi că n-ai nimerit crâșma ? Dar evreul nimic și nimic. Tăcea și se uita în jos, fără să clintească un mușchi. Fără nicio intenție de a pleca, blocat parcă. Până și tânăra îi spune că ar fi mai bine să meargă în altă parte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Erau trei echipe, cea a lui Fernic, una a unui patron de herghelie, care probabil era în datorii mari de venise la Știrbu cu propriii săi cai și își adusese și un călăreț experimentat, și cea a francezilor, doi turiști nimeriți din Toulouse în Micul Paris, care căutau cele mai deocheate și trăsnite distracții și aventuri. — E clar, cu potcovarii ăștia o să avem noi de furcă, au experiență, zice Fernic. — Și francezii ? — Haidi, mă, Sachi, ăștia au venit să se distreze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
avem nevoie de toate ! Pune-l aici, să-l aibă Cristi la îndemână. Uite, îl las și eu pe-al meu. Tu, Cristi, iei orice ai nevoie de-aici și le-arunci înspre ei dacă-s aproape, da ? Încearcă să nimerești caii sau fețele lor, ne-am înțeles ? Că dacă-i vine unuia haina în față și are viteză, o fracțiune de secundă, atâta îi trebuie să piardă controlul sau să înce- tinească puțin și noi să câștigăm câțiva metri buni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Sachi îmi zice mie dincotro vin, ca să știu cum să feresc trăsura, treaba ta e să-i încurci cum poți. Cu sticlele de vin, de urgență, încerci direct la capete sau înspre cai, dar să le dai cu forță, dacă nimerești, să se simtă. — Păi, da’ e corect, Ionele, să jucăm așa ? — Nu e nimic corect aici, tocmai asta e, nu există nicio regulă, amice. Important e doar să ajungem primii. Ne luăm banii înapoi, plus profitul, încă douăzeci de mii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prindă chiar de fața unuia și, până s-o dea la o parte, să-i facă să încetinească puțin. — Bine-așa ! țipa Fernic. Bine-așa, hai că îi avem la dege- tul mic ! Dă-le, Cristi, dă-le cu ce nimerești ! — Din stânga, din stânga, acum ! — Stânga ta ? — Nu, stânga ta, stânga bună, vin potcovarii ! zbiară Pribeagu. — Cristi ! — Acum ! strigă el și se apleacă să ia sticla de vin, pe care o nimerește fix în genunchiul unui cal, făcându-l să se sperie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dege- tul mic ! Dă-le, Cristi, dă-le cu ce nimerești ! — Din stânga, din stânga, acum ! — Stânga ta ? — Nu, stânga ta, stânga bună, vin potcovarii ! zbiară Pribeagu. — Cristi ! — Acum ! strigă el și se apleacă să ia sticla de vin, pe care o nimerește fix în genunchiul unui cal, făcându-l să se sperie și să se împingă în celălalt cal, aproape scoțându-i de pe traseu pe bogătașii de la herghelie. — Bine, mă, Cristi, bine, mă ! Aida ! ! ! Brusc se aude o împușcătură și un glonț
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Băi, ăștia-s nebuni, trag ? se albește deodată Pribeagu. — Lăsați-vă jos ! Cristi, vezi în sacoul meu ! — Unde ? — În interior, e un revolver mic. Încarcă-l și trage și tu la intimidare, dacă se mai apropie. — Doamne, și dacă-i nimeresc ? Mai bine-i nimerești tu decât ei pe tine, râde Fernic în hohote, înainte să-i anunțe : Țineți-vă bine bine de tot, fraților ! Și brusc trăsura începe să se zdruncine din toate înche- ieturile și să sară parcă în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trag ? se albește deodată Pribeagu. — Lăsați-vă jos ! Cristi, vezi în sacoul meu ! — Unde ? — În interior, e un revolver mic. Încarcă-l și trage și tu la intimidare, dacă se mai apropie. — Doamne, și dacă-i nimeresc ? Mai bine-i nimerești tu decât ei pe tine, râde Fernic în hohote, înainte să-i anunțe : Țineți-vă bine bine de tot, fraților ! Și brusc trăsura începe să se zdruncine din toate înche- ieturile și să sară parcă în toate direcțiile, abia o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și o altă împușcătură se aude în gol. — Sunt în spate, mă ? — Francezii par, dar la distanță ! — Franțuzii trag ? Trage și tu spre ei, Cristiane. Cristi scoate pistolul și începe să tragă aiurea pe lângă Pribeagu, în spate. — Vezi cum mă nimerești, domnișorule Cristian, să n-ajung de azi la cele cerești ! Și poc, o lovitură zdravănă și trăsura sare aproape jumă- tate de metru în aer, zguduindu-i pe cei trei prieteni. — Nu e nimic, a fost piatră ! Vedeți, vedeți în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tremura, parcă era cutremur, abia dacă se mai puteau ține de ea, încep mai mult să se țină unii de alții. Sărea când nici nu te așteptai și se mai auzea câte o împuș- cătură, de aveai impresia că poate nimeri pe oricine, oricând. Sunt amândoi în spate, cred că trag unii în alții, țipă Cristi. — Cât e distanța ? — Zece metri să tot fie, poate chiar mai bine. — E bine, mă, e bine, hai, căluțule ! și Fernic dă cu biciul și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
linia melodică, au încercat mai mulți în alte crâșme să-și surprindă publicul cu Zaraza, dar degeaba. Ajungeau să fie huiduiți și jigniți pe scenă dacă nu se opreau imediat din acest sacrilegiu, se arunca după ei cu ce se nimerea la îndemână, cu legume, bucăți de pâine sau chiar cu tacâmuri. Unii nefe- riciți se încăpățânau să demonstreze c-o pot cânta chiar mai bine, dar sfârșitul nu era altul decât tragic, fiind scoși uneori de tot din programul teraselor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
salt, căci era să aterizeze direct pe niște fire de înaltă tensiune, numai smucelile sale violente în aer au făcut ca în ultimele clipe să piardă din înălțime și să le ferească. Dar chiar și așa, la primul salt a nimerit fix într-un pom, pe un câmp de lângă Șoseaua București-Ploiești. Nu s-a rănit grav, dar a necesitat câteva zile de spitalizare pentru vânătăi și julituri, zile în care Cristi și alți amici de- ai săi au venit îngrijorați să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost aproape să-și sucească picioarele după un alt salt nebunesc, în care balansurile prea puternice și manevrarea complicată a suspantelor l-au făcut să nu se mai concentreze pe final, când se apropia tot mai tare de pământ. A nimerit direct pe călcâie și era cât pe ce să-și rupă picioa- rele, dacă impactul nu l-ar fi făcut să ricoșeze tare și să se rostogolească. Durerea de picioare care a urmat totuși l-a ținut câteva săptămâni iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se strâng tare în brațe. — Să ai grijă de tine, prietene, c-o să ne mai vedem, zâmbește Cristi. — Să fii în continuare cel mai bun, amice ! Capitolul 9 Rada Bucureștiul e parcă tot un concert fără oprire. Pe orice stradă nimerești, dai de o altă voce și o altă orchestră nemai- pomenită cu alte chei și note care te agață și te poartă pe ritmurile lor nebunești. Tangouri, romanțe, populare și lău- tărești deopotrivă, să nu mai pomenim și de începuturile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost nevoiți să plece în bășcălie și huiduieli, din cauza remarcilor dumneavoastră ? — Povestea este puțin mai complicată. Și deodată primește încă o lovitură, de data aceasta un pumn în ceafă, atât de puternic că își pierde pentru câteva secunde cunoștința și nimerește cu capul de birou, spăr- gându-și nasul. Începe să-i țâșnească sângele, pe toată fața, însă nicio reacție din partea gradaților. Interogatoriul continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Domnule Vasile, vă reamintesc că trebuie să îmi răs- pundeți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deja leșinase ; însă mintea nu îi întrerupse agonia, ci, în loc să se potolească, începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și bolnavă, el nemaifăcând diferența între iluzie și realitate. Ușa solidă a celulei s-a deschis atunci. Dar în loc să nimerească pe holul slab iluminat al temniței, s-a văzut deodată pe culoarul unui tren. Un tren elegant, ca acelea cu care obișnuia să meargă la Berlin sau la Viena pentru înre- gistrări. Afară era tot întuneric, nu se putea zări
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Trăsnea - fost angajat ca dascăl de către băneasa Anastasia Cichirdik - În 1854, pe seama bisericii Începute a se zidi În 1852 - pe moșia „D-sale” Lămășeni. Totodată, vor aduce și fotografiile ce așteptam. Dar, nu-i cum se gândește, ci cum se nimerește. Săptămâna trecută, poșta ne-a adus plicul cu fotografiile - pentru care mulțumim și rămânem Îndatorați, iar un alt plic - răspuns de la Suceava. Ambii expeditori ne-au dat adresa către care să fie Îndrumată... pălăria: Iași. Am luat hotărârea - tot În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
spre exaltarea unor mituri fondatoare, inconsistente și de-mobilizatoare, în fond, sau în distribuirea de „legitimații de patrioți” - apanajul societăților subdezvoltate, restanțiere în materie de istorie contemporană. La aeroportul din Madrid, am petrecut mai multe ore observând lumea în mijlocul căreia nimerisem: o atmosferă de stație de triaj, forfotă, apeluri suprapuse în difuzoare, oameni cu pielea smeadă, îmbrăcați ca noi, latinii din Est, cu reacții previzibile, neliniștiți și guralivi. Doar că nu vorbeau românește, ci spaniolește. O diferență nesemnificativă, după ce sesizai afinitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu vom ajunge până acolo. La Cascais parcăm într-o piațetă de la marginea orașului. Aici urcăm într-un minitren de Disneyland, format din vagonete roșii. Cineva glumește: „Acesta ar trebui să fie Trenul Scriitorilor!”. De ce nu? Nu e nevoie să nimerești neapărat într-un TGV pentru a te considera un spirit itinerant. Trenulețul ne poartă printre vile cochete, acoperite cu olane, printre grădini frumos aranjate și pâlcuri de palmieri înalți, spre punctul de destinație, cunoscut doar gazdelor noastre portugheze. Gândurile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]