7,150 matches
-
Inteligent, Branco înțelege, fără prea multe lămuriri, că mă interesează să merg la bisericile românești din Chicago, în loc să petrec la "Balul strugurilor". A doua zi merg la trei biserici. Una evanghelică. Alta ortodoxă. Alta baptistă. Ocazie pentru a observa că nostalgia țării pierdute și credința sunt, strict, împărțite pe parcele. Fiecare se roagă pe parcela sa și își întreține amintirile fără să le amestece cu ale celorlalți. Mă bucur să întîlnesc români care țin să rămână români, chiar trăind la Chicago
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
seamă că însuși prietenul nostru. Vă mărturisesc că asemenea făpturi dintr-o bucată mă atrag. Când ai meditat vreme îndelungată asupra omului, fie obligat de meserie, fie din vocație, ți se întâmplă uneori să te simți cuprins de-o adevărată nostalgie pentru primate. Căci ele, cel puțin, n-au gânduri ascunse. Prietenul nostru, la drept vorbind, are câteva, deși cu greu i le poți bănui. Fiindcă nu înțelege ce se spune când e de față, a devenit, cu timpul, neîncrezător. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
poreclită secretară. E drept că deschidea cu scrupuluozitate corespondența, din nărav rău și din speranța de a găsi ceva de la Lică. Rim părea mereu radios și tainic și fredona mereu pe alt ton: Oyral Ieșise din faza auto-intoxicației și a nostalgiei sentimentale și apucase calea îndatoririlor. Sia, plictisită de "cocoana Lina", haină pe Lică trădătorul, fără nuanțe în firea ei primitivă, neglijând tranziția, tocmai se arătase accesibilă. Rim, mai rafinat, savura aceste promisiuni, totuși nu până la măsura unor întîrzieri exagerate. Nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să i-l aducă să-l mângâie și i l-au adus în căruță. Emoții dătătoare de aripi, la un așa fapt nici Creangă n-ar fi stat locului. Toamna, prin toate ale ei, stârnește stări contemplative, de duioșie, de nostalgie și, până la bucuria primilor fulgi, sensibilitatea copilului e mai înclinată spre îngândurare, spre o anume tristețe, doinire și dor. Savel și prin pereți auzea scârțâitul căruțelor și carelor venind cu poamele grădinilor la piața târgului moldovenesc, sporindu-i dorul de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rămânând în continuare căutătorul de certitudini, de liniștea Edenului pierdut și căruia va continua să-i caute „la route de l’éternel retour et la porte de l’entrée”..., ca să parafrazez atâți istorici ai religiilor care au făcut din nostalgia Paradisului un mit al ontologiei lumii iar martirul, filosoful și poetul de geniu Nichifor Crainic intitulându-și o carte de răsunet cu această sintagmă: “Nostalgia Paradisului”. Gheorghiță Savel simte cum durerile naționale nu i le micșorează pe cele personale, are
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
porte de l’entrée”..., ca să parafrazez atâți istorici ai religiilor care au făcut din nostalgia Paradisului un mit al ontologiei lumii iar martirul, filosoful și poetul de geniu Nichifor Crainic intitulându-și o carte de răsunet cu această sintagmă: “Nostalgia Paradisului”. Gheorghiță Savel simte cum durerile naționale nu i le micșorează pe cele personale, are momente când îl copleșesc chiar după ce a dezvăluit ororile prin care a trecut, depunând mărturie detaliat în cartea al cărei narator este, și-n interviurile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sa găsit o boală și, în cele din urmă, a fost pensionat. Cu toate că pensia era bunicică, pentru Neculai schimbarea a însemnat o lovitură grea. Sufletește căzu în starea dintâi, când nu era de folos nimănui. A rămas cu o adâncă nostalgie după vremurile în care striga lozinci. Curând viața lui căpătă un nou automatism : o dată pe săptămână, tânărul lua autobuzul ca să coboare în fața sediului de la raion. Se prezenta la comitet și, întrebând pe ofițerul de serviciu dacă este vreo treabă pentru
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
am dorit să mă gândesc cât mai puțin, în general. Medicii mi-au atras atenția că moralul ridicat e cel mai bun medicament și că, deci, o oarecare detașare s-ar impune. Din sfatul lor, m-am ales, însă, cu nostalgia de a mă comporta ca o larvă. Pentru prima oară am renunțat complet la viața socială. Nu mai doresc să ies pe stradă, să văd lume, mă complac în sihăstria de aici, încep să am calități de pustnic. Observ că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
al arborilor și al norilor? Sufletul meu e plin și azi de aromele copilăriei, chiar dacă ea n-a fost idilică. Mi-am creat o Arcadie proprie, după o rețetă binecunoscută. Copilăria = vârsta de aur. Tot ce urmează e decădere. Exil. Nostalgie a neștiinței pierdute. Convins ― și cum aș fi putut să nu fiu? ― că reprezint și eu categoria intelectualilor care duc cu ei lumina unui sat, am renunțat să-mi dau o explicație, alta decât trecerea timpului, pentru ceea ce am simțit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la ureche, pînă cînd Vlăjganul se dădu un pas Înapoi călcîndu-l pe picior. Stătu cîtva timp așa și Șobolanul trebui să se sprijine de Bobby. Între timp continua să se prăpădească de rîs Împreună cu Lester și Puicuța. Fata suferă de nostalgie, comentă el În glumă. — De ce de nostalgie? Întrebă Lester. — De Crăciun Întotdeauna mă Întristez... Probabil că din cauza pruncului Iisus... N-ar fi trebuit să spună asta, fiindcă acum era Într-adevăr tristă. Din fericire Vlăjganul interveni, o iubea atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un pas Înapoi călcîndu-l pe picior. Stătu cîtva timp așa și Șobolanul trebui să se sprijine de Bobby. Între timp continua să se prăpădească de rîs Împreună cu Lester și Puicuța. Fata suferă de nostalgie, comentă el În glumă. — De ce de nostalgie? Întrebă Lester. — De Crăciun Întotdeauna mă Întristez... Probabil că din cauza pruncului Iisus... N-ar fi trebuit să spună asta, fiindcă acum era Într-adevăr tristă. Din fericire Vlăjganul interveni, o iubea atît de mult, „la naiba!“ exclamă, privindu-și mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
privindu-și mîinile. Și altădată de Crăciun Puicuța se pornise să vorbească despre pruncul Iisus și așa Începuse un chei monstru, din alea care-l strică și pe Dumnezeu... Era o fată grozavă de petreceri... — Nu-i vorba de nici o nostalgie, Îi explică Vlăjganul lui Lester; adevărul e că sînt niște reminiscențe. Lang nu Înțelese ce era cu reminiscențele și-o rugă pe Puicuța să-i traducă exact cuvîntul, care lipsea din vocabularul englezesc al Vlăjganului, poate că era prea complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poet, prozator, eseist, critic literar și publicist. A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, București, 1980; Poeme de amor, Cartea Româ nească, Bucu rești, 1982; Totul, poeme, Cartea Româ nească, Bucu rești, 1984; Visul (în edițiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, București, 1989; Humanitas, București, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, București, 1990; Humanitas, București, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, București, 1991; Travesti, roman, Humanitas, București, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fost premiate de Academia Română, Uniu nea Scrii torilor din România și din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociația Scriitorilor din București, Asociația Editorilor din România. Au fost nominalizate în Franța pentru premiile Médicis, Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit în 2011 Premiul Internațional pentru literatură de la Vileniča. Mica negresă Rog distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a fost! Dar nu știi ce anume a fost ca înainte și nici nu ești în stare să gândești lucid, căci te cu prinde deodată un fel de fericire în care se ames tecă o teroare paroxistică și o sfâșietoare nostalgie: „Da, da, așa a fost atunci!“, îți spui mereu și mereu și abia când acest extaz te părăsește, de parc-ai fi fost un dop de plută pe apă, ridicat o clipă pe creasta valului și coborât iarăși în vale
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
déjà vu m-au însoțit constant în viață, din fericire nu atât de des încât să nu le mai dau atenție. Au început în ado lescență (când încep de fapt toate) printr-o impresie neașteptată de leșin, de dizolvare în nostalgie pe care-am avut-o într-o zi de toamnă mergând pur și simplu pe stradă către liceu. Mă încrucișasem cu o femeie care trecea în sens invers și care miro sea... a un anume parfum, un parfum dulce și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să explodeze. Înainte să mă-ntorc și să surprind un cârd de fete trecând pe role peste pod, am crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ne poartă viața dintr-o parte-ntr-alta, fiecare dintre noi, măcar de câteva ori în viață, se gândește la sine însuși ca la o ființă dragă și-ndepăr tată, de care-i e dor și pe care-ar vrea cu nostalgie s-o regăsească. Cine sunt eu? Care este eul meu cel adevărat? Îmi pun și eu această întrebare cel puțin de la vârsta de paisprezece ani, dintr-o noapte plină de stele în care pe pământ nu lumina decât vârful țigării
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
știu pe mine însumi. Ele, care îmbătrânesc obscure prin vreun colț al lumii ce la rândul ei îmbătrânește, și-au lăsat definitiv amprenta în azotatul de argint al paginilor mele, unde trăiesc tinere și minunate, nedeformate de sarcini și de nostalgie. Acum mă gândesc la Ester, cu care nu m-am culcat niciodată, fapt pentru care revin la mărunta dar atât de intensa întrebare: ce-nseamnă să ai o femeie? Căci nu ai avut cu adevărat zeci de femei cu care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că amicul meu, Corneliu Moldoveanu, are dreptate când îmi sugerează să-ncerc să scriu un roman, o nuvelă sau măcar o povestire. Ar trebui să mă mai gândesc... ... tic tac, tic-tac, tic-tac... ...“Unde ești, copilărie...” Să mă uit înapoi cu nostalgie?... Ori să fac așa cum propăvăduiește titlul - și nu numai el - unei binecunoscute piese de teatru, transpusă, pare-mi-se, și pe ecran? Nu se poate tăgădui faptul că vârsta cea mai nevinovată a existenței mele a avut de înfruntat destule
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a o mai consola. Scrisorile au început apoi să se rărească. Despărțirea se atenuase treptat, deși uneori o mai doream și aș fi dat orice să o am lângă mine în pat. Erau însă clipe de frustrare sexuală și nicidecum nostalgia unei iubiri, pentru că toate scrisorile erau scrise mai mult din obligație și nicidecum de plăcere. După vreo câteva luni m-am dus la un bordel, undeva la marginea orașului. Mi se părea puțin imoral, dar n-am rezistat tentației. Acolo
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o citea întotdeauna până-n străfunduri. Îi auzea vocea, pe jumătate de predicator, pe jumătate de pornograf, trezind-o deja la realitate, la doar trei cifre de degetele ei iscoditoare. Un deceniu de poftă chimică - furie și dor, vină și resentimente, nostalgie și epuizare - o umplea pe dinăuntru în timp ce forma numărul reflex. Dar întotdeauna se oprea înainte de a ajunge la capăt. De fapt, nu-l voia - voia doar o dovadă că fratele ei n-o va târî și pe ea în regatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noaptea-i gata să-și răstoarne întunecimile ei toate pe oamenii luați în coarne de propriile lor păcate. Înaintăm, dând înapoi, printre enigme, insomnii și nu mai știm care din noi s-au dus și care-s încă vii... O nostalgie ne cuprinde și ne surprinde un nespus de dureros fapt care vinde și-n timpul nostru pe Iisus. A fost un Paradis odată și-o lume plină de minuni, o veșnicie înșelată de ale noastre slăbiciuni. Rătăcitori pe-aceste valuri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
seamănă bine cu o boală, Herr Doktor, doar că la capătul ei există speranța nu doar a însănătoșirii, ci și a unui dar mult mai important. Deși n-o spune, știu că el are momente în care se gândește cu nostalgie la femeia care eram înainte, la extraordinara, atât de atrăgătoarea nepăsare a unei femei care încă nu se pregătește să devină mamă. Și eu mă gândesc, ca la o prietenă pierdută, dar în același timp simt, presimt, că dacă acest
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
copilăria mea) și de minunatele cărți pentru copii, adevărate opere de artă, de care am parte eu acum. Să ne construim, cu alte cuvinte, o viață mai frumoasă și mai bogată, mai plină și mai antrenantă, să nu trăim din nostalgii, să nu ne parazităm la nesfârșit amintirile despre propria copilărie sau adolescență. Pentru că am convingerea profundă că avem nevoie de copilărie toată viața. Rămâne să alegem între a o relua pe-a noastră în minte, cu banda din ce în ce mai ștearsă și
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]