4,493 matches
-
din nou vechile cuceriri. Încă nu sunt fantomă, sunt doar adult, tată a doi copii care au crescut. Din acest punct de vedere, mi-e destul de clar ce sunt. Limpezimea e de preț, dar profunzimea e în firea lucrurilor e obscură. Nu m-am gândit în mod conștient să unific într-o singură artă literatura și lucruile la care ea se referă. Celelalte arte o pun în lumină, e drept. Vreau limpezime cât de adânc poate ea ajunge, iar celelalte arte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sporește profitabil pentru oricine. Profesor Doctor Constantin Romanescu Membru emerit al Academiei de Medicină din România ISTORIA MEDICINEI PRELIMINARII La început a fost durerea, semn al agresării, sau disfuncționalității organismului. Indiferent de forma ei: localizată, difuză, de cauză evidentă sau obscură, de scurtă sau lungă durată, ea a generat îngrijorarea, convertită în căutarea intuitivă a leacului, a mijloacelor capabile de restabilire a normalului printr-un dinamic proces de intuire și finalizare a actului curativ. Desigur, la începuturile umanității, preocuparea pentru însănătoșire
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru sporirea straniului, misterului, impresionării celor din jur și, în mod special a pacientului, caută să fie și conducător și preot și medic, un adevărat sincretism funcționând cu nuanțări, în funcție de ideologii, epocă și spațiu. Ritualuri, tabuuri, practici impresive, caracterizează vremurile obscure în care preistoria medicinii își află primii pași. Desigur că printre tămăduitori cu plante, argilă, piei de animal proaspăt tăiat, masaj, sugestie, nu au lipsit și impostorii, practicienii magiei negre, fermecătorii, dezlegătorii de farmece. La caldeeni, magicienii erau considerați o
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și a calității sângelui, a funcțiilor vieții. Dar și celelalte manuscrise, fresce, sculpturi, privind organismul uman, atestă cunoaștere, nivel medical avansat, grijă pentru om și viață, specializare, așa cum remarcă și Herodot. Înțelepciunea este simbolizată de „șarpele sacru“, mitizat, de origine obscură, prezent în multe religii, cu semnificații, uneori antagonice de la bine la rău, de la vindecător la ucigător. Astfel e întâlnit sugerând inteligența fastă și nefastă, înțelepciunea creatoare, ca șarpele cu Pene = Quetzalcoatl, sau talent, inteligență, cunoștințe-știință, cum vom întâlni la greci
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
săi: o slabă iluminare verde și tremurătoare pe o bucată de carton acoperit cu un produs chimic fluorescent. El a mai văzut pe ecranul slab luminat și o linie de umbră. Toate acestea s-au petrecut într-o sală riguros obscură, în care pătrunderea oricăror raze de lumină era exclusă. În această sală, un tub Crookes, excitat de descărcările unei bobine de inducție, era acoperit cu ecrane de carton negru, opac pentru lumina cunoscută, chiar cea mai intensă. În această obscuritate
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură populară) și de cărțile vechi, explicând termeni și grafii greșit interpretate (Pasagii obscure din Miron Costin, Contribuție la onomastica „Romanului lui Alexandru” și a „Romanului Troadei”), înțelesuri pierdute (În jurul „Alexandriei”. „Paștele blajinilor” și altele, O străveche formulă de exorcism în descântecele noastre, Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc), mecanismele gândirii mitizante (Dunărea, fluviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
au moduri de viață centrate pe practicarea relațiilor sexuale interesate, persoane întreținute. În mod îndreptățit, etno-sociologul american Henri Lewis Morgan (1818-1881) considera, referindu-se la vechimea și continuitatea hetairismului, că acesta urmează umanitatea până și în civilizație, ca o umbră obscură aruncată familiei. Curtezanele afișează și exprimă forța sexualității și trăiesc din această putere, cu reușite și eșecuri. În categoria extinsă a curtezanelor am inclus, în această lucrare: curtezanele mitice și legendare, curtezanele sacre, curtezanele istorice reale și legendare, cu statute
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a stârnit admirația judecătorilor și a altor participanți la execuție, creându-se legenda că jertfa ei a salvat imperiul și dinastia. Împăratul a suferit mult din cauza pierderii favoritei, a fost chinuit de remușcări și a ordonat deshumarea ei din locul obscur și înmormântarea ei cu ceremonial. În mormântul ei s-a găsit un săculeț cu parfumuri pe care împăratul, înduioșat, l-a strâns la piept. În scurt timp a murit și împăratul. Ono no Komachi (834-880) O tânără japoneză Ono no
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în majoritatea romanelor se pot remarca micromotive recurente, aparent obscure sau opace, cu rost esențial în articularea unui edificiu metaforic personal, conferind unitate operei în pofida frecventelor primeniri ale tehnicii narative. Aceste recurențe, numite de autor „fantome tematice”, pot fi clasate într-un bestiar (vultur, leu, pește, oaie, miel, pasăre fabuloasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
-se asupra interpretării ce-ar trebui făcută asupra regulilor hotărâte de Aristotel și reluate de Horațiu, el scrie: "Trebuie să știm deci care sunt aceste reguli; dar spre nefericirea noastră, Aristotel și, după el, Horațiu au scris despre ele destul de obscur pentru a fi nevoie de interpreți, iar cei care au binevoit să le facă cunoscute până acum nu le-au explicat adesea decât în calitate de gramaticieni sau filosofi. Cum aveau mai mult studiu și speculație decât experiența teatrului, lecturarea lor ne
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
literar condus de legi stricte în care intervin în mod necesar două elemente, cel dramatic și cel patetic. Pateticul se naște din spectacolul suferinței, în timp ce dramatismul rezultă din spectacolul conflictului, din incertitudinea în privința rezolvării lui. Tragicul, manifestare a unor forțe obscure ce apasă asupra condiției umane, nu este legat de un gen literar. Unele romane, cele ale lui Kafka sau ale lui Dostoievski de exemplu, unele opere poetice ca acelea ale lui Rilke, cuprind elemente tragice. Exemplul citat de Aristotel, al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie ghicite destul de des, și uneori ar putea fi chiar ghicite prost, fără să fi fost instruit asupra acestor lucruri mărunte. Mărturisesc că nu este obiceiul Anticilor, dar trebuie să recunosc că din lipsa practicii, ei ne lasă multe lucruri obscure în poemele lor, pe care numai cei foarte stăpâni pe artă le-ar putea dezvolta; și nu știu dacă le pot da de capăt chiar ori de câte ori își imaginează." După el, este necesară notarea regiei pentru ca actorii să nu se înșele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un același personaj să fi fost descris de mai multe ori, ceea ce ar stârni o confuzie de neimaginat în tablou, și nu s-ar putea discerne care ar fi ordinea tuturor acestor acțiuni diverse, ceea ce ar face întâmplarea nesfârșit de obscură și de necunoscută; dar din toate acțiunile ce ar compune această întâmplare, pictorul ar alege-o pe cea mai importantă, cea care să convină cel mai mult excelenței artei sale, și care le-ar conține oarecum pe toate celelalte pentru ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scap prizonierul de plictiseală, i-am propus să mergem la spectacol. (Nu știu la care din cele trei.) Asta nu are importanță pentru istorisirea mea. Prietenul meu acceptă. Eu îl conduc. Ajungem; dar la vederea gărzilor răspândite, a micilor ghișee obscure care servesc de intrare, și a acestei găuri închise cu un grilaj de fier, prin care se distribuie biletele, tânărul își închipui că se află la poarta unei case tip fortăreață și că s-a obținut un ordin ca să fie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
are nevoie de texte: oricum ar fi definită, religia este o activitate umană cu o importantă componentă mentală și orală, care, prin forța Împrejurărilor, devine manifestă În documentele trecutului doar atunci când omul Însuși scrie despre ea. Înainte de aceasta, fenomenul este obscur, ambiguu, sau se sustrage În totalitate cercetării. Posibilitatea de a cunoaște trecutul are regulile și constrângerile sale, mult mai dure În cazul preistoriei. De altfel, În stadiul actual al tehnicii și cercetării, ceea ce nu a lăsat urme materiale sau efecte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde religiozitatea care ține de colectivitate eșuează. Kebeb hi ti ti bi ti - Shed, fiul lui Hifget: acesta este numele tău (236): astfel, un scorpion sau un șarpe pot fi Învinși de câteva silabe fără sens și de o aluzie obscură, cu ajutorul „Magiei”, cuvânt devenit el Însuși zeu. Mai există, În sfârșit, o mărturie aparte. Într-o perioadă destul de târzie, un suveran etiopian care domnea În Egipt spunea că a pus să se transcrie pe un bloc de granit un text
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
topografia urbană și dislocarea multor edificii sacre a fost studiată În amănunt. Cea mai mare parte a textelor are caracter administrativ și lexical, Însă nu lipsesc nici documentele care țin de viața religioasă (rituri, descântece, liste ale divinității, vreun mit obscur), fără a mai lua În calcul faptul că inclusiv textele economice fac aluzie mai ales la cult. Textele scrise În sumeriană, dar redactate Într-o limbă semitică arhaică au În vedere viața cetății și a teritoriului acesteia. Mai presus de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau Horonxe "Horon", care Își exercită supremația asupra reptilelor, având amândoi o dimensiune cultuală superioară față de prezența lor În povestirile mitice. Mai sunt apoi și fiicele lui Baal, diferiți mesageri și paji, precum și alte figuri mai mult sau mai puțin obscure atestate ca teonime În onomastică sau menționate În listele divine, care contribuiau la Îmbogățirea universului mitologic și cultual din Ugarit. În sfârșit, trebuie menționată o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământului) la Leptis Magna, unde În vârful panteonului se află Milkashtart (interpretat ca Herakless) și Shadrafaxe "Shadrafa" (Liberxe "Liber" Paterxe "Liber Pater"). Urme ale cultelor feniciene se regăsesc În toată Africa de Nord, perceptibile Într-un substrat de culte indigene cu personalitate obscură. În afară de elementul biblic, trebuie să se țină cont de puternica amprentă culturală a Romei, care se suprapune decisiv atât peste elementul local, cât și peste cel punic. Rezultă un panteon cu deosebire sincretic, În al cărui mediu Saturnxe "Saturn", Herakless
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alimentației pe bază de carne și al faptului de a nu se Înmormânta Înfășurați În lână, ca și de practica vegetarianismului și de folosirea hainelor albe. Un mod de viață care rămâne oricum vag, după cum vagi rămân și orfeotelesti, figuri obscure de preoți itineranți ce practicau purificări și inițieri. De contururi mai precise dă dovadă, În schimb, pitagoreismul, care a fost organizat Într-o școală, fie ea și de tip ezoteric. Pythagòreioi erau discipolii lui Pitagora, Pythagorìstai erau partizanii lui, pythagorìzein
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și elenistică: chiar dacă nu există documente literare precise, mărturiile epigrafice converg În alcătuirea unui tablou de credințe articulate, comparabile cu cele romane aflate la baza religiei domestice. Deși ne lipsesc mărturiile precise, putem afirma că și după etapa preistorică mai obscură, În care aceste figuri trebuie să fi avut un rol mai amplu și mai semnificativ, etruscii au cunoscut, poate sub Înfățișări formale diferite, larixe "lari", mani și geniixe "genii", În mod verosimil cu funcții apropiate de cele imaginate pentru aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr.), cea mai nouă de la Roma (secolului al III-lea d.Hr.). Limba textului originar este ioniana, adaptată uneori dialectului doric. Descoperirile făcute În ultimii ani la Hipponion și Pelinna au oferit posibilitatea lămuririi câtorva dintre multele probleme până acum obscure (Graf, 1991). a) Morții, cărora le erau Încredințate plăcuțele de aur În mormânt, erau membri ai unor asociații (collegia) care făceau parte din aceeași „mișcare” religioasă, dar care, nefiind controlate de o autoritate centrală, au putut să Își dezvolte trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cărui limbă originală, iraniana orientală, era puțin cunoscută de traducătorii ecleziastici din epoca sasanidă; mai mult, În unele cazuri nu era cunoscută deloc, fapt ce reiese clar din versiunea pahlavi a G³th³. Ordinea „cuvânt cu cuvânt” produce o pahlavi destul de obscură, din moment ce structura celor două limbi este foarte diferită. De aici nevoia de a insera destul de frecvent glose, la care se adăugau comentarii și digresiuni, considerate capabile să explice textul avestic și să-l Îmbogățească cu noi informații păstrate mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3.4), iar În cea de a doua jumătate a aceluiași secol, o revoltă a zoroastrienilor din Șiraz a fost reprimată sângeros (979 d.Hr.). Zoroastrismul devine din ce În ce mai minoritar pe pământ iranian, ascunzându-se, timp de secole, alegând o izolare obscură, În unele regiuni din Yazd și Kerman. Limba pahlavi a fost abandonată de zoroastrieni În favoarea neopersanei, limbă În care a fost scris, probabil În secolul al XII-lea un mic tratat de zurvanism, Kit³b-i ‘ulam³-i Isl³m („Cartea Înțelepților Islamului”), de către
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
p. 184). Comunitatea iraniană are o istorie În care au alternat perioadele de suferință atroce cu cele de relativă liniște, În care credincioșii vechii religii naționale au trăit, Într-o izolare aproape totală, o existență mai mult sau mai puțin obscură, fiind, În orice caz, marginalizați (cf. Boyce, 1979, pp. 163 sqq., 177 sqq., 196 sqq.; 1992, pp. 149 sqq., 163 sqq., Shamardan, 1981; Kasheff, 1987). Epoca primilor califi ortodocși, de la cucerirea arabă, În 636, până În 661, și cea a dinastiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]