6,900 matches
-
compania de alături, erau înjurați de ei ca niggers. Tinerii evrei și cu noi auzeam asta fără o vorbă, fiindcă cearta noastră se desfășura pe un altfel de teren. Apoi am fost abordați pedagogic. Dar education officer-ul american, cineva cu ochelari și cu o voce moale, care purta mereu cămăși proaspăt călcate, se străduia zadarnic, atâta timp cât noi, așadar și eu, nu voiam să credem ceea ce ne arăta el: fotografii alb-negru, imagini din lagărele de concentrare Bergen-Belsen, Ravensbrück... Am văzut mormanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
roade fără întrerupere; foame, însă, am făcut doar o vreme, pe când rușinea... Nu argumentele acelui education officer au făcut ca încăpățânarea mea să se fisureze, și nici fotografiile mai mult decât clare pe care ni le punea el în față; ochelarii de cal mi-au căzut abia un an mai târziu, când am auzit vocea fostului meu comandant de la Tineretul Hitlerist, Baldur von Schirach - nu mai știu unde - la radio. Cu puțin înainte de anunțarea verdictului, cei acuzați la Nürnberg de crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, după ora de latină, s-au strâns pentru următoarea oră - cu toții erau mai bătrâni decât mine cu câțiva ani de război -, pe profesorul de istorie îl văd înaintea ochilor: mic de statură, sârmos, cu părul tuns perie și fără ochelari, dar cu papion sub bărbie, umbla în sus și-n jos printre rândurile de bănci, se întorcea pe călcâie, rămânea țintuit locului ca la porunca irevocabilă a spiritului universal și deschidea ora de istorie cu întrebarea clasică: „Unde rămăseserăm?“, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o profesoară pensionată, care sălășluia în orașul episcopal crunt bombardat cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Hildesheim, și care, contra cost - țigările nefumătorului - îmi oferise meditații în camera ei de la mansardă. Am întâlnit-o întâmplător, nu mai știu unde. Purta niște ochelari cu lentile groase și ședea cu pisica în poală într-un fotoliu cu tapițerie de un roșu rubiniu. „Puțină latină nu poate să strice“, așa suna sfatul ei. De îndată ce aveam liber, mă duceam la ea cu autobuzul. După meditații mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce era mai marcant, trebuia să ascuți, la urmă să cioplești cu dalta de canelat, în așa fel încât acul să atingă apoi punctul exact. Pe acela care, la operațiunea asta, încerca să trișeze, Singer îl prindea imediat peste marginea ochelarilor. El, care în anii tinereții lui cioplise la momumentul lui Bismarck din Hamburg, m-a învățat cum să-i dau pietrei un chip. Am făcut bătături și pielea de pe palma care ținea șpițul mi s-a-ngroșat. Mușchii, frumoși încât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de încercări care erau cunoscute și cărora o inimă credincioasă trebuia să învețe să le țină piept: „Nu-i așa, soră Raffaela?“ Careul închis al mânăstirii aștepta un cuvânt. De auzit, se auzea numai ciripitul vrăbiilor. Novicea tăcea. Arhanghelul cu ochelari a vorbit în locul ei cu cuvinte bine accentuate: „Vom purcede la o novenă și, astfel întărite, ne vom afla pacea...“ Anna și cu mine ne-am speriat atunci când la porunca venită dintr-o guriță mai degrabă îngustă sora mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea a dat de înțeles cu o privire piezișă peste rama ochelarilor că nu s-ar mai fi ales nimic de excursia noastră de familie, frumoasa călătorie de Rusalii, dacă s-ar fi întâmplat eventual ca fratele ei, și nu acest Joseph, să fi devenit papă. „Sau vrei cumva să afirmi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și în timpul ăsta privirea mea o evita, nu fără efort, pe Anna, care probabil că suferea cu mine și intuia ceva rău, când bunica s-a întors către mine cu chipul ei încadrat de bucle argintii, m-a fixat fără ochelari, amuzată și din pură curiozitate, a zâmbit larg și mi-a vorbit în germana literară cu accentele economicos rostite, în timp ce părul ei buclat tremura: „După cum aflu de la Boris, fiul meu, studiați artele frumoase în fosta capitală a Reichului. În tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
modele pentru naturile moarte pline de praf tipice ale lui Morandi, astfel încât urcioarele, sticlele și vazele adunate acolo, fiind în egală măsură colorate de un strat de praf gri-brun, lăsau să se bănuiască farmecul zgârcit al tablourilor maestrului. Acesta purta ochelari cu lentile rotunde și zâmbea, în vreme ce noi priveam uimiți ceea ce preceda și ceea ce rămânea din arta sa, pe care o admiram atât de mult. Pânze de păianjen, unele chiar locuite, se țesuseră între vaze și sticle. În vremurile de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
strada Humberto I. Omnibuzul a sosit la fix; Molinari a urcat. Pentru a-i face urmăritorului viața mai ușoară, s-a așezat pe un scaun din față. După două sau trei străzi, a Întors capul; necunoscutul, ușor de recunoscut după ochelarii negri, citea ziarul. Înainte de a ajunge În centru, omnibuzul era plin; Molinari ar fi putut coborî, fără ca urmăritorul să-Își dea seama, dar avea un plan și mai și. A mers până la Berăria Palermo. Apoi, fără să Întoarcă privirea, a cotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
instrument electronic de tortură pe care Secția de Investigații il importase recent de la Bremen etc. Într-o dimineață ploioasă, Molinari a luat omnibuzul din colțul străzii Humberto I. În mahalaua Palermo, o dată cu el a coborât și necunoscutul, care Își schimbase ochelarii pe o barbă blondă. Ca Întotdeauna, Parodi i-a făcut o primire oarecum seacă; a avut tactul de a nu face nici o aluzie la misterul din Villa Mazzini; a vorbit, lucru obișnuit pentru el, despre ce poate face un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar nu Încă celebru, care se retrăsese la Ezpeleta. Casa, care se mai păstrează Încă, avea un singur cat, chiar dacă azotea dispunea de două balconașe cu balustradă, Într-o patetică profeție a unui etaj. Mi-a deschis ușa chiar Bonavena. Ochelarii fumurii, care apar În cea mai popularizată fotografie a sa și care au corespuns, după cât se pare, unei boli pasagere, nu-i Împodobeau pe atunci chipul cu enormi pomeți albi, pe care i se pierdeau trăsăturile. După atâția ani, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am zărit o masivă serie de cărți, pe masa de lucru - o călimară pe care stătea gânditor un bust al lui Balzac, iar pe pereți - câteva portrete de familie și fotografia cu autograf a lui George Moore. Mi-am pus ochelarii și am supus unui examen imparțial volumele de mult prăfuite. Erau acolo previzibilele cotoare galbene de la Mercure de France, care-și avusese clipa sa de glorie; cele mai renumite producții simboliste de la sfârșitul secolului și unele tomuri disparate din O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vedem și la unele thés dansants, tombole, aniversări ale copiilor și nunți de argint, la liturghia de la orele unsprezece, În salonul de biliard și În cele mai respectabile chalets. Mulți și-l vor fi amintind: panama moale cu bor flexibil, ochelari cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
procurorul, doctorul Codovilla, l-a acuzat de abuz de Încredere și atentat la pudoare, Bradford a capitulat imediat, dezamăgindu-și fidelii. Adevărul s-a impus concret. Între 1923 și 1931, Bradford, cavalerul de pe rambla, a umblat despuiat prin Necochea. Pălăria, ochelarii cu ramă de baga, mustața, gulerul, cravata, lanțul de ceas, costumul și nasturii, bastonul Împletit, mănușile, batista, gheata cu toc militar nu erau decât un desen aplicat tabula rasa pe epidermei sale. În clipe atât de amare, oportuna influență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi constituit un sprijin, dar a ieșit la lumină o circumstanță care l-a pus rău cu toți. Poziția sa economică lăsa mult de dorit! N-ar fi dispus nici măcar de mijloacele necesare pentru a-și plăti o pereche de ochelari. S-a văzut obligat să-i picteze, ca pe toate celelalte, inclusiv bastonul. Judecătorul a prăvălit peste delincvent severitatea legii. Bradford s-a dovedit apoi un pionier călit, În martirologiul din Sierra Chica. A murit acolo de bronhopneumonie, fără alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decât pușca Remington, fesele nu mai puțin decât scaunul de lemn sau electric, patinatorul nu mai puțin decât patina. De aceea, e cu totul lipsit de sens pruritul fugii de mașinism; omul e prima schiță a ceea ce complementează, În sfârșit, ochelarii și scaunul cu rotile. Așa cum se petrece nu de puține ori, marele salt Înainte s-a făcut prin fericita cuplare a visătorului care acționează În umbră cu omul de afaceri. Primul, profesorul Lucio Sévola, a schițat generalitățile cazului; al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
realității și că, dacă am scăpa de ele, am vedea-o așa cum e, infinită. Crede că În fundul sufletului stau modelele eterne care constituie adevărul lucrurilor și că organele cu care ne-a dotat Creatorul sunt, grosso modo, niște obstacole. Ca ochelarii negri care obstruează ce-i afară și ne distrag atenția de la ce-avem Înăuntru. Blake Îi face un copil unei tarabagioaicei pentru ca acesta să contemple realitatea. Primele sale preocupări au fost să-l anestezieze pe vecie, să-l lase orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
una, cu două coraju am apăsat pă sunerie. Pân la urmă, mi-a dășchis bucătăreasa În persoană. Don Clodomiro iera acasă! Asta mai lipsea, să trec pân antre și pân patio, ca să dau ochii cu stimatu poet. O frunte, niște ochelari, un nas, gura ca dă cutie poștală; În spate, beblioteca lu savantu, cu Grădinarul ilustrat și colecția Araluce. În față, silueta ca sfera, cu sacou dă lustrin. Înterviuvatu nu s-a săltat dân scaunu lui plușat, unde a stat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oameni. — Cum așa? De două zile transportăm oameni din Guam: fizicieni, matematicieni, biologi, tot ce vreți. Toți au fost aduși aici, la capătul lumii, În mijlocul Oceanului Pacific. — Dar ce se petrece aici? Pilotul Îi aruncă o privire imposibil de deslușit prin ochelarii de protecție. — Nu ni s-a dat nici o explicație, domnule. Dar dumneavoastră ce v-au spus? — Mi-au zis că ar fi vorba de un avion prăbușit. — Aha, făcu pilotul. Sunteți chemat de obicei În astfel de situații? — Da, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În care reușea să se facă iubit. Norman Îl simpatiza. Nu era la fel de sigur În privința lui Harry Adams, matematicianul sobru de la Princeton, pe care nu-l mai văzuse de șase ani. Harry era un negru Înalt, foarte slab, care purta ochelari cu rame subțiri și era tot timpul Încruntat. Purta un tricou cu inscripția „Matematicienii nu greșesc“, În genul celor purtate de studenți și, Într-adevăr, nu-și arăta cei treizeci de ani. Era evident cel mai tânăr membru al grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
civilizație, a noastră. Iar În această situație, orice ar fi acolo jos, nu este produsul unei civilizații extraterestre. Așa că ne pierdem vremea pe-aici. Atunci ce este? insistă Norman. — Este expresia absurdă a unei speranțe romantice, spuse Adams, Împingându-și ochelarii spre rădăcina nasului. Vehemența tonului său Îl deranja pe Norman. Cu doar șase ani În urmă, Adams mai era Încă un „copil al străzii“, al cărui talent nebănuit Îl propulsase dintr-o casă dărăpănată din suburbiile Philadelphiei pe gazonul verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spațiale, desigur așa arată, dar am avut de la Început prudența să ne referim la acest obiect ca la o „anomalie“. Norman privi spre Ted, care zâmbea cu ochii la ecran. Dar dincolo de el, În Întuneric, Harry Adams Își aranja Încruntat ochelarii pe nas. Apoi lumina proiectorului se stinse. Camera se scufundă În Întuneric. Norman Îl auzi pe Barnes: — Mii de draci, iar? Cineva bâjbâi la ușă; cadrul acesteia se lumină. Beth se aplecă spre Norman și-i spuse: — Ăstora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se afla o altă femeie, Jane Edmunds, pe care Barnes Ie-o prezentă ca fiind arhivarul echipei. — Și ce face un arhivar? se interesă Ted. — Subofițer clasa I, procesare date, domnule, spuse ea cu un ton oficial. Jane Edmunds purta ochelari și avea un aer rigid. Lui Norman Îi amintea de o bibliotecară. — Procesare date..., murmură Ted. — Misiunea mea este de a colecta toate Înregistrările digitale, materialele vizuale și benzile video, domnule. Fiecare aspect al acestui moment istoric va fi Înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]