5,945 matches
-
să fie frumoasă, dar mai ales proastă“. Și nu duce lipsă niciodată de așa ceva. Ar trebui să-mi găsesc și eu un bărbat față de care să fac pe proasta. Poate m-aș distra bine o seară. Dar ce, crezi că orgoliul o să mă lase? 18 decembrie 1964 (vineri) Impresii din Fisura Albastră. Mi-a fost Întotdeauna teamă să-mi dau frâu liber sentimentelor. Chinuitor de puternice, ele mi-ar anula toate noțiunile de realitate și m-ar arde În intensități pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-le, pasărea cea mutilată Îți va cădea prin fața ochilor și poate te va durea fără leac urma durerii prelungite În strigătul căderii. Nu există vină pentru toate câte se-ntâmplă În lume. Dorința de revoltă e numai o zbatere a orgoliului rănit. Dar când ai Înțeles că nu e decât o mare prostie să crezi În orgoliu, ce-ți rămâne? Rămâne o zbatere surdă, fără puncte de sprijin, care ar putea să se descarce, o revoltă imens de puternică, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urma durerii prelungite În strigătul căderii. Nu există vină pentru toate câte se-ntâmplă În lume. Dorința de revoltă e numai o zbatere a orgoliului rănit. Dar când ai Înțeles că nu e decât o mare prostie să crezi În orgoliu, ce-ți rămâne? Rămâne o zbatere surdă, fără puncte de sprijin, care ar putea să se descarce, o revoltă imens de puternică, dar fără nici o armă la Îndemâna omului din tine. 25 iunie 1965 Un vis Navigasem mult, până când a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În acest sens, dar constat că mă umple de orgoliu mai ales faptul că am această putere asupra corpului ei, că doar eu sunt capabil (așa Îmi imaginez) s-o posed astfel; egoismul acesta e mai feroce decât orice Închipuire; a fi În stare să-ți renegi propria-ți participare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de la „pradă realului“ la „pradă textului“. Romanul unește, Într-adevăr, ideea programatică de text și notația confesivă, prelucrată sub formă de jurnal. Confesivă, dar nu sentimentală. De la Început, autorul construiește „În contradicție absolută cu sentimentul“ (citându-l pe Kierkegaard), având orgoliul de nimic limitat de a nu se exprima decât pe sine Însuși, În fiecare Însemnare: „Ceea pe caut eu În cuvânt este răspunsul celuilalt. Problema mea este tot ceea ce mă constituie ca subiect“ (Lacan). Este limpede că Marin Mincu scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
său e mai abrupt, fragmentar, deși atât de penetrant. Eroul, la rândul său, pare construit programatic pe schema faustică, parcurgând un „itinerar de reverie amoroasă“, În sensul În care până la urmă „cultura se Întoarce spre natură spre a supraviețui“. Din orgoliu și talent, se simte de la Început un ales. N-are părinți spirituali, ca și eroii lui Radu Mareș, dar nici nu-i caută. Călinescu e mentorul ideal și idealizat, În afara oricărui contact direct. Apoi, de la „simpatia pentru Mefisto“, se ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor În tot acest timp, și „Jurnalul lui M.“, student cu orgolii genialoide, Împărțit Între o viață erotică pe cât de absorbantă, pe atât de contradictorie și lecturi ascetice de critic În devenire; la pagina 399, după ce de mult ai Început să bănui acest lucru, are loc intersecția jurnalelor și obții certitudinea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deloc rizibilă Între viață (trăire) și lectură (scris), un orgolios genialoid care Își mortifică pulsiunile autentice ale sufletului pentru a se Închide Într-o piramidă a spiritului și un sentiment ipocrit care duce dorul vieții nesofisticate chiar acolo, În balsamul orgoliilor sale genialoide. Romanul (sau bildungsromanul) acestui critic tânăr merită și el scris de mâna cuiva capabil de la fel de multă sinceritate sentimentală (și intelectuală, ca M. În jurnalul său). Despre implicarea intelectuală a lui M. ar fi Însă mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de specialitate. Intertextualitatea funcționează, prin aluzii și lungi citate, pe spații extinse, de la M. Eminescu, Mateiu Caragiale, I. Barbu, la Mallarmé, Lampedusa, Flaubert, Wilde, Eco etc. M., personajul care domină acest eterogen material, este din speța romanticilor faustici, contaminat de orgolii egolatre și misogine, pur și intransigent, vital și reflexiv, aflat În stadiul estetic de afirmare a subiectivității. Educația sentimentală ocupă În cele două jurnale un loc inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală“ etc. din ultima scrisoare către M., p. 436; vezi și toată simbolistica muntelui). Cântărind plusurile și minusurile, romanul se dovedește substanțial, dar pare construit În grabă, cu mai mult orgoliu decât minuție. Calitățile sale ar justifica (așa cum se Întâmplă În cazul puținor cărți!) o rescriere atentă la lungimi, la stil (de pildă, cuvântul pliu are o frecvență exagerată - și ea psihanalizabilă! -, e supărător genitivul cu „lui“ al numelor proprii feminine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arătau de parcă tocmai și-ar fi cumpărat, la un preț mult mai mic, o mașină sport foarte drăguță. Sachs râse. - La naiba, m-ați păcălit. Îi aruncă o privire lui Rhyme. Amândoi. - Stai puțin, spuse Bell, prefăcându-se rănit în orgoliul său. Și eu am particpat. Eu sunt cel care a legat-o fedeleș. Sachs clătină din nou din cap. - Când ați pus asta la cale? Începuse cu o seară înainte, îi explică Rhyme, în timp ce era întins în pat și asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dea seama că îi plăcea mai mult în față, să servească clienții, decât în spate, la bucătărie, când muncea zi și noapte ca să-și dea seama unde anume îi era locul în domeniul serviciilor de alimentație publică. Nu-i plăceau orgoliile bucătarilor șefi și lipsa de creativitate cu care doar refăceau atent rețete dinainte stabilite. Nu-i plăcea pentru că nu avea de-a face cu oamenii care consumau mâncărurile la prepararea cărora ajuta și ea. Nu-i plăcea să stea închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era sau nu o decizie post-despărțire, pe Emmy nu prea o interesase să petreacă săptămâna în căutare de bărbați sau să danseze pe masă în cluburile de noapte. Parisul și povestea aia fâsâită cu Paul fuseseră o lovitură grea pentru orgoliul ei; ultimul lucru pe care și-l dorea era ca Adriana să o împingă de la spate să iasă la vânătoare de bărbați zi și noapte. — Două, trei, ce importanță are? Totul se poate rezolva cu un simplu telefon. Și Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se sinchisise s-o întrebe dacă are nevoie de un taxi sau să se ofere s-o conducă la birou — nici măcar nu-i mulțumise pentru masă! Habar n-avea cum o să se descurce cu omul ăsta care avea un așa orgoliu imens. Putea să fie mai diplomată și să-l ia cu binișorul, dar abordarea aceea blândă, senină, sunt-atât-de-impresionată-de-inteligența-dumneavoastră-domnule-Bestseller nu era genul ei. Nu este și nici nu va fi și cu siguranță nu cu cineva atât de nesuferit ca Jesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de genul ăsta. — Oh, ești actor, tânără speranță! Habar n-aveam. Exagera acum, dar trebuia. Bineînțeles că niciun tânăr actor nu ar zbura la clasa întâi, dar el ajunsese foarte cunoscut prea repede; dacă ea ar ceda cât de puțin, orgoliul lui i-ar distruge pe amândoi. În plus, cel mai mic semn din partea ei că l-ar recunoaște n-ar face decât s-o retrogradeze dintr-o newyorkerză sexy și sofisticată de origine braziliană într-o fană isterică și obsedată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe bietul Dean să-l ia amețeala. — În niciun caz pentru o audiție! E pentru o emisiune sau pentru un film? Expresia de pe chipul lui arăta înfrângere. Ca să corecteze presupunerea ei, el ar trebui să o informeze cine este — ceea ce orgoliul lui l-ar împiedica s-o facă. Acum l-a prins, era sigură. Atât de sigură că începu să numere. Cinci, patru, trei, doi, unu și... — Ce-ai zice, Adriana, dacă te-aș invita să luăm masa împreună? Pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zgâria pe fetiță cu labele. A trebuit să intervină alarmată mama fetiței, să ridice cățelul, să i-l dea În brațe Stellei și să-i sugereze că poate acesta avea nevoie să fie plimbat. În timp ce Stella, chiar dacă Îi fusese rănit orgoliul, continua să zâmbească Încercând să n-o arate, Chanel se lăsă pe vine ca să fie la aceeași Înălțime cu copilul, Îi strânse mâna și-i zise: Salut, sunt Chanel. Pe tine cum te cheamă? Copilul se Întoarse și Își ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o noapte și, în bucătărie, între frigider și masă, am descoperit că sunt orfan nu de el, ci de dorința de a avea un tată, de o posibilitate îndepărtată pe care el probabil o păstra și pe care eu, din orgoliu, n-am luat-o niciodată în considerare. Remușcarea se cristalizase în sufletul meu întunecată și tăcută. Era vară și mai eram încă atent la acea stranie stare de disconfort. Poate că frigul m-ar fi pus din nou pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
reluat respirația normală și i-am simțit inima bătând calm și profund. Era caldă și vie. Restul nu mai avea importanță. Ar fi fost suficiente câteva mângâieri ca să o am înapoi, o cunoșteam, se lăsa iubită fără inutile dovezi de orgoliu. M-am desprins de ea s-o privesc. — Unde te duci? — În piața de flori. — Unde? — Lucrez acolo. — De când? — De puțină vreme. Sub fardul închis la culoare, ochii ei gri erau imobili ca niște pietre, iar chipul avea o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un ritm care îi încorda trupul, o umplea cu cele trăite, dar și de cele povestite - despre străbunicul acela care călătorise într-o troică prin Rusia lui Tolstoi -, și mama îi privea cu un fel de mândrie, da, chiar cu orgoliu pe acești oaspeți de vacanță, care era clar că în acest loc consacrat sporturilor de iarnă simțeau nevoia unor altfel de distracții -, și tăcea. România, care aparținea blocului de Răsărit și Pactului de la Varșovia, nu mai avea nimic ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu doctrinarul vagabond, gonit de apostolii săi din răsărit, după ce săvârșise marea reformă socială. Moșul Isidor are sânge albastru, din nefericire necorcit. Ținea să se cunoască acest amănunt, afirmând cu orgoliu că se trage din profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica lui ar fi fost siluită, la timpul ei de vreun gardist, moșul Isidor ar fi trecut prin lume cu sângele albastru primenit, cu altoiul prins, și poate astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren, mă desluși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe timpul iernii, astfel Încât Henry și Fenimore se putură bucura nestingheriți unul de compania celuilalt. Părea natural să cineze Împreună la aceeași masă, Într-unul sau altul din apartamente. După cum sperase Henry, ea acoperi cu laude bine cumpănite Prințesa, netezindu-i orgoliul scriitoricesc cam șifonat. Vremea era blândă și priveliștile minunate. Când Fenimore trebui să ia În stăpânire apartamentul din Casa, Henry se mută jos, În oraș, ocupându-și locul În caruselul social al comunității de expatriați, dar continuând să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al ieșirilor ocazionale În Europa, facturile croitorilor și ale cizmarilor, taxele de Înscriere la cluburi și alte societăți, cărțile cumpărate și numeroase alte cheltuieli. Dar neliniștile sale financiare țineau de mai mult decât de partea de contabilitate practică, afectându-i orgoliul. Sperase Întotdeauna că va putea obține și celebritatea, și bogăția prin intermediul scrisului. Nu pentru că ar fi tânjit după aur de dragul aurului sau pentru ceea ce Își putea asigura cu ajutorul lui - iahturile, trăsurile și acele de cravată cu diamante nu Îl atrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În fața ei și privi În hăul enorm al sălii Întunecate și goale. Așteptă câteva momente, până când ochii i se obișnuiră cu bezna și se asigră că era singur. Apoi, grav și calculat, exersă o plecăciune. Dacă fusese o dovadă de orgoliu, ea rămase nepedepsită. Câteva ore mai târziu se afla În același loc, făcând plecăciuni, cu aplauzele a o mie cinci sute de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi - suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]