8,467 matches
-
plămânii de aerul verde, am ajuns la un pârâu care-și susura apa meandrică, de sticlă cenușiu-albăstrie, între maluri de iarbă. Drumul meu se întrerupea pe un mal și continua pe celălalt. M-am oprit în iarba udă de stropii pârâului. Adânc în apă alunecau înainte și înapoi păstrăvi alburii. Privind la dreapta, am văzut la vreo cincizeci de metri o punte de lemn, acoperită cu mușchi. Dar un gând mă atrăgea mai mult. Mi-am scos rochița și am intrat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fugeau țipând, cu fustele-n flăcări, cu părul pârlit, cu sânii goi, împiedicîndu-se de metropole. Și fluvii de wolfram și râuri de iridiu și fiorduri de crom și estuare de indiu și lagune de stronțiu și cascade de platină și pârâuri de cadmiu și mări de cupru și golfuri de zinc și oceane de fier clocoteau laolaltă, cu flora și fauna lor orbitoare. Și anotimpurile, sub ploi de stele, sub grindină de meteoriți. Și am văzut Soarele contopindu-se cu Pământul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acolo, în celula ei din Bhowanipore, se gândește tot atât de adânc la mine, la viața noastră împreună, și comuniunea aceasta în închipuire ne lega parcă pe deasupra evenimentelor, ne lega în ciuda despărțirii și a morții. Când era lună, treceam prin pădure, până la pârâul dini vale, și întîrziam mult pe o stâncă, privind apa, strigînd: "Maitreyi! Maitreyi!" până ce oboseam și îmi auzeam glasul tot mai stins, aproape o șoaptă. Atunci mă întorceam acasă, pe același drum, cu o împăcare nespusă în suflet, căci mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și i s-a luminat toată fața de bucurie când a dat cu ochii de mine. Respira agitată. În curte, un băiețaș cu bagajele. Veniseră pe jos din Ranikhet, pierzând de mai multe ori cărarea și trebuind să treacă prin pârâu ca să urce spre bungalow. Îmi spusese toate acestea palpitând, căci, după câte am înțeles, avusese vreo aventură neplăcută în Ranikhet și plecase după căderea serii. Se numea Jenia Isaac, din Capetown, Africa de Sud, și se afla de câteva luni în India
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu o voi putea iubi; nici măcar trupește. Am plecat în zori din odaia ei, extenuat, inuman de lucid, și ea a rămas pe patul răvășit de spasmul tuturor încercărilor de a o uita pe Maitreyi. ... Am condus-o, luni, până la pârâul ce străbate pădurea cu pini. De ce mi-a scos-o Dumnezeu înainte? Jenia Isaac, ne vom mai întîlni noi vreodată? *** Am rămas iarăși singur; dezgustat, năuc, încercînd să înțeleg ce are să se întîmple cu mine, încereînd să mii întorc iar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de către Austria și în sfârșit, Vălenii sau Pârăienii format în urmă împroprietăririi clăcașilor de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza prin Legea rurală din 14 august 1864 care și au construit locuințe în capătul ogoarelor de o parte și de alta a pârâului ce vine de la Velnița. Chirceștii au fost comună aparte, prin legea de unificare administrativă din 1925, până în 1939, când a devenit sat component al comunei Miclești. Cu toate aceste schimbari și transformări, Chirceștii sunt astăzi cel mai mare sat al
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
au Împletit tufe de zmeură. Pajiștea e plină de brîndușe mov de toamnă. Mergem pînă la gard și dincolo de el e o pantă destul de abruptă, Îmbrăcată În iarbă; jos, pe fundul văii, se vede un drum forestier Însoțit de un pîrÎu ca un fir de ață. Ulcerosul Portofel se uită În jur cu mirare, sîntem amîndoi la fel de amețiți de peisaj: — Pfiii, să fiu al dracului dacă mai vreau să plec din armată... — Aha, le scrii acasă că te-ai retras la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
când jeturi de apă opărită până la o înălțime de un metru, un metru și ceva. Bazinul nu este ornamentat, ba e chiar rudimentar, datând dintr-o epocă incertă, și evocă altarul rural al vreunei mici zeități locale. Numele tradițional este „Pârâul lui Lud“, dar e mai cunoscut sub denumirea de „Micul poznaș“. La celălalt capăt al Institutului, perpendiculară pe el, se găsește o construcție lungă de beton, în prezent cam jigărită și în paragină, ridicată prin anul 1920, în stil Bauhaus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și „Inelul“ din jurul orașului Ennistone. De astă-dată era vorba într-adevăr de un semn autentic, de o reală prevestire a apropierii uneia din acele „bizare perioade“. A urmat și un alt semn prevestitor, la care am fost eu însumi martor. Pârâul lui Lud, „Micul poznaș“, modestul izvor cald din Grădina Dianei, s-a însuflețit subit și a început să zvârle jeturi puternice de apă clocotită până la o înălțime de șapte metri (când am fost eu de față) și, ulterior, până la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
latura cea mai îndepărtată de bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor năbădăios, cunoscut sub numele de „Pârâul lui Lud“ sau „Micul Poznaș“, care pricinuise atâta tărăboi în trecut când își zvârlise jetul la mare înălțime, în aer. În locul unde țâșnea, apa izvorului era fierbinte, până la punctul de fierbere, dar jetul obișnuit nu era primejdios întrucât nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rațiune? — Da. — George e aici? Nu știu. — Vreau să-l cunosc. Nu te sfătuiesc. S-ar zice că trăiești sub un regim de teroare. Ce-i asta? — Care asta? Chestia aia îngrădită. — Ăsta-i „Micul Poznaș“. — Cum? — Așa îi spunem. Pârâul lui Lud. E un izvor fierbinte. Din când în când face salturi. E clocotit. Nu mă impresionează. Unde-i adevăratul izvor cald? — Nu-l poți vedea. E pe undeva pe dedesubt. — Tu l-ai văzut? — Nu. — Cine-i fata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
potolise, era intrigat de același zgomot. Anthea îl prinse în drum. — Hello! — Hello, Anthea, ce s-a întâmplat? — Să mergem să vedem. Tom o luă de mână și alergară împreună de-a lungul bazinului. O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului lui Lud. Tom, făcându-și drum în față, văzu următoarea scenă bizară: Emmanuel Scarlett-Taylor, cu hainele ude leoarcă, țopăia înnebunit și neputincios în interiorul îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o singură piesă, cu fustiță. Fusese împreună cu Pearl și la Boutique Anne Lapwing unde își cumpărase o rochie de vară, aleasă de Pearl. Dar astăzi ningea. Hattie și Pearl stăteau în Grădina Dianei, lângă grilajul care zăgăzuia năstrușnicele capricii ale Pârâului lui Lud. Pearl era îmbrăcată într-un hanorac și pantaloni, Hattie purta un palton, o căciuliță de lână și ciorapi de lână. Reușiseră să ajungă până la coridorul cabinelor, când Hattie bătuse brusc în retragere. Dar ce s-a întâmplat? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumea era în plină agitație. — Ați văzut? le strigă Nesta Wiggins alergând pe lângă ei. (Firește, și ea și tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce despărțea pârâul de bazin. În vârful înaltei, magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic fâșâit, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altul era convins că de vină era o farfurie zburătoare pe care altcineva (un tânăr respectabil, de curând ucenic al lui Dominic Wiggins) o văzuse, cu două nopți înainte, deasupra islazului. Oamenii își amintiră (în mod cu totul eronat) că Pârâul lui Lud s-a comportat în aceeași manieră când apăruse cealaltă farfurie, cea pe care o văzuse William Eastcote. Cineva atrase, triumfal, atenția celorlalți asupra faptului că a doua farfurie se ivise exact în seara morții lui William. Dar cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Întregul eșafodaj, cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile rămăseseră deschise pentru că mecanicii încercaseră, probabil, să verifice izvorul; se vede că se întâmplase ceva. Așa se explica jetul de apă clocotită proiectat de Pârâul lui Lud. S-ar putea să se fi revărsat peste tot, poate că inundase toată țevăria asta și s-ar putea să izbucnească într-un torent. Probabil că erau cu toții foarte alarmați, altminteri n-ar fi uitat să închidă ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primească, dacă ei, oamenii, credincioșii vor veni. Aici este marea problemă: dacă vor veni. Aștept să se mai potolească această caniculă și să repornesc spre Le Val, ținta călătoriei de astăzi. De după Frejus până aici, drumul meu a fost pe lângă pârâul Argens, pe care îl las aici. Este frumoasă Provence, plină de pini, viță de vie, măslini, cu localități ce se aseamănă cu cele italiene, cu străzi înguste și ferestrele ce dau direct în stradă sau piață, unde oamenii stau la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
9 august: Montpellier-Saint Guilhem le Désert: 42 km In zorii zilei cobor de la etajul doi al casei parohiale și după un mic dejun frugal în bucătărie ies în stradă, de unde iau tramvaiul 1 ce mă duce la marginea orașului, lângă pârâul Mosson. De aici începe un drum lung de 21 km până la Montarnaud, pe marginea șoselei din nou, deoarece nu găsesc marcajul. Suport zgomotul mașinilor decât să mă pierd din nou prin pădure. Până acolo, mai este doar o localitate, Grabels
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să cer puțină apă. Unul din clienți îmi spune în glumă că aici se comercializează vin și că este mai bun decât apa, dar domnul de după tejghea îmi umple sticla și-mi urează drum bun. Saint Jean este pe malurile pârâului L’Hérault și are și o plajă plină cu turiști. Tare aș mai coborî și eu pe plajă și în apă, dar nu-i timp și nici nu intră în planurile mele așa ceva. Nu departe pârâul sapă un defileu adânc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Jean este pe malurile pârâului L’Hérault și are și o plajă plină cu turiști. Tare aș mai coborî și eu pe plajă și în apă, dar nu-i timp și nici nu intră în planurile mele așa ceva. Nu departe pârâul sapă un defileu adânc, unde văd mai multe persoane vâslind la canoe, ceea ce mă surprinde în mod plăcut, reprezentând o variație în peisaj. Văd și un pod mare, numit podul diavolului, iar nu departe este o grotă importantă denumită la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
oboselii și căldurii, iau un autobuz ce transportă gratis călători la Saint Guilhem. In câteva minute ajungem și iată-mă intrând într-o foarte mică localitate cu case din piatră lipite de peretele muntelui, cu o străduță între ele și pârâul care curge alături. Mă impresionează profund acest pâlc de case la parterul cărora se află restaurante, baruri, magazine mici cu tot felul de produse. Cătunul acesta este cu totul diferit de localitățile de la câmpie sau deal. Are o frumusețe arhitecturală
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu sucuri și alte lucruri. Apreciez însă faptul că este deschisă, așa cum voi găsi deschise și cele două biserici de la Saint Gervais. Aici poți admira sau compătimi (depinde de sensibilitatea fiecăruia) case vechi din secolele XVI și XVII, pe malul pârâului Mare. La Oficiul de turism este amenajat într-o parte și un mic muzeu al activităților de odinioară, al portului, uneltelor agricole și altele. Sunt și fotografii ale localnicilor din generațiile dinainte și mă întreb dacă ei erau la fel
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
actuale. Frumoasă și impunătoare este biserica din localitate, din piatră, fără nicio pictură, și deși nu se celebrează astăzi sf. Liturghie, este totuși deschisă, curată și îngrijită. Găsesc apoi unde să dorm, la un particular într-un apartament pe malul pârâului, lângă stația de intervenție a pompierilor, iar de mâncare, o doamnă amabilă de la pizzeria ”La Cristina” îmi oferă un litru de lapte la prețul de 1 euro. Aceasta este mâncarea mea până mâine, și deși sunt obosit și lihnit de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
încântătoare, vremea este răcoroasă, așa că sunt condiții optime pentru mers. Menționez că în această noapte am dormit acoperit cu o plapumă lungă și lejeră, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum. După câtva timp, drumul începe să urmeze cursul pârâului Vèbre, care apoi se varsă în lacul Laouzas, unde sunt multe persoane venite în vacanță sau concediu, cu rulotele lor. După mai bine de două ore de mers, la capătul lacului ajung în satul Villelongue, unde găsesc biserica deschisă, ca
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]