9,678 matches
-
și tu ce crezi că ești? țipă el, În continuare iritat. Sergentul Începe să rîdă și mă concediază. Seara, dau peste Csabi și Bogdan, la locul de fumat. Își admiră vestimentația nouă și curată. CÎnd mă văd, Îi pufnește rîsul. Pantalonii sînt mai scurți decît cei vechi și nu vor să stea vîrÎți În bocanci. — Coase-le un elastic la capătul cracului, Îmi zice Bogdan, Îl petreci pe după talpă și nu se mai ridică. — N-am ce să le fac, zic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
minte, ne prezintă situația. Csabi e doar un pic mai scund ca mine și pînă acum nu mi-am dat seama că și el suferă din cauza aceluiași neajuns. Își ridică tunica la spate, ca să ne arate că nu glumește. Betelia pantalonilor s-a tras, Într-adevăr, mai jos de talie și, din cauza acestei hărțuieli ba În sus, ba În jos, AZP-ul s-a făcut sul Într-o zonă unde chilotul ar trebui să fie mai blînd. — Drace, nu te doare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În față... coaiele, zice el dînd din șolduri. Se spînzură, continuă cu o mină gravă, de medic celebru prins Într-o dispută profesională. Se spînzură rău de tot. Și Începe să dea și din picioare, nervos, și să-și smucească pantalonii, ca să-și salveze jucăria de la moarte. Pe Gărăgău l-am cîștigat cu miere. Mi-a rămas un borcan de miere zaharisită din pachetul primit de la maică-mea. De fiecare dată cînd scot valiza de sub pat și o deschid, Îl văd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timp. E un moment, circumstanțele speciale (fiul e acum ostaș) cer un pic de tandrețe. — Măcar e nouă, adaug eu. Uniforma, zic. Se dă În spate și mă admiră cu ochiul lui estetic, dar nu prea are ce. — Îți ies pantalonii din bocanci. Parcă-s mai mici ca ăia pe care-i aveai data trecută. — Ai făcut rost de benzinăă, Îi zic și fac semn spre mașină. Nu răspunde, Își aruncă privirea spre mașină, apoi mă privește cu o expresie În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un echipaj de miliție care e, Într-adevăr, Însoțit de soldați din miliția militară. Aerul de lipsă de ocupație pe care Îl arată cu insolență miroase a pericol, le- aș putea fi obiect de distracție cu uniforma mea mică, cu pantalonii care nu reușesc să stea În bocanci și lasă manșeta izmenelor la vedere. Nu prea știu la ce să mă aștept, poate că exagerez, poate că nu am nici un motiv să-mi fac griji. Există un bufet al gării, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
probabil, să Îndese În mașina de spălat mormanul de haine pe care l-am adus sau luptîndu-se cu o serie de oale pline cu apă pusă la Încălzit pe aragaz, ca să-mi pregătească o baie. — Doamne, ce jeg e pe pantalonii ăștia, bombăne ea. Te trezești odată? Pun masa imediat. După o baie scurtă și intensă, omor telefonul o jumătate de oră. Îl anunț pe taică-meu că am ajuns acasă, apoi vorbesc cu Andi. Deseară ieșim la o bere, clar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe ușă. — Vezi? Te duci la Sorin poimîine seară. Astă seară rămîi cu mine acasă, ne uităm la film. Abia dacă stai trei zile și trebuie să fugi Înapoi. Haide, zău... las-o baltă... — Tu știi ce-a ieșit din pantalonii ăia?! Dumnezeule, cum dracu’ ai putut să stai cu jegul ăla pe tine? Știi, familia Iovan s-a mutat undeva În centru după ce ai plecat tu În armată... — Cine? — Familia Iovan... Păi și ce treabă are familia Iovan cu jegul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dumnezeule, cum dracu’ ai putut să stai cu jegul ăla pe tine? Știi, familia Iovan s-a mutat undeva În centru după ce ai plecat tu În armată... — Cine? — Familia Iovan... Păi și ce treabă are familia Iovan cu jegul de pe pantalonii mei, nu Înțeleg... Mă uit lung la ea. ZÎmbește stingher. — Ce e? Zic și eu... să mai stăm și noi de vorbă. — Las-o baltă. Deseară ies În oraș cu Andi. Andi mă așteaptă la 7 pe aleea de lîngă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noile tehnologii ne face să visăm un pic: se schimbă lumea, clar. Spre ora 4 dimineața, cineva pune DAF, toți tipii dansează și cîntă odată cu melodia:...we are brothers from different mothers... Fețe congestionate, cămășile și tricourile atîrnă, scoase din pantaloni. Fetele, cu părul tapat, afișînd o plictiseală studiată, se retrag În altă cameră, Împreună cu un teanc de reviste de modă, cele mai multe de anul trecut - sau de acum doi ani. Gara de Nord din București arată ceva mai bine dimineața la prima oră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi ani. Gara de Nord din București arată ceva mai bine dimineața la prima oră, deși amenințarea plutește În continuare În aer. E plin de patrule. Le salut, Încrezător În micile artificii de croitorie pe care maică-mea le-a reușit - măcar că pantalonii nu mai ies din bocanci și nici nu se lasă de pe șolduri. Totuși, spre deosebire de gesturile altor soldați, care abia dacă schi țează un salut În lehamite, gestul meu un pic prea Încrezător și foarte corect e ridicol și se poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un alt pustiu de lume. Și mă trezesc de-a binelea. Mă trezesc atît de tare, Încît urlu și dau cu pietre după cîinii care se reped grămadă dinspre sat lătrîndu-mă. Abia reușesc să mă strecor pe ușa haltei cu pantalonii Întregi. În sălița de așteptare e aproape Întuneric, singura lumină vine printr-un geam de ghișeu, ghișeul e Închis. Mă zgîiesc prin ferăstruică; dinăuntru nu se vede alt chip decît clasicul tablou al Tovarășului - nu pare un interlocutor rezonabil. E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai pisălogit pe omul ăla În tren?...Îți dai seama că ești atît de singur pentru că ești extraordinar de stupid! ...măcar de-atîta lucru poți să-ți dai seama?...uită-te la cîinii ăia de afară, abia așteaptă să-ți facă pantalonii zdrențe... Ce dracu’ cauți aici? Ce dracu cauți pe lume? Îmi vine să-ți dau una În cap... Cam asta Îmi spune capul. Această hărțuială Îmi smulge o serie de promisiuni. Dintre toate, cele mai importante mi se par cele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e lovit În cap? RÎdem. — Auzi... dar am senzația că te știu de undeva. Reiese că și el e Depeche Mode (mai mult The Cure), avem cunoștințe comune În Craiova, discuția merge În direcția unor lucruri extraordinare (o pereche de pantaloni de piele văzuți la cineva, niște tipi care fac contrabandă cu marfă din Italia, mă rog, o mulțime de alte mărunțișuri dintr-o lume mai bună), așa că Încet-Încet Îmi dau seama că există speranță, nu e totul pierdut. Nu, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care mă Întreabă dacă am aflat ceva. Întreabă șovăielnic, probabil că nu așteaptă un răspuns. Mă fudulesc cu treningul meu de bumbac. E roz-neon și are un imprimeu cauciucat, care spune cu litere albastru-neon, clare, fără Înflorituri, fără dubii: NEON. Pantalonii sînt gri și au În total vreo zece buzunare - sînt șase doar de la brîu pînă la genunchi. E o marfă rară, Înțeleg că e o modă nouă - maică- mea a reușit să mi-l cumpere de la fabrica de confecții, dintr-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca unii dintre ei să fie provocatori. Nu am reușit să completăm ceea ce simțim din toată inima (Ceaușescu trebuie să piară, noi trebuie să mîncăm, să ne spălăm cu apă caldă și să ne Îmbrăcăm În haine civilizate - eventual, În pantaloni de piele Depeche Mode) cu informația care să ne anunțe că ceea ce ne mișcă În intimitatea noastră de creaturi scofîlcite, viciate, palide și umilite nu e deșertăciune. Așa cum nu am reușit nici să alungăm perspectiva războiului: o să ajungem pe un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ceaușescu a fost capturat. Eu sînt Îmbrăcat În treningul meu NEON, Îmi lipsește o sprînceană, iar arcada e cusută ca Într-un film de groază. Am o barbă de patru zile, ușor asimetrică. El, pe sub halat, poartă o pereche de pantaloni gri, dintr-o stofă Îngrozitoare, și are ochelari cu lentile fumurii. Probabil că s-a ras dimineață, dar arată ca și cum i-ar prinde bine s-o mai facă Încă o dată acum. Are un păr lung, care-i cade peste urechi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu Zidul Berlinului s-au auzit unele lucruri, dar cum ai fi putut să bagi mîna În foc că e așa? Prea tînăr? De ce să vorbești așa? Eu Îți spun ție că ești... ce?...aproape un moșneag? Ți-ai văzut pantalonii În vreo oglindă? Adică... ce naiba de vorbă e asta? De ce să-i vorbești așa cuiva... ca unui copil? Cred că Îmi observă indispoziția, pentru că zîmbește cu o Îngăduință superioară. Între noi e o diferență de vreo 12 ani, care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui Emil, chiar dacă păstrează unele din trăsăturile familiei, pare din alt film - e o fire veselă, vorbește direct și suferă de o generozitate luminoasă, sinceră. Eu cred În ozeneuri și În planul de cucerire a lumii cu ajutorul unei perechi de pantaloni de piele... poate că momentan nu funcționează, dar Într-o bună zi, cine știe? Înțelegi cum vine treaba asta cu diferențele dintre oameni? Și ce a răspuns puștiul la clasica Întrebare „Ce vrei să faci tu În viață?“. Își amintește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lăsăm prostiile și tipa asta ca un zgîrci Îmi spune că m-așteaptă la ultima ușă pe dreapta. Adică la WC? Da, mă, ce ești așa de prost? a zis ea, În timp ce celelalte doamne rîd, aÎÎÎ, Îl găsiși, ete ce pantaloni cașto are. În Întunericul din WC a Început să se Întîmple ceva palpitant, din ce În ce mai interesant cînd m-a tras de pantaloni și și-a ridicat și și-a tras peste cap cămașa de noapte, a apărut undeva un păr care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Da, mă, ce ești așa de prost? a zis ea, În timp ce celelalte doamne rîd, aÎÎÎ, Îl găsiși, ete ce pantaloni cașto are. În Întunericul din WC a Început să se Întîmple ceva palpitant, din ce În ce mai interesant cînd m-a tras de pantaloni și și-a ridicat și și-a tras peste cap cămașa de noapte, a apărut undeva un păr care nu era al meu, dar la fel de mult și de hotărît ca al meu, pe un trup care părea slăbănog, dar de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
consumate). Scutură-l mai tare și n-ai să te plictisești. Ai să te vezi, deodată, patinînd cu pătura În procesul de lustruire a cimentului dormitorului, În fiecare dimineață la ora 6.30, după ce ai făcut o Înviorare caraghioasă, În pantaloni și maieu. Ai să vezi cum te-ai supus tuturor regulilor acestui colț de paradis - asta Însemnînd că În unele seri a trebuit să dansezi tango În dormitor cu vreunul din răcani, În timp ce alți răcani imitau o formație de muzică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rafinat rău. — Păi și ce, rufienii tăi nu sînt bufanți? I-auzi ce dume are ăsta În el. Păi tu nu l-ai văzut pe ăla din Cameo În clipu’ ăla? E, dacă beleai bine ochii, vedeai că sînt aceiași pantaloni. Sau sociale, de interes general și din nou ușor politice. — Am auzit că vorbesc ăștia despre scurtarea armatei. Hai bă, ce dracu puneți botu’ la gogoșile astea electorale?! Promit, așa Își fac electorat. Au zis și că restituie proprietățile naționalizate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și sînge - Istoria unei republici bana niere Primul cadru din acest film e următorul (filmat de mînă, probabil cel mai lung din istoria cinematografiei, durează 6 mi nute). Locotenentul ăsta major de aviație, căruia abia Îi Încap pulpele grăsane În pantalonii albaștri de tergal, stă pe un scaun, proptit cu bărbia Într-o bîtă de baseball artizanală pe care e scrijelit Democrație originală, se uită la clipul lui Roxette, Joy Ride, și face comentarii grețoase despre o posibilă Întîlnire cu anatomia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înverzite de alge, de a căror existență părea într-un fel să fi știut. Ba chiar, cu încredere, și-a trecut mâna printr-un inel mare de oțel, care atârna de zid, cam pe la jumătatea treptelor. Apa rece îi muiase pantalonii. George era un bun înotător. Urlând de frică, de groază și de frig, ajunsese la mașină. Jos, în canal, totul era neguros, tenebros, teribil. Iar de sus nu răzbea nici o lumină. Era pe punctul de a-și pierde cunoștința. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o femeie-vampă de prin anii ‘20. Așa era îmbrăcată și azi. Peste rochia neagră, purta un colier barbar din metal, pe care i-l dăruise George. Singurele lui daruri, în afară de bani, erau bijuteriile ieftine, exotice. Uneori, când era îmbrăcată în pantaloni, adopta o poză diferită, cu picioarele larg desfăcute, și își punea câte o cămașă lălâie, înțepată de sânii ei micuți. O sfidătoare femeiușcă-pirat. Își pronunța numele „Di-an“ și nu Dai-an“. Diane fusese frumoasă în tinerețe și avusese pretențiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]